917 matches
-
mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu o rezolvare! Și pocnind din degete, apăru un armăsar înaripat, ce-i purta că gândul până în mijlocul Mării Anotimpurilor, unde pescărușul se opri: − Eu aici rămân! Voi mergeți cu Dumnezeu! * ** Și Solaris, însoțit de Timp, ajunse într-un târziu la palat. În întâmpinare le-a ieșit chiar împăratul Darius, ce-
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Bun, venind cu sacul plin de jucării și de dulciuri. Pe aripile iernii, un înger de lumină desenează „Alb pastel de borangic”. Poeziile dăruite de distinsa profesoară aduc zâmbetul și bucuria copiilor și tuturor cititorilor.” Ionel MARIN, poet, Focșani „Zborul înaripat al imaginației copilăriei este surprins într-un limbaj simplu înșirându-se în versuri melodioase, oferindu-ne incantații ale unor trăiri de o rară frumusețe, care ne duc într-o oază de lumină din care a dispărut orice urmă de agresivitate
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu o rezolvare! Și pocnind din degete, apăru un armăsar înaripat, ce-i purta că gândul până în mijlocul Mării Anotimpurilor, unde pescărușul se opri: − Eu aici rămân! Voi mergeți cu Dumnezeu! * ** Și Solaris, însoțit de Timp, ajunse într-un târziu la palat. În întâmpinare le-a ieșit chiar împăratul Darius, ce-
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
se închipuie un cosmos cu puzderie de planete gravitând sub mantaua folk-ului și a poemului. Numai rapsozii cu lire și cununi de dafin mai rostiseră antice versete și zburdaseră cu melodii lirice, cum rosteau și zburdau mânjii folk-iști, înaripați, fără șei și zăbale; numai serenadele trubadurilor medievali mai cutreieraseră cândva sub cerdacuri asemenea cântecelor folk! Frumoșii și frumoasele cu chitări și blugi au răscolit împreună cu Adrian Păunescu țara, de-a lungul și de-a latul, ca păsările libere către
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
vedem zilnic la toate posturile de televiziune, pe când, „Paradisul însângerat” aduce în față altă lume, una de legendă, ancestrală, care ne face să reflectăm profund la destinul nostru, lume care, „în marea trecere”, treptat, devine „Paradis în destrămare”, unde: „Portarul înaripat mai ține întins // un cotor de spadă fără de flăcări // Nu se lupotă cu nimeni // dar se simte învins // Serafimi cu părul nins // însetează după adevăr, // dar apele din fântâni // refuză gălețile lor // Noaptea, îngerii goi // zgriguliți se culcă în fân
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
joc al dragostei și al întâmplării, într-un Joc serios al vieții și al morții. Este o lume misterioasă în care noaptea stelele sunt doar focurile altor oameni locuind în cer, iar ziua Soarele de ură, care colcăie de ființe înaripate, este mereu în căutarea Reginei-Luna ce locuiește în morminte și despre care se spune că își ucide iubiții cu lumina ascunsă din ochii ei. Ea lucrează acum cu doi îngeri care tulbură apele, unul spre vindecare, altul spre alunecare. - Așa
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
cum am mai putea să ne întoarcem la Forma întreagă a naturii umane care este o creație al lui Dumnezeu, adică a Soarelui nostru uriaș din cel de-al doilea Centru supragalactic, de acolo unde Cercul uriașilor colcăie de ființe înaripate. - Nu se poate să desființăm acum toate abatoarele de “ suflete moarte ” din bătrâna noastră Europă, au susținut cu fermitate toate Doamnele de bine. - Adevărat, vă zic, nu se poate să desființăm acum chiar toate abatoarele de suflete de pe întreg mapamond
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
semnificând magia, norocul, îndepărtarea neșansei, dobândirea fericirii. De multe ori, cadrul natural este unul idilic, precum visul unei nopți de vară, în care iubirea se întâlnește cu ea însăși. Rezonantele unor astfel de versuri amintesc de glosele eminesciene, de firea înaripata de dragoste a iubitei, de culorile ochilor împrumutați din infinitul cerului albastru: „Din cântec lin, pe strune de vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimara/ Praful iubirii peste noi în noapte
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
materiei/fostelor trupuri/ Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Hyperboreean/ Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Atlanteean/ Îmi caut flacăra splendorii/ Sufletului Arian (...) Se fac curcubeie/și urcă, urcă/un munte etherat/de Aura Lui Dumnezeu/ Ce ne e nouă?/întreb viața înaripată/Ea deschide zâmbetul/polului austral/ Mișcă cheile/vechilor Sfere/și întinde rădăcinile/dimineții căzute în genunchi” (cf. Viața Înaripată, p. 110). De ce cade „dimineața” - „în genunchi”? Pentru că Starea Gloriei Spirituale Finale se numește „ Locul cu PATRU RĂSĂRITURI ” - și este, evident
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
Sufletului Arian (...) Se fac curcubeie/și urcă, urcă/un munte etherat/de Aura Lui Dumnezeu/ Ce ne e nouă?/întreb viața înaripată/Ea deschide zâmbetul/polului austral/ Mișcă cheile/vechilor Sfere/și întinde rădăcinile/dimineții căzute în genunchi” (cf. Viața Înaripată, p. 110). De ce cade „dimineața” - „în genunchi”? Pentru că Starea Gloriei Spirituale Finale se numește „ Locul cu PATRU RĂSĂRITURI ” - și este, evident, starea de Iluminare Spirituală superioară oricărei încercări de imaginare, din partea noastră, aici, pe acest Pământ prăpădit și tot mai
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
cu Purusha)!!! Însăși Lumina Originii se închină...SUPREMEI ORIGINI, HRISTOS-LUMINA LUMII/IZVORULUI LUMII/LUMINII! ... Din păcate, din acest poem evocând sferele evolutive ale spiritului terestru, lipsește „carnea”, simțirea autentică, din primul volum. Totul, în poemul citat (parțial) mai sus (Viață Înaripată), pare o înșiruire, iar nu o trăire. O consemnare de „jurnal de bord”, febrilă și rapidă, iar nu reproducerea (imposibilă, spun mulți!) unui/unei...EK-STASIS! ...Peste tot, în întreg volumul, sunt, totuși, metafore splendide, iconografice/iconoglifice sau icono-dinamice („O pădure
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
lumina din lumină, sămânța din sămânță, creierul din creier și memorie universală din memoria pulberei stelare. * * * De ce vă iubesc eu? Vă iubesc fiindcă în extazul meu sex-intelect-ual, sau mai bine zis în extazul meu sex-eros-experiențial al Celor Doi Eros - unul înaripat, iar celălalt care ne înnaripează - eu simt limpede cum toată Inteligența Luminoasă e absorbită, stoarsă și pompată în cea mai misterioasă instalație erotică a tuturor timpurilor: MADONNA INTELLIGENTZA - EURYNOME - ZEIȚA EXTAZULUI! Această Mare Zeiță a tuturor lucrurilor, a despărțit cerul
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
cel Bun, venind cu sacul plin de jucării și de dulciuri. Pe aripile iernii, un înger de lumină desenează „Alb pastel de borangic”. Poeziile dăruite de distinsa profesoară aduc zâmbetul și bucuria copiilor și tuturor cititorilor.” IONEL MARIN, Focșani „Zborul înaripat al imaginației copilăriei este surprins într-un limbaj simplu înșirându-se în versuri melodioase, oferindu-ne incantații ale unor trăiri de o rară frumusețe, care ne duc într-o oază de lumină din care a dispărut orice urmă de agresivitate
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
o oră sunt deasupra cheilor. E o cu totul altă priveliște de aici: văd și mânecă de vânt a parapantistilor și aprob în gând că este un loc spectaculos de zbor. Rămân acolo, sus, în cel mai înalt punct unde înaripatele fac niște manevre de zbor de toată frumusețea. Ora prânzului și timpul magic al coborârii care mă va duce până la baza cheilor... Pornesc spre mașină hotărât să-mi fructific ziua cât mai bine; mă gândesc la Cluj, care se află
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
pământului și praznicul lunii Aprilie e podoaba Bisericii sfinte...Iată luna lui Aprilie țese și îmbracă pământul. Făptura se acoperă cu un veșmânt multicolor. E haina florilor și mantia bobocilor...În luna florilor ies afară pline de hărnicie și albinele înaripate...Dulceața e risipită și gura acestei preacurate făpturi o adună. Ea e oglinda Bisericii care adună din Scripturi dulceața Duhului Sfânt... Înmiresmatul Aprilie s-a făcut cățuie de tămâie binemirositoare revărsându-și toate miresmele sale...În luna lui Aprilie (de
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
colecția Poeți contemporani, noua carte a reputatului poet Ion Pachia Tatomirescu atestă, o dată în plus, vocația de necontestat a liricului, arta sa poetică și iscusința de a mânui condeiul pe un teren binecuvântat, oază a sufletelor însetate de frumos, “plăpând, înaripat și sacru” - cele trei sintagme specifice Poeziei, după expresia lui Platon. Ca să pătrunzi în universul acestor așa-zise Elegii, îți trebuie un răstimp de inițiere, deprindere și însușire cu toate simțurile a stărilor pe care ni le propune poetul. De
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
a fost lăsat de Dumnezeu și nu cum a fost transformat de oameni. Până atunci, poeții rămân tot “frumoșii nebuni ai marilor orașe”; “acei copii minunați și mașinile lor zburătoare” - în goanna lor după fluturi, ori după “acel ceva plăpând, înaripat și sacru” (Platon). CEZARINA ADAMESCU, www.agero-stuttgart.de 22 noiembrie 2011 Referință Bibliografică: NELINIȘTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, Elegii din Era Arheopterix , Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011 (cronică de Cezarina Adamescu) / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
desigur, o capcană, pentru că, poveștile sunt de obicei, nemuritoare. Ele străbat erele, spațiile și ajung, acolo unde omul, îndeobște, nu ajunge cu pasul. Nu în zadar se spune: pe aripi de poveste. Poveștile sunt, fără doar și poate, aidoma cailor înaripați care te duc “ca vântul și ca gândul” - cu cel mai vechi vehicul care a existat vreodată, dar și cel mai rapid: închipuirea. De când lumea se știe că românul face haz din orice, ba chiar face și haz de necaz
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > VENEZIA Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Redentore! Ploua oblic peste laguna Leul înaripat adulmeca Umbră bătrânului turn. Pe sub cupole lumină cade Timidă și-nflorată Ca o scumpă țesătura orientala Pierdută fâlfâie aripa nopții Pe sub arcadele vechiului pallazzo Bronzul vorbește răgușit Despre o veche poveste Chiar și acum poți zări Siluete negre pe poduri
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
Siluete negre pe poduri Șoapte fierbinți de matase Ori suspine adânci de metal ruginit Ploua oblic peste laguna Tortele nopții nu s-au stins încă Printre coloanele roze Umbrele nedeslușite ale dogilor Încă mai topesc uleiuri pe pânze. Iar leul înaripat mai adulmeca Corăbii de ceață Plutind la-ntâmplare. Redentore! Ploua oblic peste piața Sfanțului Marcu Bassilica doarme 'pietrită Visând mozaicuri și fresce Porumbei tăcuți pe sub streșini Ori fântâni plictisite de ape Serenissima ! Unde sunt medievalele iubiri Cu parfum de orientale
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
La câțiva metri distanță se află un alt monument care-i îmbogățește zestrea arhitecturală și spirituală, sinagoga. Aceasta cuprinde elemente de influență orientală, maură, specifice. Ridicând privirea peste izvorul cu apă termală, nu poți să nu remarci clădirea cu lei înaripați, simbol venețian, o alta cu turnuri și turnulețe stil maghiar 1900 și o farmacie cu aceeași destinație de la începuturi. Toate vorbesc despre vremuri de altădată, despre un decembrie mult mai aproape de noi și sufletele noastre, despre acel decembrie ’89 al
MEMORIA GREU INCERCATĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359545_a_360874]
-
Făurar 2014, Șirnea - “Groapa Hyperboreanului” LABIRYNT "Iată Soarele negru, sufletul de violetă, minunata doamnă a lunii argintii și cele șapte singurătăți ținute în cea de-a opta mâna oarba a Coloanei Soarelui de Vis! Iată caii negri ai iubirii, erosul înaripat prins în Marele Cerc al unei singure evoluții creatoare! Iată Floarea-de-foc, Floarea Florilor, umbra vieții, sentimentul tragic al ființei și tratatul de anatomie al unei poezii electrice neanunțate! Iată noua romanitate spălată în "sânge proaspat", în sânge negru și în
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
Inteligența. Cu alte cuvinte, sămânța bărbatului e creier și memorie universală din Panspermia stelară și din Iubirea care există dinaintea “Facerii Lumii”, și în extaxul lui sex-intelect-ual sau mai bine zis în extazul lui sex-eros-experiențial al Celor Doi Eros - unul înaripat, iar celălalt care înaripează el simte bine cum toată Inteligența Luminoasă e absorbită, stoarsă și pompată în cea mai misterioasă instalație erotică a tuturor timurilor: MADONNA INTELLIGENCE - EURYNOME - ZEIȚA EXTAZULUI! Această Mare Zeiță a tuturor lucrurilor, a despărțit cerul de
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
o Constituție europeană sau o Constituție Universală a Drepturilor Omului, care să ne apere demnitatea, egalitatea de șanse, libertatea și drepturile fundamentale. Iată cum această așa-zisă “elită” românească a reușit să pună în umbră - “cealaltă știință” - știința viului, erosul înaripat, magia albă, Renașterea, reforma și adevărata revoluție culturală, care abia se întrezărea la orizontul cunoașterii, anticipată și postulată încă din 1981 de I.P. Culianu, în carta sa “Eros și magie în Renaștere 1484” (cu o prefață de M. Eliade) prin
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
Făurar 2014, Șirnea - “Groapă Hyperboreanului” LABIRYNT "Iată Soarele negru, sufletul de violeta, minunată doamna a lunii argintii și cele șapte singurătăți ținute în cea de-a opta mâna oarbă a Coloanei Soarelui de Vis! Iată caii negri ai iubirii, erosul înaripat prins în Marele Cerc al unei singure evoluții creatoare! Iată Floarea-de-foc, Floarea Florilor, umbră vieții, sentimentul tragic al ființei și tratatul de anatomie al unei poezii electrice neanunțate! Iată nouă romanitate spălata în "sânge proaspăt", în sânge negru și în
CONSTANTIN MILEA SANDU [Corola-blog/BlogPost/360444_a_361773]