423 matches
-
traverseze barierele de mentalitate dintre Vest și Est (confirmîndu-le, într-un fel, prin aceasta) s-au dovedit stele de primă mărime pe cerul culturii europene: Tzara, Ionesco, Cioran. Dar foarte mulți alții - câțiva în mod sigur mai valoroși - au rămas încîlciți în capcana dulce a unei limbi cu o expresivitate infinită, dar tocmai de aceea intraductibilă: Urmuz, Arghezi, Blaga, niște simpli necunoscuți. Cu tot respectul pentru ei, nu vreau să le împărtășesc soarta. Nu vreau nici să devin "romînul de serviciu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să se reculeagă, să se limpezească. Dar nu putea... Vasilica îi revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile îi erau prea încâlcite pentru a putea fi înfățișate... Veniseră să se prindă în urzeala lor tot felul de elemente de neînțeles... In minte îi năvăleau fel de fel de întrebări. Luat ca de un val năpraznic, amintirile cele mai triste și mai dureroase
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
curgeau umbrele norilor. Rămăsesem undeva, în coada coloanei dezordonate, cu Savin și Clara, și spuneam din când în când și eu câte ceva într-o discuție pretențioasă și dezlânată despre filozofia indiană, despre roata existențelor și nirvana, suferință și maya. Ne încîlceam în fraze sentențioase, ne etalam lecturile despre anata și anika și purusha. Clara se uita la noi, când la unul, când la celălalt, reflectând delirul de forme al norilor în ochii ei ca de sticlă albastră. Era vremea hipsterilor, foarte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Dar parcă ziceai că e biela. — Na bine, am greșit! Gagica s-a deplasat. — Obiectul, Ge, obiectul! Obiectul s-a deplasat. — OK, obiectul s-a deplasat, așa că nu poate să fie biela. Ar putea să fie ceva care s-a încâlcit în palele elicei. — Cum ar fi? — Cum ar fi niște buruieni. Păi de ce nu te duci să arunci chiar tu o privire? — Cu ochelarii ăștia? întrebă Gaskell. N-o să fiu în stare să văd nimic. — Știi că eu nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tocmai se întâmplase, un gen de déja-vu post mortem, dacă asta era cumva caracterizarea corectă. Dacă soțul fusese reținut pentru cercetări, atunci era limpede că omorul trebuie să fi avut loc înainte... caz în care... Părintele St John Froude se încâlci într-un șir de presupuneri în care timpul - cu T mare - și apelurile la ajutor venite de dincolo de mormânt jucau roluri semnificative. Poate că era de datoria lui să anunțe polița despre ceea ce văzuse. Tocmai ezita și se întreba ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de operație, așa încît părinții se trezesc unul peste altul, tocmai ca în bancurile lui Mimi. Totul dura mult, ore în șir, timp în care femeia citea o carte. Apoi se întorceau acasă. De unde știi? - îl întrebam, și apoi ne încîlceam în controverse scolastice. Cu acel cuvânt mic ne mai descurcam noi cumva, dar cu alte expresii din înjurături, care asigurau ascultătorul că sânt posibile și variațiuni, nu ne puneam de acord în nici un fel. Și chiar cu acel cuvânt aveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric pe măsură ce coboram pe scăriță. Am ajuns într-o sală lungă și îngustă, mirosind a chit și a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre. Pe jos, cimentul umed pâlpâia stins sub lumina strecurată printr-un gemuleț zăbrelit, aflat foarte sus, aproape de tavan. Priveam fascinați țevile. Unele erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin bălăriile de lângă burlan și în cele din urmă îngropîndu-se până la brâu în tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea nici o atenție, își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe strada unde stătea tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și fațade scunde de-o parte și de alta. Dacă treceam vara de-a lungul ei, o recunoșteam întotdeauna după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un abur ușor. Bunica mea a fost o finlandeză tânără, angajată la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM. Pe tot pieptul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care face parte. Așa putea arăta o stradă dintr-un oraș de provincie, uitat de Dumnezeu, sau o uliță dosnică dintr-un oraș sud-american, sau un drum prăfuit, singuratic, din Kansas. Zmeele, fluturând policolore, cu cozile lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fără să am asupra mea nici un ban, după cafea, deci, intrai în camera mamei și-i spusei că am nevoie de bani. Mama stătea în fotoliul de lângă fereastră, galbenă la față ca niciodată. Ținea pe genunchi niște fire de lână, încâlcite într-un ghem pestriț, și o cusătură, dar mâinile îi zăceau uitate în poală, în timp ce ochii ei bătrâni, apoși priveau fix spre colțul camerei. - Am nevoie de bani, dă-mi broșa s-o amanetez! Această broșa era pentru mama o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
or poezie, și când colo se pomenește într-o bună dimineață că o întîmplare în sine aceeași pentru toată lumea stârnește în el porniri pe cari el nici nu presupunea vreodată că esistă în sufletul lui, rupe toate țesăturile câte le încîlcise și le combinase mintea lui și se trezește că e alt om, adesea o negațiune a individualității lui de pîn-atunci. E apoi și mai ciudat - același fapt sub alte împrejurări l-ar fi lăsat neatins - cum se poate dar ca
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
toți autorii de manuale au uitat-o. Și pentru că am ajuns la autori de manuale și la editorii lor, să ne oprim puțin și la ei: Și pornesc cu o Întrebare: De la cine și când ați Învățat, stimați colegi, să Încâlciți În așa hal un manual ca să ajungă la vorba lui Creangă!? Oare nu vă mai aduceți aminte de educatorii voștri, care se zvârcolesc acolo unde sunt, văzând că Învățăceii lor nu mai știu sau nu mai vor să gândească simplu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
treacă la voi, prin nesusținere administrativă, nu toți gândesc ca voi și nici nu obstrucționează bunul mers al lucrurilor numai de dragul puterii. Dar să continuăm, succint cât se poate, analiza guvernării. Ordonanțe, cu sau fără rost, mai mult fără, care Încâlcesc și mai tare legile, deja destul de stufoase și Încâlcite În așa fel ca să dea dreptate tocmai celor care n-o au. Armata și industria de armament la pământ. Cică așa cere americanii. Dar ce-or fi ei, americanii, supraoameni, că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ca voi și nici nu obstrucționează bunul mers al lucrurilor numai de dragul puterii. Dar să continuăm, succint cât se poate, analiza guvernării. Ordonanțe, cu sau fără rost, mai mult fără, care Încâlcesc și mai tare legile, deja destul de stufoase și Încâlcite În așa fel ca să dea dreptate tocmai celor care n-o au. Armata și industria de armament la pământ. Cică așa cere americanii. Dar ce-or fi ei, americanii, supraoameni, că trebuie să facem numai ce vor ei? Am avut
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
o gândim bine .... În favoarea tuturor .... celor favorizați. Vedeți, nici asta nu Înțelegeți, are dreptate domnu' profesor, așa că lăsați gânditul la binele patriei noastre, În seama noastră. Că până acum le am potrivit așa de bine, că numai noi le știm Încâlci așa. Și avem niște minți strălucite În proiecte de acest gen. Uite, v-am arătat mare bunăvoință că v-am adus-o pe Maria Vlas, dar ce să-i facem dacă are amnezie. S-ar putea, săraca, să sufere chiar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
destinul Îi adusese din nou Împreună. A avut o viziune, ca În filmele pe care le savura atît de mult: Aldaya avea să i-i servească pe ceilalți ca pe tavă. Mai devreme sau mai tîrziu, cu toții aveau să sfîrșească Încîlciți În plasa lui. 6 În iarna lui 1934, frații Moliner au izbutit, În sfîrșit, să-l evacueze pe Miquel din vila de la Puertaferrisa, care a rămas pînă astăzi goală, În ruină. Nu voiau decît să-l vadă În stradă, deposedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți. Și pe care, din păcate, o să-l piardă. Fără nici un cuvânt, Rufus se îndreaptă posomorât către cel întins la pământ, care s-a încâlcit în cădere în propria-i plasă. Îi examinează concentrat rana superficială de pe piept. Îl apucă apoi de braț și-l ajută să se ridice. — Nu-i decât o simplă zgârietură, spune el liniștitor. Bine că porți apărătoarea asta de metal
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu i-a fost mai bine, ei sigur nu, și în urechile ei răsunase atunci o profeție mincinoasă și răutăcioasă, o voce îi poruncise să se ridice și să plece, iar acum vocea ei îngroșată din pricina fumatului, mâinile care se încâlcesc în părul meu, trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uruind și dacă nu reușea să-și elibereze repede glezna, va sfârși ca Bishop. Să se lase să cadă pentru a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite într-un oribil amalgam, încărcătoare și regină se îmbrânciră. Ripley era trasă în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă, se cocoță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
adevărat că era un artist și un profesionist al spunerii. Poveștile lui nu erau simple improvizații, apăreau întrțun ceremonial îndelung exersat și șlefuit, extrem de subtil și de rafinat. Întâmplările - pentru cine era neatent ori nereceptiv - păreau o grămadă de ițe încâlcite; de fapt, ele se înșirau după o logică a lor, treceau dintrțuna întrțalta firesc, uneori legăturile, „cârligele“ dintre ele fiind marcate printrțo simplă nuanțare a tonului celui ce povestea. Am avut această revelație în august 1987, când, după ce am primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de ce, pentru că neoprotestanții distribuiau biblii pe vremea aceea, nu distribuiau ortodocșii. Protestanții au invadat piața în anii ’90 și așa am dat și eu peste un Nou Testament. N-am mai dat peste Vechiul Testament, unde, dacă nu ai credință, te încâlcești în simbol, pentru că nu poți să faci legătura între semnificat și semnificant. Eram student la matematică, și am făcut acest drum împreună cu un coleg, care și el s-a convertit. El a devenit profesor de matematică, dar în același timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
subliniez că sunt pe deplin mulțumit de natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
negru. Să-l îngropăm, nu să coabităm. BĂSESCU PUNE CRUCE PUR Băsescu joacă tare, cu el sigur nu ne plictisim. Președintele jucător a tăiat nodul gordian al târguielilor dintre forțele politice ale coaliției la putere, înainte ca acesta să se încâlcească de tot, ca-n vremea CDR. Odată obținută majoritatea la masa verde și împingerea PSD-ului în opoziție, Băsescu a reușit să obțină relativ ușor formarea cabinetului Tăriceanu. La rândul său, Guvernul a trecut curajos la îndeplinirea principalei promisiuni a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]