421 matches
-
mă duc acasă, când un cerșetor de pe marginea drumului a sărit la mine cu cuțitul. — Îl cunoșteai ? L-ai mai văzut vreodată ? — Nu... Stătea acolo, pe marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr încâlcit în cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau în spital ? i-am întrebat eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe Când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținîndu-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcăte în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal - și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni. El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut. Vedea răsărind domni în haine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
timp de iarnă, ținîndu-mă în tremurândele lor brațe, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, cari cântă senina lor viață în palate de cristal. Au trecut ani d-atunci - și parc-a fost ieri - ieri pare - că - mi încîlceam degețelele în barba lor cea albă și ascultam la graiul lor cel înțelept și șoptitor, la înțelepciunea trecutului, la acele vești din bătrâni. Mi-ar fi plăcut mult să trăiesc în trecut. Să fi trăit pe timpii aceia când Domni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știa... în fine, ea intră pe o poartă într-o ogradă solitară îngrădită c-un gard putred de mult, deasupra căruia atârna în șiruri dese și vii, ca un val nestrăbătut, răurusca desfrunzită, neagră, ghemuită cu miile ei de ramuri încîlcite de-a lungul gardului... în mijlocul gardului era o casă cu două caturi, a cărei var era negrit de ploaie și vânturi, peste a cărei ferestre erau închise obloanele și nici pin una din ele mi se străvedea o rază de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viață poate fi citit și ca o imagine a labirintului: o formă specială a haosului. Un labirint vegetal peste care stăpînește Grui-SÎnger, crudul Minotaur. Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Don Conachi... Mai dificilă este situația lui Anton Pann care, Într-o adiată dorea să călugărească pe „Ecaterina de Pann”, ultima soție. Ecaterina n-a acceptat Însă, se pare, schimnicia; Îndată după moartea poetului s-a dus după alt bărbat, Încâlcind astfel prevederile testamentului. Anton Pann bale, dealtfel, recordul În ce privește onomastica feminină. Înaintea Ecaterinei, citim În acrostih numele Saftei, Lucsandrei, Parasehivei, Marioarei, Anicăi, Ninei, Sultanei, Elencăi, Liuței, Uțicăi. O poezie este Închinată unei femei pe numele de Ralu, alta se adresează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
slabi și înfricoșați, dar dacă ar trebui să înfrunte mulțimea dezlănțuită și să aibă de-a face cu o forță care mută din matca lor râurile ar deveni lași, ar preda armele și și-ar cere iertare ca niște căprițe încâlcite în mărăciniș. Omul e unul și același, fie că e îmbrăcat în zdrențe, fie că e în uniforma Spaniei. Fra' Tommaso, trebuie să vorbești în dialect; mulți nu înțeleg o boabă din ceea ce zici. Au venit și ei aici împinși
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a acoperit/ Și peste tot doar sânge se arată"), sunt, în fața iubirii, lipsite de orice inițiativă: Nici spada și nici brațul ce răpune,/ Nici scutul, zalele, nici cutezanța/ Nu pot să-l apere de mreji, scoțându-l/ Când i-a-ncâlcit și inima, și gândul..." Intenția parodică transpare cu claritate atunci când autorul simte nevoia să se detașeze net de înaintașii săi. Pentru că aceștia, din pudoare sau prea mult zel (ironia este evidentă: "Spun lucruri ce le-ascunse cronicarul/ Turpino 225, bănuind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
alții trecând prin părinți (...) Vreau drumul părinților mei să-l întorc, Vreau satul cu sunetul lacrimei mele, Poteca de holde știută din somn (...) Să intr-un cimitirul cu crucile căzute Și cunoscându-mi pașii asemenea cu-ai lor, Să se-ncâlcească-n rădăcini străbunii. Câteva texte blandiene din Somnul din somn bunăoară Satul întreg, Satul în care mă-ntorc, Sat ori din cicluri următoare, Ochiul de greier (1981), Stea de pradă (1985) și celelalte, introducând in illo loco, în "țara frunzelor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fantastic. Pe scurt, poemul în cauză, patetică regresiune în orizontul primei copilării, pune în mișcare nu numai un al treilea ochi, dar și o a treia ureche, instrumente de acces în inefabil. Nemaivăzutul cal cu aripi "căzuse din cer (se încâlcise, se spune, / în sârmele de înaltă tensiune)"; imaginația infantilă proaspătă, ingenuă, nestrunită, transcende în fabulos: "Lecțiile s-au suspendat. / învățătorul R.M. / ne-a aranjat în rând / și ne-a dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pînzeturi scumpe, puști de Damasc pentru cumnați etc., etc.69, așa că, din toate cadourile primite de Maria Jitniceroaia, nepotul ei, aga Grigore Cananău a avut de unde alege, ca să facă și el cadouri Paraschivei și Donțului. Relațiile dintre aceștia s-au încîlcit nebă nuit de mult, mai ales după căsătoria lui Grigore Cananău. Soția sa, Profirița, a observat multe abateri, care, în preajma războiului ruso-turc, se făceau fără perdea. E de presupus că ea a observat și lipsa unor obiecte din casă. De
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se temea pentru sănătatea mintală a familiei ei, îl abordă pe înțelept cu o ultimă rugăminte. „Te rog”, plânse ea, „Spune-mi ce să fac și voi face, dar te rog ajută-ne” De data aceasta, sfatul înțeleptului a fost încâlcit, dar ușor de urmat. „Scoate găinile și porcii din colibă.” Repede, ea a îndepărtat toate animalele și întreaga familie a trăit fericită împreună tot restul vieții. Morala este că orice înțelegere arată mai bine după ce o anumită parte a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
transmiteri și de tensiune, alimentate și de melancolia de sursă eminesciană stau alături cu preocuparea modernilor pentru forma și conținutul cuvântului, care îi creează stări de neliniște: Nici un cuvânt nu mai stă/ Liniștit lângă altul/ Nu știu ce le alungă/ Și le încâlcește cărările,/ Cine urlă în pustiu/ Și-i târziu în cuvinte, și zădărnicie/ și amenințare,/ parcă de sus, oricum/ din firea lucrurilor". Poezia lui Ion Horea va renaște ca Pasărea Phoenix ca pasărea minune lângă sat și lângă dealuri: Tot lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se crede că va avea noroc la prăsila cailor. în locul unde se îngroapă casa unei lăuze se pune și o para* de ar gint, ca să aibă copilul care a stat în acea casă noroc de bani. Dacă în timpul nunții se încîlcește peteala* e semn că tinerii ce se căsătoresc vor avea noroc, vor fi oameni gospodari. Care-i plouă la nuntă are noroc. Mireasa cînd se suie în car să plece la biserică, la cununie, plînge, ca să aibă noroc la sămă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cine mănîncă pește, îi curge sînge din nas vara. Cînd sar peștii după musculițe, are să fie cald. Cînd visezi pește mărunțel, ai să ai noroc; iar de visezi prinzînd pește mare, ai să ai o scîrbă mare. Peteală Dacă se încîlcește peteala miresei, în casa ei n-are să fie Doamne-ajută. Dacă vreo dușmancă fură din peteala miresei nu-i a bine. Visînd peteală în piept, îți va muri un copil sau o rudă. Pețitor Fetele, măturînd casa în cîșlegi*, încep totdeauna
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
crede că nu e bine a toarce vinerea, căci la din contra, ar căpăta cel ce toarce rane la degete. în prima săptămînă a Postului Mare nu se țese, căci se crede că peste noapte ar veni Toader și ar încîlci ițele. în dimineața ajunului Sf. Gheorghe, femeile scot toate sculele de țesut afară, ca să răsară soarele peste ele, să poată avea spor la lucru. Dacă s-a umplut un fus, e bine a-l stupi, ca să nu se deoache. Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mai mult decît trebuie, dar Marcu nu putea spune c-avea o măsură precisă a timpului, în momentele alea, așa că n-avea cum fi sigur. La drept vorbind, nici a spațiului, căci Radu avea să fie descoperit, mult mai tîrziu, încîlcit în pădurea subacvatică, ceva mai departe de locul unde se oprise barca. Pe de altă parte, Marcu n-avea repere să înțepe cu precizie pe hartă locul unde se-ntîmplase treaba, așa că putea fi oriunde. Pînă la urmă, l-a tras
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe, separându-le și replantându-le în ghivece individuale. Când • Răsadurile trebuie repicate atunci când plantulele au două frunze bine formate. Nu așteptați mai mult, pentru că rădăcinile plantulelor riscă să se încâlcească. Dacă sunt prea multe rădăcini, transplantarea va fi mai riscantă, pentru că, rupându-le, puteți afecta dezvoltarea și creșterea plantei. Cum • În stadiul de plantulă, plantele sunt foarte fragile și trebuie manipulate cu delicatețe. Există anumite soiuri de plante la care
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
exotopie la fiecare dintre ei și dacă nu cumva comentatorul-defragmentor îl deplasează pe cel supus discuției în alt palier de reprezentare, în alte ape decât cele pe care le-a frecventat căutătorul lânii de aur în caierul de el însuși încâlcit prin re-babelizarea comunicării eseistice. *** Anul crucial al diferențierii pare a fi 1987, când lui Luca Pițu i se publică prima parte a încercării despre alteritate. Ideea centrală a sistemei sale eseistice (naveta dintre pleonasm și oximoron a oricărei gândiri care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
noi că înseamnă etern". Citatul, reprodus drept motto de McEwan, este din Cesare Pavese. Romanul, colaj de fragmente explodate " În sudalmă lumea e mică; deasupra ei atârnă un bulgăre de sânge. Și în sudalmă mama pândește un mosor cu firele încâlcite deasupra lumii. Pe căldura asta înjuri de gheață, spune Adina și maxilarele Clarei mestecă, limba ei se zbate în gură. Când înjură, Clara face mereu crețuri în obraz, în sudalmă fiecare vorbă e un glonț și poate să țintească obiectele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Moartea sau consecința acesteia contribuie la demolarea exteriorului, în favoarea interiorului și a refugiului: "În dimineața de după moarte/ Va fi răcoare ca în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-o să mă rog să mai adorm/ Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
geometria euclidiană, cu șirul ei de axiome și propoziții, a oferit cadrul esențial pentru gândirea modernă încă din perioada Renașterii. Matematicienii se mândresc cu certitudinea absolută, în comparație cu etapele provizorii ale cercetătorilor de științe naturale, ca să nu mai vorbim despre gândirea încâlcită din alte domenii. Este adevărat că, începând cu Gödel, certitudinea absolută a fost subminată, iar asaltul mult mai banal al demonstrațiilor pe computer, cu lungimi interminabile, a indus o anumită smerenie. În ciuda acestui lucru, demonstrația își păstrează rolul primordial în
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
indisolubilă cu filosofia și ar trebui să investigheze unitățile conștiinței împreună cu fenomenele ca atare:"Numai o fenomenologie cu adevărat radicală și sistematică, care se exercită nu marginal și în reflecții izolate, ci în dăruire exclusivă problemelor foarte numeroase și destul de încâlcite de nici un fel de prejudecată naturalistă numai o astfel de fenomenologie poate să ne dea o veritabilă comprehensiune despre psihic, atât în sfera conștiinței individuale cât și în cea a conștiinței colective". (Ibidem, p. 47). 93 Alexandru Boboc subliniează rolul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
tulpinile ramificate ale fumariței cu flori roșietice și negre, cîrcei de viță, firișoarele întortocheate ale caprifoiului, în sfîrșit, tot ceea ce au aceste făpturi nevinovate mai despletit, mai sfîșiat, flăcări și întreite lănci, frunze crestate, zdrențuite, tulpini chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă, se ridică un minunat mac, bătut, roșu, plin de boboci gata să se deschidă, desfăcîndu-și flăcările incendiului peste iasomia înstelată, stăpîn peste ploaia necontenită a polenului care plutește
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și gunoaiele care putrezesc prin canale și pe la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]