920 matches
-
private scot miere, salarii de zeci de mii de euro analizând pe toate fețele aceste anomalii, care, până la urmă, din experiențele anterioare, se anulează reciproc. Moderatorii îi invită pe protagoniști și-i învrăjbesc, să aibe rating. De prea multe explicații încâlcite nu au timp să-și ceară scuze; nu e nimic de mirare, dar nu ne dau nici cea mai mică speranță, să votăm fără ranchiună pentru atâta dorită schimbare de viață, deși știm bine că în campaniile electorale se joacă
PROFEŢII DEZASTRULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349166_a_350495]
-
din cameră, după care am continuat: vrea să dea la buci, Hai, veniți și dezbrăcați-l că doar n-o s-o facă îmbrăcat. El a ridicat mâinile, ca semn de respingere a ofertei mele și mă privea. Turmentat, cu vorbele încâlcite, am continuat: Ooo, frățiorul meu vrea ceva nou. Un băiețel care să-l ... , nu am apucat să termin vorbele că o palmă mi-a zburat peste obraz, căzând peste cei care încolăciți începuseră să dea înapoi, să se strângă unul
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
-le de înțeles că el unul ar fi dispus să facă un mic efort în acest sens. Firea lui Albert nu reușise încă să o descifreze. Prindea câte un capăt de ață, dar, pe măsură ce înainta pe firul acesteia, totul devenea încâlcit. Recent îl surprinsese scriind versuri în timpul orei și regreta că îi trecuse cu ușurință cu vederea acest fapt, dar trebuia să recunoască; versurile îl amuzaseră : ”Vamă astăzi ți-am cerut Mândro, când te-oprii din drum, Vamă numai un sărut
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea și se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinților disperați: - Leura! Urmănaș! N-au putut răzbi printre crengi și trunchiuri încâlcite și în noaptea care se lăsase nici că se mai putea face ceva. Au pornit a doua zi cu mai mulți oameni în căutarea lor, dar truda le fu zădarnică. Copiii nu erau de găsit, fiindcă Dumnezeu se milostivise de
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
erau pline de picături de ploaie. La marginea trotuarului, Dino a văzut că se mișcă ceva prin iarbă. Mami ! Un pui ! Un pui de pasăre, făcea eforturi disperate să zboare. Nu era posibil...ploua ...Parcă era un ghem de ață încâlcita.. Nerezistând să îl știe că devine victima, băiatul meu l-a luat acasă unde era cald și bine. L-a șters cu șervetele, l-a uscat. Și-a revenit imediat și a început să ciripească. A improvizat repede o colivie
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
absurdului dar important este să realizezi acest absurd, să-l disprețuiești, să-l transformi, să-l respingi. Poate a fost provocat de Kant, în sistematizata critică a rațiunii pure? - C. Costin: “Adie-n eter un “vânt de mare farsă”- veche, încâlcită, mohorâtă poveste; “dați-mi un dram de țărână și voi crea o altă lume”- asta s-o crezi tu, bătrâne Immanuel Kant; dar ca dorință și deșartă visare poeticească de filozof cu geniu merge ( a voi să fii tu un
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se odihneau pe câte o floare, care gemea de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi se avântau iarăși în zborul lor încâlcit, înălțându-se spre soarele fierbinte, câte doi sau mai mulți, în hârjoană de copii. - Câtă puritate! Ce splendoare! se minunară din nou omizile, convinse că întinsul câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de seamă că și soarele privea
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Simt toamna! E culoare... Prin văile adânci, fuioare lungi de ceață au gust de-mbrățișare. Simt toamna! E bogată... Aromele-i intense, născute din dorință, cu brațe-ntinse așteaptă. Simt toamna! E frumoasă... Pe chipul ei trec umbre tăcute și-ncâlcite, dar ea, râde sfioasă. Simt toamna! E aromă... Pe frunza-i ruginie culorile se-mbată cu gust de viață nouă. Simt toamna! E-așteptare... Sub bolta unui gând raze blânde de soare se împletesc în mare. Simt toamna! E mister
SIMT TOAMNA! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366262_a_367591]
-
nu există gândire strălucită în expresie mediocră.Croce avea, desigur, drepatea lui. Cei ce disprețuiesc și discreditează efortul stilistic se revendică de la doctrinele moderne ale autenticității, la rândul lor o reluare radicalizată a anti-convenționalismului romantic. De unde până unde un vers încâlcit ori altaul banal-curgător să reprezinte indicii de autenticitate? De ce să identificăm neapărat autenticul într-o deficiență, într-o neîmplinire, într-o lacună? Poezia “fără stil”, cum este cea a optzeciștilor și a posmoderniștilor, nu este de loc mai autentică decât
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
împreună cu Caiafa, ginerele său, așteaptă să fie primiți. Îi primește de-abia catadicsind să se ridice în capul oaselor și-i invită să șadă mai departe de el, după ce le-a cercetat cu scârbă și dispreț îmbrăcămintea bogată și bărbile încâlcite. Pilat: (cu semeție, după schimbul de saluturi) Nu m-așteptam, distinși evrei, să ne vedem așa degrabă. Ce treburi v-au silit la drum pe zăpușeala asta oarbă? Ana: (vizibil deranjat de primire și de apelativul întrebuințat) Cum știi prea
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
la săniuța mică, bătrână alunecândLa pârtie mâine toții copii gălăgioși zburdând.... XI. MOȘ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. Un om obosit, cu barbă albă Păr lung, argintiu și rău încâlcit Pe pământ s-a așezat jos la odihnit Ochii mici, întunecați dar hazlii De sub ochelari privea în jur pe cei Adunați, ce zâmbeau și vorbeau Neînțelese cuvinte lui adresate Părinți cu copii mici nerăbdători Fetițe cu codițe, băieți îndrăzneți -Să-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
e avar; ne scrutează viitorul un dispecer pe radar inflația o ia înaintea zorilor de pe Avrig la brutarii unde merg să-mi iau zilnic un covrig cuvintele adesea mint și au o falsă strălucire destinul - veșnic o capcană cu multe încâlcite fire Referință Bibliografică: Cronicarul de serviciu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 691, Anul II, 21 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CRONICARUL DE SERVICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351334_a_352663]
-
frunze Lacrimi de-aramă ne sărută glezna Peceți de brumă se topesc pe buze Cu vânturi răscolind prin taine bezna La tâmpla nopții-ngenunchează gândul Strângând la sânul lunii despletite Lumini și umbre ce frământă lutul Cărări de timp, destinele-ncâlcite În trena “doamnei” cu ciulini la poale ... Și-atât-amar de ceață ne inundă Iluzii seci și temeri abisale Rânjind, dureri mocnite stau la pândă Dar le strivim, e viața doar ... osândă Cu visele-nnodate-n lacrimi pure. Nu ne-nrobi-n tristeți, lună
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
cooperantă: mi-a oferit 1500 euroi pe lună ca să fac pe administratorul de firmă la “Double W”..., îi declara Pilică polițistului! Poliția e pe cai mari: Popovici Francisc își dădu seama că era pe cale să prindă un fir subțire din încâlcitul ghem al cazurilor de bani delapidați cu ajutorul firmelor-fantomă și al administratorilor... După cucoană, o „individă” ; ea e cea care era să-l nenorocească pe Pilică: Individa asta, Stănescu Valeria Anca, este o femeie foarte fudulă: îi place s-o știe
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
o biografie curată, afirmau suratele care-și făcuseră lăcașuri în apropierea unor mușuroaie de furnici modeste și foarte muncitoare, care mascau habitatul în care înțeleapta lor surată își săpase o locuință modernă pe nepusă masă. Expunerea de motive era tare încâlcită, învăluită în vorbărie goală,împestrițată cu neologisme pe care urechile șopârlelor din fața micilor ecrane nu le înțelegeau. În schimb, frazele din finalul discursului, rostite cu voce guturală, vădit impunătoare, nu lăsau loc la interpretări asupra felului de viață la care
DIN NOU DESPRE DREPTUL LA VIAŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356397_a_357726]
-
Nu-i e teamă. E maestru în șantaj, la o adică... Nu pricepi! Nea Vasile se uita în ochii ei foarte atent și ea-l privea plină de nedumerire. Chiar nu înțelesese mare lucru. I se părea totul ciudat și încâlcit. - ...Ce poate turna un ospătar? a întrebat ea după o pauză prelungită. - Multe. Aici vin oameni de afaceri. E un local retras și nu sunt văzuți de toată lumea... Vorbesc. Fac planuri. Pronunță nume de politicieni pe care-i sprijină cu
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
lat încăperea cu pași mici și repezi. Trecea din nou la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să‑și amintească exact ce‑i ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i‑a fost mirarea să‑l vadă pe comisarul Olaru încremenit pe pragul ușii în costumul său gri, ce‑i scotea în evidență fața
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
albaștri parcă avea, de credeam că un pic chiar îi semănam. Nu deschisese defel gura, damea se vorbea, zic așa pentru că-i înțelegeam, deși negrăite, toate cuvintele: Sunt aici, nu-ți fie teamă! Gușterul o zbughise guițând din cosița mea încâlcită, o rupsese la goană spre casa lui din borta de răchită fulgerată în vară. Iisus și-a ridicat spre Cer mâinile amândouă și mânecile straiului de lumină căzură, se lăsară moi ca aripile de înger în repaos. Se ruga sigur
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Avea o privire rea, cu ochii mici, îngustați, când se uita la mine ... - Și părul, cum avea părul? - Cred că nu era tuns proaspăt ori ... sigur, era nepieptănat ... E oacheș bine de tot și are puțină chelie. Negru. Negru și încâlcit, murdar, ... lung până la gât ... și mirosea urât. De fapt, duhnea a coniac, că din ăsta a băut mereu ... - Înalt, scund ... ? - Cu o idee mai înalt decât mine ... Dar mai gros, mătăhălos ... . Așa ca un urs ... dar, nu mai vreau să
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
mai departe? Și, brusc, a ajuns la facultate, la Jilava, Încep răzbunările, atacurile mortale din noapte, furturile de bani și informații secrete din jurnalele contabile: .. Deaconu Vergilius “Porcu'” stătea în marele său birou din conacul de la Bolintin și medita la încâlcitele sale afaceri financiare. Avea un chip surprinzător de frumos, cu trăsături latine, romane. Avea ochii albaștri-cenușii, reci și cercetători. Părul, pieptănat cu cărare pe stânga, era vopsit întrun blond platinat, aproape femeiesc. Vergilius “Porcu'” împlinise 60 ani. De o cochetărie
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul mobil, pregătindu-se să cheme poliția. O ultimă rămășiță de luciditate îl opri, totuși. Din seif dispăruseră banii, dar mai ales dosarele, dosarele sale, cele atât de importante. Medită la încâlcitele declarații... În fine, apare și poliția, care nu are nici un merit în intriga acestui roman polițist: Francisc puse mâna pe telefon și sună la birourile Gărzii Financiare. Timp de jumătate de zi, respectivele dosare fură puricate și cercetate de “rechinii
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
de parcă ar fi dormit. Fata o scutură ușor: - Știu că mă auzi! Spune ceva! Măcar spune-mi cum să fac să dezleg vraja acestui lac! Sub ochii lor, bătrâna începu să tremure ușor, brațele și picioarele i se scurtară, părul încâlcit i se ridică ca o pălărie uriașă deasupra capului și, încet-încet, vrăjitoarea se transformă într-o ciupercă, iar mătura ei deveni pe loc un buștean acoperit de mușchi. Misterioasa fată căzu la pământ plângând. Regele Pădurilor se apropie de ea
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
inimii tale,e-o împletire de frunze nedeslușite culori de vară și toamnă ,înghețate sau împietrite cad de nicăieri sentimente,ploi reci și învechite cad lacrimi de iubire,petale de flori risipite. La poala sunt spinii vieții și ierburi demult încâlcite cerul e o imensitate de stele zugrăvite raze de viață de nicăieri venite susțin o fascinație a lumii nedefinite! Te-ntorci un curcubeu în ape tulburi ,pe mari nesfârșite în ceață de toamnă,pe câmpuri negăsite îți cauți eternitatea în
COPACUL INIMII TALE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368815_a_370144]
-
prin gropi, pe drum plat, opintindu-ne spre înalt, apoi ne rostogolim la vale, ne tragem sufletul și iar ne rostogolim. Învăluiți în ceață, privim spre soare, noaptea visăm drumul, și dimineața ne rostogolim iarăși spre zări uitate sau necunoscute, încâlcite, greșite sau ascunse, și obosiți, spre târziul vieții, încetinim rostogolirea. Tragem aer în piept și în perioadele de epuizare, pe căi nevăzute, ne încărcăm de proaspete energii venite din univers și iar pornim până va veni timpul să ne înălțăm
SENSUL GIRATORIU AL VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369550_a_370879]
-
toată povara cu care-mi zâmbești, obosit și bătrân, ducându-ți mâna la inimă să nu sară din piept și să plece până nu intru pe ușă Ce ai putea să-mi dai și cât să vin măcar prin firele încâlcite ale timpurilor în care te încurci și uiți și te pierzi și aștepți să sun pe porcăria aia de plastic care m-a dus departe, în care apar icoane mișcând: eu și întâmplările mele banale, cuvintele mele aceleași, fără sufletul
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]