1,203 matches
-
toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în vechime nu încălțau opinci, doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă de sărăcie. Opincile purtate de locuitorii din Lunca, Slobozia și Valea Boțului erau confecționate din piele de porcă sau de vită. Pilea era uscată pe un cadru special, se îndepărta părul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
primire cu bucurie și de împăcare cu moartea. Familia îndoliată (se îmbracă în negru, se lasă părul despletit, bărbații își lasă barbă) trebuie să se pregătească de înmormântare. Mai întâi mortul este spălat, bărbierit, dichisit, îmbrăcat cu haine curate, noi, încălțat cu încălțămintea potrivită, lângă cap și se așează căciula, se așează direct în sicriu sau pe o masă; și se aprind două sfeșnice cu o lumânare și începe privegherea, fiindcă înmormântarea are loc a treia zi. Se bat clopotele, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un costum pe care tata nu și-l mai punea, o cămașă veche și ceva lenjerie intimă. Din lucrurile aduse de cerșetor nu se puteau recupera nici măcar pantofii. I-am ales o pereche pe care tata a nu prea Îi Încălța, fiindcă Îi rămăseseră mici. Am Învelit În hîrtie de ziar zdrențele, inclusiv niște chiloți care aveau culoarea și consistența șuncii muntenești, și le-am vîrÎt În lada de gunoi. CÎnd m-am Întors În baie, tata Îl bărbierea pe Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă robust, venea să anunțe revenirea la normalitate, la coada obișnuită de cetățeni care-și îndeplineau datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
inspectorul, apoi comisarul, în coada cortegiului. Bărbatul înaintă lipăind din papuci pe coridor, Urmați-mă, veniți pe aici, deschise o ușă care dădea într-un mic living și spuse, Luați loc, vă rog, dacă-mi dați voie, mă duc să încalț niște pantofi, ăsta nu e un mod de a primi musafiri, Nu suntem tocmai musafiri, îl corectă inspectorul, Bineînțeles, e un mod de a spune, Duceți-vă să încălțați pantofii și nu zăboviți, ne grăbim, Nu, nu ne grăbim, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Luați loc, vă rog, dacă-mi dați voie, mă duc să încalț niște pantofi, ăsta nu e un mod de a primi musafiri, Nu suntem tocmai musafiri, îl corectă inspectorul, Bineînțeles, e un mod de a spune, Duceți-vă să încălțați pantofii și nu zăboviți, ne grăbim, Nu, nu ne grăbim, chiar nu ne grăbim deloc, negă comisarul, care încă nu spusese nici un cuvânt. Bărbatul se uită la el, acum da, cu un ușor aer speriat, ca și cum tonul cu care vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu vă faceți probleme. Bărbatul se întoarse spre al treilea membru al grupului, înlocuind întrebarea printr-o ridicare de sprâncene interogativă, dar răspunsul îi veni de la comisar, Domnul acesta e inspector și vice-comandantul meu, și adăugă, Acum duceți-vă să încălțați pantofii, vă așteptăm. Bărbatul ieși. Nu se aude altă persoană, totul pare să arate că e singur în casă, șopti agentul, Mai mult ca sigur soția s-a dus să-și petreacă ziua la țară, zâmbi inspectorul. Comisarul le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și Sadoveanu, și pe mine m-au maculat, am fost prea permisiv, dar am ajuns mare după aceea. Îmi place să fiu... sau totdeauna mi-am dorit să fiu un artist liber, dar n-am prea reușit, istoria m-a încălțat... — Ai regretat recitalul ăla dat alături de comuniști? — Ei, am regretat. Nu regret nici acum. Eu am ajuns mare, că aveam coaie tari, ei au fost doar mijlocul inițial prin care am făcut carieră. Mulți au trădat, dar câți sunt artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poarte chipiele decât de lunea viitoare. Cei care se străduiau, bătător la ochi și nervoși, să pară În largul lor erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu capul gol, Îmbrăcată și Încălțată În alb, cu legături de cărți la subsuoară, a cărei unică funcție s-ar fi zis că era să tălăzuiască În sus și-n jos pe stradă, emițând nori uriași de fum din pipe nou-nouțe. La Începutul după-amiezii, Amory și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar ceva a făcut-o să rămână pe loc și să se uite În jos de pe scara grandioasă a Clubului Minnehaha. Scările descriau o curbă chinuitoare și nu putea distinge În holul de dedesubt decât două perechi de picioare bărbătești. Încălțate cu pantofi eleganți, de un negru identic, nu ofereau nici un indiciu asupra identității, dar ea s-a Întrebat curioasă dacă una dintre perechi era cumva atașată de Amory Blaine. Deși nu-l Întâlnise Încă, respectivul tânăr Îi ocupase o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voi fi la Minneapolis, ceea ce presupune sute de dansuri În aer liber, colindarea localurilor, plictiseală. Dar, Tom, adăugă el, Însuflețit brusc, nu crezi că a fost un an grozav? — Nu, a declarat apăsat Tom - un Tom nou, Îmbrăcat la Brooks, Încălțat la Franks. Am câștigat acest joc, dar cred că n-am chef să mai joc altul vreodată. Cu tine merge, ești ca o minge de cauciuc și ți se potrivește cumva, dar eu m-am săturat până peste cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mulțumit, deși aceștia sunt exagerat de grijulii cu copiii și‑o mai și arată față de străini. Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai și arată față de străini. Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în blugi. Pentru că banii de buzunar trebuie economisiți (dacă‑i pe‑așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
le examinează din nou, fiindcă Anni tocmai s‑a aplecat să‑și lege șireturile, ceea ce este un semn stabilit dinainte. Chiar așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre care cresc iarba și buruienile, într‑o dezordine totală care demonstrează cât de neîngrijit e acest oraș. O fărădelege se apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna fărădelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Totuși, ascultându-l, simțeam cum mă apucă toți dracii. Monkey era frezat cu o creastă pe mijloc, vopsită În roz și albastru, purta o cămașă cu imprimeuri cum se purtau prin anii ‘60, asortată la o pereche de blugi-trapez, era Încălțat cu niște mocasini cum purtase John Harrisson acum treizeci de ani În Liverpool. Pe masă, lângă farfuriile cu sortimente de sashimi și vinete coapte, Își așezase The Yage Letters a lui Burroughs și Ginsberg. Părea că se simte În largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ce mai rămăsese din Corona. Simțeam un amestec ciudat scurgându-mi-se prin vene. Chelnerița s-a apropiat, fâțâindu-și coapsele, cu Încă o bere și un Frank Sinatra. Piciorul stâng arăta superb. Nu am observat până acum că era Încălțată cu pantofi de mărimi diferite. Nu cumva tu ești scriitorul cel tânăr de care vorbeai? — Nici vorbă. Nu-mi plac cei care Încearcă să Încadreze ceva despre care habar n-au În limitele a ceea ce știu ei. Să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot găsi, i-am zis pe jumătate amuzat de atitudinea ei de persoană adultă, care părea să confirme ceea ce se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu te-am mai văzut de mult pe aici. Unde te-ai ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
moș nevinovat? Ce uzine, ce spitale, blocuri, ce lumini Să îți răstignim, moșnege, dragostea în spini? Nicolae, Nicolae, moș preaîncolțit, Ca pe porc, vine Crăciunul, să îți dea cuțit - Și rămân în urmă ghete de cizmari de soi Ce au încălțat o țară , însă cu noroi - Nicolae, Nicolae, moș mitraliat, Ai plecat, și-ai luat cu tine viața de la stat - Și-a rămas în urmă-n ghete, fără tălpi și ață, Viața cu-amintiri de pâine, viața de pe piața - Nicolae, Nicolae
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
Nicolae, că nu ai murit - Tot mai bântui pe planetă, pe la creditori, S-achiți țării, datoria, și apoi să mori - Nicolae, Nicolae, moș analfabet, Pe planeta de gunoaie, tu erai Poet - Și cu saci de mâna-a doua, de zaharicale, Încălțai fără zgârcenie, talpa țării tale - Nicolae, Nicolae, moș vitriolat, Ce ne mai aduci în ghete, ce decret de stat? Ce programe, și ce fapte, că ai copii mulți, Și-au rămas și fără carte, flămânzi și desculți - Nicolae, Nicolae, moș
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]
-
balconului, mi-am luat avânt și într-o clipă am fost jos. În acea fracțiune de secundă mă întrebam dacă mă vede cineva și dacă trebuie să alerg ori să-mi iau mai întâi cămașa pe mine și să mă încalț. În următoarea fracțiune de secundă am văzut stele galbene, cu zecile și sutele, cum roiesc în jurul meu... Durerea din glezna piciorului stâng parcă mă paralizase. Din poziția în care luasem contact cu pământul am stat să ascult atent în noapte
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
Întotdeauna călătorii se bucură când sunt înconjurați de locuri libere. Așa e omul! Individualist și auto-izolationist. Dar... ceasul rău... îmi aduce doi tovarăși de drum, care apar în avion cu câteva minute înainte de decolare. Doi finladezi cu rucsacuri în spinare. Încălțați cu niște bocanci enormi! Parcă mergeau să cucerească un vârf de munte din Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
am urcat.../ și n-am timp de așteptat! Părinții Emanuelei au făcut ochii mari, amuțind. Nu le venea să-și creadă ochilor. La orice s-ar fi așteptat, dar la asta, nu. Tatăl Emanuelei s-a ridicat râzând, s-a încălțat și s-a apropiat suspicios de căruță. A verificat toate legăturile, curios, foarte surprins, și, în final, declarându-se mulțumit de rezultat a deschis porțile, iar Emanuela a ieșit mândră cu căruța din curte, așteptându-și tatăl să urce. Mai
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
m-am îndreptat spre dulapul unde erau prosoapele. Iau unul la întâmplare și încep să-mi șterg corpul de murdăria depusă. Eram acoperit de un roșu asemănător sângelui. Scârbit,am început să mă îmbrac. Mă îndrept spre hol să-mi încalț pantofii, când am observat o apă roșie ce curgea pe sub ușa băii. Aud bătăi puternice în ușă și ies furios, hotărât să alung pe oricine. Furia mi se schimbă brusc în uimire când în fața ușii erau doi polițiști, însoțiți de-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
luat de val, fuge cu trupa de actori, părăsind școala. „Marele Will”, cum îl numește Eminescu, trecând prin furcile caudine ale teatrului, de la păzitorul hergheliei de cai la un mare actor și regizor, este adulat și adorat de iubitorii scenei. „Încălțând coturnii, Shakespeare poate să sufere comparație cu orice Roscius din Antichitate; frumos ca Apollo, seducător ca Mercur, accentele lui fac să vibreze scena.” (Ben Jonson). Mediul londonez în care intră e un mediu de poeți-actori, boemi, ușor vulgari, cu nume
ETERNUL SHAKESPEARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363335_a_364664]