1,681 matches
-
care nici măcar nu apucase să înceapă o adevărată prietenie. Luana hohotea și se considera specialista planetei în gafe. Refuză să mai mănânce, să mai iasă cu bicicleta, se ascunse în spatele cărților de școală, încercând să-și adune gândurile ce se încăpățânau să fugă în cu totul altă parte. La sfârșitul lui februarie se întoarse de la școală cu o durere sfâșietoare în burtă. Piciorul drept îi amorțise, făcu febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mama îi spuse din spatele ușii: Plecăm de aici. Anda s-a oferit să cumpere partea noastră de casă. Ăsta a fost motivul întregului circ. A vrut să ne alunge. Ieși de acolo și hai să stăm de vorbă. Fata se încăpățâna să nu răspundă și ea strigă: Te rog, fii alături de mine. Nu mă lăsa singură. Sanda și-a cumpărat o garsonieră spațioasă în centrul orașului. Luana, hotărâtă să fugă cât mai departe, l-a sunat pe Ștefan și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și încăpățânate, cei doi se războiau parte în parte, susținându-și punctul de vedere. Se aflau doar la un pas de anul 2000. Luana nu putea accepta o mentalitate de pe vremea luptelor cu turcii. Atitudinea lui o jignea și-o încăpățâna să facă după cum îi era dorința. Trăgeau de fustele cu pricina, unul de-un capăt, altul de celălalt, ca doi pui de cloșcă ce doresc aceeași râmă. Urma o zi marcată de tăceri apăsătoare și nemulțumiri sufocate. Orgolioși, nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos, de aura ireală din jurul lor. Dar un glas de bărbat, ce se încăpățâna să nu tacă, făcea ca drumul să-și oprească înclinarea și ea rămânea suspendată în întuneric, incapabilă să se miște. Striga atunci: "Taci! Nu vreau să te mai aud. Nu știu despre ce vorbești. Lasă-mă să ajung acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se plictisește. Iuliana sperase ca ea să se poată deschide, profitând de aceste momente petrecute singure. Aștepta să i se ceară un sfat, ori o părere, s-o vadă că încearcă să-și pună ordine în idei. Doamna Noia se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acum, micul meu orfan, e vremea să te duci. — Dar ce-i clădirea asta de fapt? a Întrebat Adam făcând primii pași. — E un hotel. Hotelul Java. După numai câțiva pași, a auzit În urmă hârșâitul unui chibrit care se Încăpățâna să se aprindă și aceeași melodie fluierată de-a lungul zilei. — Nu uita, i-a strigat Din În sfârșit, fii calm. Fii tu Însuți, micuțul meu orfan. Sunt convins c-ai să te descurci. Întoarce-te repede! În lumina soarelui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se sinucide, își spunea, altă soluție nu are. Se simțea și el neputincios în fața unui asemenea om. Neadaptabilitatea ființei umane duce la drame. O ființa care nu se adaptează potrivit condițiilor de mediu este expulzată sau distrusă. Marcu se tot încăpățâna să se apropie de tânărul angajat. Află că-i palce foarte mult să citească filozofie indiană și poezie, poezie în general. Îl întrebă dacă scria poezii dar el se feri să-i răspundă. Fusese un început de confesiune anihilat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sânge. Se simți săltată din fotoliu. Spune-mi, dacă nu mi-ai fi văzut mașina în fața blocului ai fi venit cu el sus? O întrebă cu gura lipită de obrazul ei. Spune-mi, repetă și o scutură. Inutil să te încăpățânezi ești în mâinile mele. Deci l-ai fi adus aici? Nu, ne despărțisem în fața complexului. De ce acolo? Din cauza bătrânei de la etajul întâi. Care bătrână? Una care stă toată ziua la fereastră și iscodește. Popândarul. Ce anume? Cum ai spus? Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frază a lui Malraux: „Une vie ne vaut rien, mai rien ne vaut une vie.” E adevărat că fraza asta Într-un fel suna pe malul stâng al Senei și În altfel pe malul stâng al Săsarului. 10. Iolanda se Încăpățâna să Își păstreze atelierul În Centrul vechi al orașului, deasupra unor magazine Întunecoase și birouri obscure de notari și avocați, Într-o lume pestriță În care roiau de-a valma prosperi oameni de afaceri, sau cu venituri modeste, persoane Încleiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri. Erau iluzia perfectă a mișcării. Se Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
t, ci cu a, cum mi-a prezis Aurel, pisica de Cheshire. Am avut o senzație de sufocare tot timpul trecut acolo. Căpătasem și un tic: făceam mereu gestul de-a da deoparte ceva invizibil, care-mi strîngea gîtul. Mă încăpățînasem să duc o luptă disperată, absurdă, inutilă. "Am să te fac să speli pe jos. Iefectiv", mi-a promis Mistrie-petit și s-a ținut de cuvînt. Dacă intrai în condiția de nedreptățit, oho, aveai alternative: ori să te lași strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ști că sunt morți printre mormintele vii ale lumii de atunci, spectrul lor mirosea a spectru fără ca ei să știe, formele lor se diluau ca apa fără ca ei să înțeleagă de ce materia nu-i putea cuprinde în matricea ei, se încăpățânau să fie volume stabile fără a fi nimic altceva decât amintirea a ceea ce posibil să fi fost, o mulțime lineară într-un spațiu vectorial. Altădată, deveneam actor, îmbrăcând caracterele celorlalți elevi sau profesori, imitându-i. Întâmpinam astfel ora 2 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine, eu? Te-a dezinformat cineva și pe tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună, lasă-mă mai bine să-ți spun despre ce e vorba, se încăpățînează. Liniștește-te, îi recomandă Comandantul, ce naiba, am aruncat și eu o vorbă, n-am dat cu parul, zic și eu ce vorbește lumea. Greșesc cu ceva? — Am fost și sînt imparțial, se laudă Regizorul, dacă nu ar fi fost așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nici pe departe întregul meu palmares, începe să se laude din nou Regizorașul cu realizările sale profesionale ieșite din comun. Pe ploaie, vînt, zăpadă, îngheț, numai așa se poate face performanță. Zic actorii că aș fi un zbir, că mă încăpățînez ușor, că sînt tipicar și nesuferit. Despre toate astea nici n-ar mai fi trebui amintit cînd produsul muncii este de-a dreptul ieșit din comun, genial. Atunci dacă sînteți atît de bun ce n-ați fugit la Hollywood? Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă unul de celălalt rostogolindu-i de pe o parte pe alta, gîndindu-se că așa o să-i fie mai ușor să-i urnească, însă după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alea, spune Dendé, nici în ruptul capului. Nu te ambala, Gulie, ce, nu-l cunoști pe Roja? E schimbător ca vremea, ce l-ar costa să pună lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu-i așa de simplu, se încăpățînează Tîrnăcop, nu ăsta fusese pactul revoluției, spune Gulie, cum să-și lase el totul baltă și să plece? Nici dacă fi vreo femeie la mijloc, zice bănuitor Curistul, Roja ăsta a fost întotdeauna cam muieratic, să nu-mi spuneți că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ce-ar fi nevoie de mai mult explicații? — Nu sîntem aici la interogatoriu, se apără și Curistul. — Să știți că m-așteptam la una ca asta, mărturisește Roja, nu știam însă cînd o să se întîmple. Și-atunci de ce te încăpățînezi să ne convingi că încă se mai poate face ceva? întreabă Curistul. — Pentru că încă se mai poate, și chiar o s-o facem, spune Roja, strîmbîndu-și buzele ca să și ascundă expresia de pe chip. — Cum vine asta? întreabă Părințelul neliniștit, abătîndu-și privirea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am crezut că toată schimbarea o să se facă din interior, că România o să se trezească peste noapte liberă și independentă, o țărișoară în care n-o să-și mai bage nasul nici rușii, nici americanii. Eu nu mai știu nimic, se încăpățînează Roja, decît că nu s-a schimbat nimic, ajunge să te uiți la cum arată guvernul, asta spune tot. Printre miniștri arhicunoscuți în frunte cu Petrică, vreo doi, trei KGB-iști, un fost interpret al Piticului, cîțiva foști viceminiștri comuniști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir, vecinul, a cărui casă era situată la nici zece metri de balta infectă. Deoarece vîntul bătea dinspre vest spre est și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvîntul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mîndri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățînați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și așa mai departe. Știu prea bine că fiecare va declara că ar fi minunat dacă ar exista un principe care să aibă dintre toate însușirile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fără să-L cunoască pot fi considerați pe veci osândiți? Nu, răspunde el, fiindcă oricând aceștia se pot converti și boteza, iar prin botez, primind Duhul Sfânt, devin curați ca lacrima. Cazul iudeilor: și aceștia, cum spune protomartirul ștefan, se încăpățânează împotriva Duhului. Dar există și cazuri excepționale, când harul îi transformă pe torționari sau increduli în apostoli ai lui Isus: convertirea lui Pavel pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atât timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până în clipa morții, se încăpățânează să se opună Duhului. Deznădejdea, cum se vede și în acest caz, nu face parte din arsenalul teologic al marelui african. Reflecții finale Păcatul împotriva Duhului ridică spinoasa problemă a iremisibilității. Unele păcate nu pot fi iertate, și aceasta în ciuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
negocierii unei posibile reveniri la normalitate, s-ar evita păguboasa patimă și încrâncenarea juvenilă. Așa că a mângâiat ușor caseta conținând Cazul Escu Iosefina și a așezat-o pe aparatul Video până la plecarea tinerilor la cursurile de după-amiază. Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce urmărește fata mea din parc? Ea pierde, că se chinuie cu mirosul buretelui din plastic sau al fulgilor de la fundul gâștelor din pernă (râd amândoi), pe când eu mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să lupte împotriva ei. Se scutură toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul, își ridică din pernă fața roșie și transpirată, se agață cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
e peste mână. —Dai dimensiunile. N-am încredere. E ca și cum ai lua mâța în sac. Am deviat de la subiect. Vreau să văd și eu apartamentul. —Ah! Numai dorința aceasta nu ți o pot îndeplini. De ce, dragul meu? Hai, nu fi încăpățânat! Te rog mult, mult de tot, din tot sufletul, din toată inima mea, du-mă să văd și eu apartamentul nostru, se milogește Cecilia ca să-l convingă, producându-i o mare durere lui Matei că nu i poate satisface dorința
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]