1,243 matches
-
de la colonelul MacAndrew că te-ai hotărât să divorțezi de el. — Nu am să divorțez niciodată! răspunse ea, devenind brusc violentă. Spune-i te rog asta din partea mea. N-o să poată niciodată să se însoare cu femeia aceea. Sunt la fel de încăpățânată ca și el și n-am să-i acord niciodată divorțul. Trebuie să mă gândesc și la copiii mei. Presupun că a adăugat aceste vorbe ca să-mi explice atitudinea ei, dar eu le-am pus mai degrabă pe seama unei gelozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ruină și spre nenorocirea celor care depindeau de el. Și totuși poate că nu era un lucru mai ciudat decât felul în care duhul lui Dumnezeu i-a cuprins pe atâția oameni puternici și bogați urmărindu-i cu o vigilență încăpățânată până când în cele din urmă, cuceriți, ei au abandonat bucuriile lumii și dragostea femeilor pentru austeritatea anevoioasă a mănăstirii. Convertirea poate să se producă sub diferite forme și în chipuri diferite. La unii oameni e nevoie de un cataclism, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lumină, dar care creau, vreme de două sau trei secunde, iluzia vieții și a luminii. Mai apoi, de-a lungul anilor, am încercat să cultiv rochia-fecioarei în micuța noastră grădină. Nu am reușit niciodată. Semințele rămâneau în pământ, putrezeau acolo încăpățânate, refuzau să urce spre cer, să iasă din pământul întunecat, umed și lipicios. Nu creșteau decât iarba-câinelui și scaieții, invadând totul, ajungând până la înălțimi incredibile, sufocând cu primejdioasele lor corole cei câțiva metri pătrați ai grădinii. I-am lăsat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Amory. — Pentru Dumnezeu, hai să ne Întoarcem! Să scăpăm de... de locul ăsta cumplit. Sloane i-a aruncat o privire uimită. — Cum adică? — Strada asta... e oribilă! Haide! Hai să ne Întoarcem pe bulevard! — Vrei cumva să zici, a spus Încăpățânat Sloane, că fiindcă ai suferit de o indigestie care te-a făcut să te porți ca un nebun azi-noapte, nu vrei să mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Azi Îl numesc pe Wilson „doar un visător fără simț practic’, iar peste un an se aliază Împotriva lui pentru că și-a transformat visele În realitate. Nu posedă idei clare și logice despre absolut nici un subiect, cu excepția unei opoziții Îndărătnice, Încăpățânate, față de orice schimbare. Nu consideră că oamenii needucați ar trebui să fie bine plătiți, dar nu se gândesc la faptul că dacă nu-i salarizează pe needucați, copiii acestora vor rămâne și ei needucați și lucrurile se vor repeta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu, mint eu eroic. ― Ai priceput ceva? ― Cred că da. ― Asta e important, restul sunt daraveri de clopotniță, mormăie bosul și pleacă mai departe, lăsându-mă baltă destinului meu, de vreme ce declarasem că am priceput ceea ce trebuia. Ca regizor sunt extrem de încăpățânat, nu renunț la ideile mele, dar este și foarte adevărat că mulți dintre actorii cu care am lucrat mi-au spus numai tâmpenii. Au un dar actorii ăștia de a spune prostii ce nu s-a pomenit. Chiar mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un lucru mai dificil decât să cizelezi un text literar, căci oamenii sunt în stare să se opună când nici nu te aștepți. Asta te obosește, dar te și stimulează. Arta este maleabilă și neobișnuit de răbdătoare. Oamenii sunt uneori încăpățânați, dar receptivi la explicații. Ce‑i drept, cred că știu ei mai bine, dar Rainer chiar știe mai bine. Colegii de școală sunt o turmă de miei cenușii, neștiutori și necopți. Povestesc ce‑au făcut în week‑end cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
conducătorul, cine altcineva, care se ține sobru deoparte și dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu pula unui asemenea om, insistă sora încăpățânată și începe deja să scormonească. Măcar să i‑o vătămăm într‑atât încât să n‑o mai poată folosi o vreme. Iar soția o să aibă și ea de suferit din cauza faptei unor necunoscuți. Avem banii, acum hai să ne cărăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
una dintre prietenele tale a dispărut? Sarah, o adolescentă supraponderală, dar sănătoasă și atrăgătoare, care nu se conforma deloc stereotipului rasist al lui Streicher despre evrei, căci avea ochi albaștri și părul blond, își smuci nerăbdătoare capul ca un ponei încăpățânat: — A fugit de acasă, asta-i tot. Vorbea întotdeauna despre asta. Nu că mi-ar păsa prea mult ce-a pățit. Emmeline Steininger nu e prietenă cu mine. Spune întotdeauna lucruri urâte despre evrei. O urăsc și nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
deasupra a două ferestre rotunde. Sper că ți-ai luat o căpățână de usturoi la tine, i-am spus lui Hildegard în timp ce parcam mașina. Îmi dădeam seama că nu-i prea păsa de aspectul locului, dar rămase într-o tăcere încăpățânată, convinsă încă de faptul că totul era adevărat. Am mers până la poarta din fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de simboluri zodiacale, și m-am întrebat ce credeau despre asta cei doi bărbați din SS care stăteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
influențat pe parcursul vieții, dar continui să fiu fascinată de mâinile oamenilor și am căutat să învăț câte ceva despre ceace spun ele. Am aflat că cei care au mâna pătrată sunt oameni cărora le place ordinea și disciplina. Pot fi foarte încăpățânați și hotărâți. O mână conică exprimă creativitatea dar și instabilitatea. Se pot plictisi foarte repede dacă nu exisată mereu ceva nou care să le capteze atenția. Oamenii care au mâna ascuțită nu ar trebui să facă afaceri deoarece uneori pot
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
albe răsfrânte, guler scrobit și cravată-mpletită-n două limbi de aramă ce ieșeau pe la poale își regăsea conturul palpabil în pianul din spatele cortinei de pe scena sălii de spectacole, de la etajul dintre cele două pavilioane ale școlii - triumfător și sfielnic, devotat și încăpățânat, curajos dar și îndărătnic în a-mi ține de urât și care, vai, pentru atât de puțin era „băgat în seamă” în zorii fiecărei zile de școală. Mă ajuta să mă dumiresc la cele din jurul meu el, un „necuvântător” în
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
ș-om fi!” Era 21 decembrie 2012, Solstițiul de iarnă - ziua mult trâmbițatei Apocalipse, frig de crăpau pietrele și un ghețuș afară mai ceva decât în picturile lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Într-una din sălile Cinematografului târgumureșean „Arta”, Rac încăpățânat (cu ascendent în Leu), sperasem să adun cât mai mulți târgumureșeni, prieteni și cititori fideli ai ziarului nostru, în jurul unui proiect debutând odată cu... zodia Luminii: Colocviile „Cuvântul liber” - „Punți de lumină”. Organizat sub egida Despărțământului Central Județean Mureș al ASTREI
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
să-ți fie mantie. Dacă ar ști să-ți spună ce veșmânt anume să porți. Dacă ne-ar putea avertiza asupra celui pe care-l vom țese mai întâi, cu un avânt febril, cu mare stângăcie probabil, aidoma unui copil încăpățânat ce nu încetează să ardă de dorință până când nu soarbe cu totul cel mai uriaș dintre dulciuri: rotundul lumii. II Dacă steaua aceea ar avea, în găvanele ochilor tăi, căutătura fecundă a imparțialității, ai vedea că ruinele mele și năruirile
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
Cum timpul șterge amintirile; ochii care nu se văd, se uită. Sunt atâtea procese psihologice! Dacă n-ar fi uitarea, ce s-ar întâmpla cu lumea? Adina știind acestea din anii de studii și fiind o fire mai rece și încăpățânată, după înmor- mântare, a doua zi a venit cu micuța Oana de mână de l-au tămâiat și încă în două-trei dumi- nici. Atât! După câtva timp a dus fata la părinții, pentru că pleca dis-de-dimineață la servici și venea după
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
acumulare din producția pe care continuă să o distrugă, ci taxele și impozitele stoarse printr-o fiscalitate teroristă, bine dijmuite și acelea de cei cu pâinea și cuțitul. Asta a lovit în junele lor candidat, ca și expresia chiar dură, încăpățânat amenințătoare cu care alt ministru al său, Titus Corlățean, de-a dreptul a sfidat opinia publică, ca un caricaturizat Gromîko cu „diplomația dură” a birocraților-aparatcici, pretinzându-ne să-l credem că ministerul respectiv și-a făcut datoria și că ar
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
par descătușate din însăși maturitatea existenței peste care timpul a tot clădit în ireversibila-i trecere. Fără să abordez și fără să-i laud strădania, vreau, totuși, să-i critic bunătatea inimii în niște vremuri în care lumea pare rătăcită, încăpățânată dar încătușată, poate, de destine. O felicit pentru sinceritatea debordantă în care a știut să aștearnă cuvântul ca pe o cuminecătură, spre a mângâia inimi de pretutindeni. *** Daniel DRĂGAN: Rânduri-gânduri despre... Fiorul poetic, căldura umană și exercițiul de versificație îndelung
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
să-l dea afară! Trei cocoși împintenați S-au ales singuri jurați, Și se scarpină în frunte, Cum să facă pace-n curte. Însă lumea se agită Cloșca-și ține sub aripa Puișorii, grijulie, Vremuri grele par să vie. Curcanu’-ncăpățânat, La bătaie s-a dedat; De război aprinzând torța, Să se impună cu forța. Pene, țipete, bătaie, Sângele curge șiroaie. Fug răniții, ies din lupta, Bătălia fuse cruntă. Râd acum de nu mai pot Din desișuri trei vulpoi: -Las’ că
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
creață”, Și înscrisese ca studentă capra din verdeață, Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreață. Pisicile ce miaună noapte-n frunzișuri, Făcură specializarea de “Veneția tufișuri”, Iar cele elegante ce își pun fundiță, Organizară “Facultatea de Codiță”. Iar măgarul mereu încăpățânat, Înființă o Universitate: “Multe răgete prin sat”, Și tot zbierând aiurea “Iha! Iha!” , stivă, Făcu a doua specializare de “Salivă”. Catârul dorind s-arate că nu e prost, Întemeie o “Universitate fără rost”. Câinele care lătra la intrare, lângă scară
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
critici urechilor. Receptiv la obiecții (asta se zice că ar fi o calitate, nu?) omul se conformează și își modifică pe parcurs demersul. Nici așa nu e bine. Se află alții gata să formuleze reproșuri. Omul nostru nu este un încăpățânat, un închistat, un habotnic și răspunde sugestiilor. Căci mai multe minți gândesc mai bine decât una singură. Degeaba! Alte voci se ridică, se formulează amenințări chiar, dure, ce mai! Lucrurile iau o întorsătură de-a dreptul nedorită! Exasperat, omul în
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
vede mai mare cu atât e mai mică Iar când pe aripi de văzduh argint Se face mică, atunci devine mare Pentru tine... FEMEILOR Am să vă pup pe suflet Astăzi ca și când Soarele răsare în Lună Respirând Izvoare de dorințe încăpățânate Topesc încet marmură de amor Cu fire de reproș depanate Care mai deunăzi erau topite de dor Femeie, mă doare să fiu înăuntrul tău Vreau să îmi fac de cap zurliu Să scap de tine Dar să fiu cu tine
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
la temeiul cărora să fi stat compromisul, nici principiile statal-voluntaro-federaliste și integriste cu ecouri reverberate dinspre Capitoliu, Casa Albă sau Curtea Suprmă, ci agenți federali sadea, în carne și oase, eficienți și fermi care i-au transportat „pe sus” pe încăpățânați și cărora le-a mulțumit poate, în numele americanilor, că au revenit la sentimente mai bune și că au îngrășat timp de aproape doi ani locul... Și totuși americanii nu sunt țâfnoși și părtinitori și răzbunători. N-au șters ca noi
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
spune de ce te lași învins. De ce, Mike? - Pentru că nimeni nu ne ascultă, prostule! Tu nu vezi? Ești chior? - Astăzi poate nu, mâine poate nu, dar poimâine vom avea lumea la picioare, my friend. - Vom avea pe dracu’! Ești atât de încăpățânat, că nu se poate discuta cu tine. Mike se întoarse hotărât pe călcâi și plecă din fața clădirii unde fuseseră cu doar câteva minute mai devreme. Un studio pe care-l încercaseră și unde nu avuseseră nicio șansă. Marshall îl urmă
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
susținea și justifica această atitudine printr-o singură frază: - Dacă a urmat ceea ce i-a plăcut și este atrasă și după absolvire de același domeniu, este dreptul ei să lucreze acolo unde consideră că se realizează! Pe de altă parte, încăpățânatul colonel, familist convins, dar adept al disciplinei în serviciu și în propriul cămin a reușit să le demonstreze că este spre binele iubitei lor fiice să înceapă activitatea sub directa sa îndrumare. - Acolo sunt condiții optime să te familiarizezi cu
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit cu adevărat, izbutește un lucru greu cu adevărat, bate un record. Neiertarea de sine are un caracter mai grav decât s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpățânatei și contabilei noastre răutăți. E și cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Hristos (că-l poate ierta) și nici în bunătatea lui Hristos (că vrea să-l ierte). (18) La diavolul - contabil nu încape nici
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]