4,977 matches
-
din diversele nume cu putință, cel de dezolare și care suprimă nu doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
cel de dezolare și care suprimă nu doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă: "dezolarea această trece de la unul la altul/ că postașul care
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
și civile, o lume paralelă avînd feeria să proprie, care, imitînd, pare a realiza și realizînd pare a imita. Oglindirea realului în ficțiune se echilibrează prin oglindirea ficțiunii în real: "și nu ne mai vedem în oglindă. și nu mai încăpem în cuvinte./ și nu mai încăpem/ în acest spațiu. care ne scuipa. se întoarce pe partea cealaltă./ își inventează alți locuitori. ei încep să trăiască în locul nostru/ cu numele/ noastre. iar noi ne uităm la ei cum se nasc și
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
feeria să proprie, care, imitînd, pare a realiza și realizînd pare a imita. Oglindirea realului în ficțiune se echilibrează prin oglindirea ficțiunii în real: "și nu ne mai vedem în oglindă. și nu mai încăpem în cuvinte./ și nu mai încăpem/ în acest spațiu. care ne scuipa. se întoarce pe partea cealaltă./ își inventează alți locuitori. ei încep să trăiască în locul nostru/ cu numele/ noastre. iar noi ne uităm la ei cum se nasc și mor cum există/ ne uităm cum
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
călăuzit de firul neîntrerupt al adevărului. Falsificarea se poate obține și prin... omisiune, justificată fiind de interese pragmatice, minore. În realitate, istoria se rescrie întruna, ceea ce l-a determinat pe Goethe să spună cu limpezime: "În zilele noastre nu mai încape nici o îndoială că istoria lumii trebuie să fie rescrisa din timp în timp. Această necesitate nu provine însă din descoperirea multor alte evenimente, ci pentru că au fost formulate noi puncte de vedere, pentru că contemporanul unei epoci în desfășurarea progresivă ajunge
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie cu moravuri ușoare" (ibidem). După cum vedem, magia neagră, alchimia, si comedia se îmbină în fluidul aceluiași discurs vîscos, în care încap "reverii vinovate". Spre a consolida această comedie a materiei dereglate, anarhice, care acoperă întreg orizontul, Gabriela Cretan propune, în sînul ei, relații insolite, mijlocește contracte perfide între regnuri, compromisuri între aparente și esențe, mezalianțe între contingent și absolut (în gradul
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
pentru ea,/ că pentru oricare nod, trebuie să fie o sabie" (Cîteva gînduri despre mișcare). Ascunzîndu-se prin litota, Radu Andriescu se aplică și pe motivul poeziei patriotice, care poate fi dezumflat cu un efect garantat: "am o țară mică/ mică/ încape-ntr-o pietricica// e țară cea mai mica/ e mică/ mică// am însă o piele mare/ o piele mare/ am o piele fără margini// eu merg/ merg/ și merg/ dar nu văd să aibă margini// și-mi spun/ și-mi
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
deșteaptă "punere la zid" a esteticii Tarantino venind din partea unui young rebel, care-și înfige dinții în carnea Maestrului! Cu puține excepții, nu am văzut la Clermont - și mai ales în competiție - scurt-metraje care să dea aceeași siguranță a "cinematografului încăput pe mîini bune" că filmele acestor americani (unii, inca studenții!). Am văzut ifose - în special în scurtmetrajele franțuzești -, bifări "politic corecte" ale temelor la modă, monotonie și lipsa de imaginație. Uneori, în plină "tema", sinceritatea unei viziuni personale care nu
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
și statală a Madridului. În ciuda tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu încape îndoială - e antiburgheza, anarhizanta, libertară. Că literat, nu pot decât să cred pe literații ce denunță originile imunde ale bogăției. Cu atat mai mult cu cât adevărul poetic se coroborează în cheie alchimica, unde aurul este excrementul soarelui. Dar tot
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
sau halucinanta structura baroca a Mendebilului cărtărescian, cititorului i se oferă, astfel, posibilitatea explorării multiplelor tehnici narative. Pentru că astăzi, mulțumită Georgianei Fârnoagă, lui Sharon King și Florin Manolescu, scriitorii români antologați (și sunt alții, poate la fel de valoroși, care n-au încăput deocamdată aici) au pornit, cu obsesiile lor, cu nostalgiile lor, cu spaimele și iluziile lor, să bântuie America. Și, poate, lumea întreagă...
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor față de urgisita lor patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în calcul elemente autobiografice. Și bine face, căci astfel răspunde dintr-o perspectivă ficționala avidității pentru fapte concrete a cititorului actual. Dar iată cum sunt evocate/re-imaginate, în tristul deceniu 1980, faptele ce aveau să conducă
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
ăIasul literar, cum ar fi Partidul în noile creații libere ale poporului (Dan Simonescu) sau În legătură cu idealul revoluționar în poezia populară (Lucian Dumbrava). Cercetătorul ar constată că, timp de doisprezece ani, spațiul literaturii române a fost prea ticsit pentru a încăpea în el versurile originale ale lui Lucian Blaga și că literatura turcă, evident mai rarefiata, i le-a absorbit, într-o traducere apărută la Istanbul". Emil Iordache propune comparația "bibliografiei" în chestiune cu o corabie abandonată de echipaj și cotropita
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
prin mijlocirea învățăcelului lor contemporan. Un adaos de exactitate în expresia deznădejdii apare în următoarele stihuri problematizant metaforice, deși nu mai puțin viforoase: Cu inima zdrențuita vin la voi zeii mei ficși/ deși știu că în tînguire numai unul singur încape/ cu inima zdrențuita la voi vin cîntece amare/ hieroglife subțiri maltratate de spaimă/ și întreb: Liniștea voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura despre mine cel de/ dincolo de mine ce stii-voi?"( Preludii pentru trompeta și patru pereți
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
contaminarea unor observații cu reflecții filosofice inadecvate. Un citat savuros din Pompiliu Eliade care descrie vestimentația boierilor și a jupâneselor ("Mărimea tichiei diferă și, când, din întâmplare, doi boieri de prim rang reușesc să găsească o trăsătură în care să încapă amândoi, cu calpace cu tot, atunci le este imposibil să se privească în față... Cât despre jupânese, ele au toată fața pictată" etc.) este continuat cu un comentariu al esteticului, al obiectului artistic în general, căruia îi vin în ajutor
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
urâtă colecție de maxime anti-Femeie, colecție pentru care autorul ei ar merita, într-o țară normală, să fie dat în judecată de organizațiile feministe. La noi, political corectness nu functioneaza însă absolut deloc. Mare păcat că o asemenea lucrare a încăput pe mâna unui om limitat intelectual, care și-a bătut joc de un subiect atât de ofertant. Enciclopedia erotică, Editura Tess Express, 1998, 255 p.
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
căciulă îi... avertizează părintește pe acarii Păun! Fostele vedete ale societății civile, ajunse astăzi la putere, se comportă ca și când s-ar fi născut cu haină militară și ar fi trăit doar în cazărmi. Comploturi meschine, aranjamente dubioase și fățărnicie cât încape - cam la atât se reduce contribuția celor care reprezentau simbolul schimbării în România. Legea dosarelor de securitate, care ar fi putut constitui un pas esențial în asanarea societății românești, reprezintă, după ce a fost morfolita între dinți de parlamentarii de toate
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
alte însemnări memorialistice, scurte, care s-au publicat de curînd, traduse fiind de amintită dna Varlam. Dl Ion Varlam crede că a mai fost și o altă serie de memorii, dictate tîrziu, unei doamne Olga Kogălniceanu-Cogal și care ar fi încăput pe mîna Securității putîndu-se află, azi, în prea încăpătoarele arhive ale SRI. Dacă există într-adevăr și vor fi scoase vreodată la lumină, își vor găsi, atunci, cu siguranta, editorul. Pînă atunci mă bucură că am citit aceste însemnări memorialistice
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
o metaforă superbă a întregii lumi medievale. O lume forfotind de înși ciudați, gălăgioasa, pestrița, bolnavă și totuși plesnind de vitalitate, locvace și totuși într-un fel sobra. În tot cazul, un univers colorat și izbitor de viu, în care încap figuri extrem de diverse, chipuri anonime, dar bine conturate. Este, evident, universul medieval văzut prin lentilele istoricilor de la Scoala Analelor. Una dintre puținele direcții de gîndire revoluționare ale acestui secol, la care cultura română, cei interesați, au avut acces din belșug
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
pare că n-ar putea schimba încrederea bardului în energia organică de care dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic nu mă întristează nimic/ iubirea e o exorcizare a iubirii boala e o exorcizare a bolii” (Viață după viață). Și chiar: „mi se
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
e că poporul era plecat pe la concertele lui Oprescu, de zielele bucureștilor. Păcat de investiția lui nea Dan, om sărac cu Bentley, cum se afirmă. Dar oricum la OTV va părea că au fost o mulțime de oameni, nu mai încăpeau în piață, doar din efecte poți obține multe, la urne e puțin mai greu.
Cum ar putea freca şi Mircea Sandu scările de la DNA () [Corola-journal/Journalistic/25137_a_26462]
-
eroi, martiri) «colaboratori» (pe diferite planuri și în diferite proporții) și persecutori comuniști, ci - pe o scară mergând de la bine la rău - între oameni care făceau obiectiv binele, fie și relativ (...) și, la polul opus, oameni care făceau răul“. Nu încape discuție că Paul Cornea este din prima serie, a celor care au făcut obiectiv binele și a celor care încă îl fac. Caută să fie drept când judecă, să perceapă și binele și răul din viața unuia sau a altuia
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
că era posibil ca un ofițer/colaborator al Securității să ajungă director la Anvres, în acele timpuri? Exclus. Hotnews anunță că 10 români și-au cumpărat prima Ferrari decapotabilă ajunsă în România. Normal că au luat o decapotabilă. Cum să încapă altfel 10 oameni, fie și români, într-o mașină de patru locuri, dacă nu se așază unii peste alții, pe înălțime. Unde mai pui că nici nu e scump: le revine un preț de Hyundai, de căciulă și, în ciuda consumului
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
-se în fața mașinii tatălui, care l-a respins tot timpul... Ambiția mea a fost, de fapt, mai modestă, să inversez mitul lui Oedip, făcându-l pe tată să-și omoare fiul. La onoare v-ați gândit, scriind romanul? Sau nu încape onoare unde-i război? Sincer, cuvântul onoare nu face parte din vocabularul meu de romancier. Nu reflectez la asta. Mă preocupă uitarea, moartea, suferința, dar nu onoarea. Sunt un autor postmodern. E o întrebare care-l bântuie pe Cripure, căruia
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
acolo!), iar în altele n-a existat absolut deloc trotuar. Ei, bine (de fapt - ei, rău!), iată cum stau lucrurile acum, după lucrări: gaura cu pricina, în fine, a dispărut. Dar trotuarul este atât de îngust încât nici vorbă să încapă doi trecători deodată. Și, ceea ce ne aduce în plin comic absurd, în mijlocul trotuarului respectiv au fost plantați niște masivi stâlpi metalici de iluminat stradal care fac practic imposibilă trecerea pietonilor pe acolo, afară doar de cei foarte subțiri la trup
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]