301 matches
-
priceapă ce însemnătate are acest obiectiv pentru mine; altfel, va socoti toate acestea ca pe ceva pur neverosimil și fără utilitate. Dar, chiar și așa, mie tot îmi este silă cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze cineva! Un înlănțuit întotdeauna va fi un inferior, un nedesăvârșit. Ce coșmar sinistru! Asta nu, niciodată!” Într-adevăr, pe aceasta n-ar fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vieții superioare, de care eu doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte lung (repet: doar de câteva luni), cu eroul povestirii mele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit sub microscop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mari inventatori ai lumii, noi, cei care am putea reînvia sentimentele romantice ale studenției... Încearcă, A, încearcă, mă îndeamnă Marele Bronz. N-am găsit nici în ceruri un suflet mai mare decât al lui Z... Încearcă, A. Știi, îmi zice încătușatul Onuț, în viața cealaltă, pe când nu eram sfânt de capelă, eram așa de singur în garsoniera aceea a mea, încât, ca să scap de singurătate, aproape că-mi doream tovărășia securiștilor. Singurătatea este o boală mai mare decât ura. Când urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
or să-i dea, dar tot merg la pușcărie. Pușcărie?! De ce, s-au jucat și ei pe calculator. Sînt așa de deștepți! Cine a spus că-s proști? Proști sînt cei care au dat banii. Înspre ziuă, cei trei studenți, încătușați bine, au ieșit din casă și au urcat în dube. Luați-mă și pe mine! răcnește Maria ca la mort. Casa rămîne pustie și urechile femeii țiuie a pustiu. Nu concepe să rămînă singură nici măcar o zi. Nu-și imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
într-un mic medalion, clase cu bănci. Cancelaria, gardul. Ochi mirați și triști de copil, terenul de gimnastică, ghiozdane. Școala, așa cum ar fi trebuit să fie, dacă ar fi rămas în ea. „Când emoțiile sunt puternice și te simți ca încătușat, să pictezi bambuși“, spunea anticul călugăr budist. Cu sufletul senin, să pictezi orhidee, frunze care cresc, într-un fâlfâit de zbor, boboci care se deschid bucuriei. A zăcut apoi o săptămână. Atât de crunt o bătuseră. Nu-și puneau mari
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu spre moarte.“ Așteaptă să ajung în fața sicriului. Sin gurul preț al răscumpărării : revolta. Mă scutur de rugi și remușcări, voi repeta mortului și el va confirma : revoltă. Adică iubire, datoria, adevărul nostru. Când emoțiile sunt puternice și te simți încătușat, să pictezi bambuși - recomandă vechii călugări budiști. Nu suntem decât atât cât e în noi răzvrătire, iubire, incendiul de-o clipă. Clipa, adică prezentul, chipul viu, trecător, Prezentul, intrând, brusc, pe ușa compartimentului. N-aș râvni la liniștea bambușilor, nici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tot în băcile SUA. Cred că țara aceasta, ar fi fost mult mai câștigată dacă Mihai Necolaiciuc, trimitea întâi banii prin Western Union și apoi venea când avea timp, sau când îl aduceau americanii gratuit. Așa că, parcă văd că individul încătușat bate drumul de pomană, fiindcă oricum justiția din România îl va face scăpat. Nu trebuie să vă mai amintesc faptul, că au fost închise 67 de spitale în toată țara. Nu știam de ce și mulți nu cunoșteau care este motivul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ea. Dar nu sînt decît un biet om care nemaiavînd ce face Își caută trecutul, tîrÎș-grăpiș, așa cum poate, pentru a se descifra pe el, fără a putea prea mult... Dacă aș fi scriitor aș fi un om liber În mijlocul societăților Încătușate - toate societățile sînt Încătușate, reguli scrise sau nescrise Împiedică pe fiecare să fie el Însuși de la naștere pînă la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulînd fără opreliști, deși În aparență neatent, cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și să se meargă în urma carului, apoi se lăsă pe perne, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așteptăm să încolțească, să crească. Pâinea să nu mai fie săracă. M-am trezit buimac, de atâta spaimă că vom muri toți credincioșii în biserici, în casele de rugăciuni, în temple, vor veni alții cu alte exemple de vise: strânse, încătușate, răzbunătoare pe fecioarele dezmățate, le-au dus din porturile de la mare. Ce se va întâmpla? Morții au închis lumina la ușa mea. Nici pesimism, nici deprimare nervoasă n-am prea lăsat în urma mea să se vadă, pentru că știam că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
că țăranul e leneș. Dar chiar presupunând că ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitale n-ar privi pe țăranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de formă și I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea robiei. În loc să-i fi dat învățătură și educație cetățenească, a fost menținut cu sila în întuneric. Nu ne-a trebuit țăran-cetățean, ci țăran-animal. Și acuma, culmea batjocurii, îl mai și insultăm că e rău și trândav... A
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
constrângere. Țăranii, când s-au răsculat și au săvârșit nelegiuirile, au riscat, în fiecare moment, să întîlnească forța statului, armata, sau poliția, sau jandarmii, care să-i pedepsească. Dumneavoastră, în loc să le aplicați rigorile legilor, batjocoriți și schingiuiți pe niște oameni încătușați și fără posibilitate de apărare, pentru că știți că nu veți întîlni pe nimeni care să vă pedepsească! ― Iubitule, iubitule! surâse Baloleanu cu indulgență. Eu sunt om de legi și de drept! Ei bine, statul are nu numai dreptul, dar chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Album, București, 1960, Plici și plum, București, 1971; Racine, Britannicus, București, 1960; Thomas Mann, Nuvele, București, 1960 (în colaborare cu Alice Voinescu și Al. A. Philippide), Moartea la Veneția, București, 1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide); Franz Storch, Umbre încătușate, București, 1961; Johannes Becher, Poezii, București, 1962; Alfred Margul-Sperber, Poezii, București, 1962; Bertolt Brecht, Versuri, București, 1964 (în colaborare cu Demostene Botez); Oscar Walter Cisek, Pârjolul, București, 1964; Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
sau în realitate, erau în declin, pe cale de destrămare, constituind, prin urmare, o adevărată materie à conquête”; în sud-estul Europei se aflau coreligionari; „era suficient ca Rusia să-și proclame misiunea de apărător al bisericii greco-ortodoxe oprimate și al slavilor încătușați, pentru ca - sub masca eliberării - terenul pentru cucerire să fie gata pregătit”; cu privire la Polonia „încă Petru cel Mare o minase în mod sistematic, așa încât urmașii lui trebuiau numai să întindă mâna după pradă”; rodul alianței de la Tilsit (1807) a fost cucerirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
antrenează căderea alteia: separarea absolută a sexelor. Codurile bunei-cuviințe devin mai suple. Cuvântul și privirea își recâștigă drepturile. Dorința, trupul, sexualitatea rămân deocamdată subiecte tabu. Și totuși, a fost făcut un pas decisiv: cuvântul, deși cenzurat încă, nu mai este încătușat, iar privirea, cu condiția să rămână decentă, iese din rândul interdicțiilor. Mai mult decât atât, mamele, chiar dacă nu încetează să vegheze asupra virtuții fiicelor lor, își mai slăbesc întrucâtva vigilența. Înainte de a-și face intrarea în societate, băieților și fetelor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care îl cauzează feminitatea, geniul demonic al eroului masculin din Geniu pustiu este în permanență mobilizat să-și depășească angoasa datorată suferințelor provocate de istoria vitregă și să comunice cu infinitul. Toma, după ce se îndrăgostește de Poesis, își regăsește puterile încătușate ale simțului său lăuntric. Pasiunea erotică reînvie în ființa eroului substanța eternă a creației și sentimentul nemărginirii cosmice. Poesis devine astfel arhetipul iubirii, o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Îl face pe poet să treacă din lumea lui pământească Înspre o altă lume, a celor mai Înalte valori spirituale: „O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! Să nu se simtă Dumnezeu În mine un rob În temniță - Încătușat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu să spintec nemărginirea, să nu mai văd În preajmă decât cer, deasupra, cer, și cer sub mine - și-aprins În valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle liber
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este atât de mic în raport cu numărul condamnaților, încât aceștia dorm câte doi sau trei într-un pat. Personalități publice și „vedete” de toate tipurile pretind respectarea dreptului la propria imagine; setea de senzațional este din plin satisfăcută de imaginile indivizilor încătușați (prezumția de nevinovăție rămâne doar un simplu mit) sau ale camerelor de detenție supraaglomerate. Sunt aproape singurele momente în care societatea își amintește de existența unei lumi aparte, creată prin mecanismele care-i reflectă principiile fundamentale. Dimensiunea esențială a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
economică și socială părea elementul cheie; dezvoltarea politică era doar o "suprastructură", o consecință inevitabilă. Totuși, în realitate, "developmentaliștii" au avut de înfruntat dificultăți serioase privind această viziune asupra societății, deoarece pentru a rupe cercul vicios în care aceștia vedeau încătușate societățile lumii a treia era nevoie ca ei să impună prioritatea dezvoltării politice. Soluția, oarecum ilogică, a constat în evidențierea aspectului normativ al dezvoltării, ca și cum, în ciuda priorității "substructurii" economice, societățile puteau totuși decide pe baza căror norme politice urmau să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
relațiile noastre cu ceilalți; Inhibiția: sunt momentele când "înăbușim" complet mânia, disimulând-o față de ceilalți, uneori, chiar față de noi înșine. De altfel, tot acumulând mânie nemanifestată ("inhibată"), putem ajunge la un moment dat să explodăm în cele mai nepotrivite situații. Încătușată, mult timp, de insecuritate, de egoism fragil, rușine sau neîncredere, mânia își poate face simțită prezența "într-o manieră care sabotează orice posibilitate de dezvoltare sau de însănătoșire a relațiilor", scrie Les Carter (2007, p. 9). 44 După unii specialiști
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Niciun scriitor occidental nu-și putea închipui cum se comunica în interiorul sistemului. "Șopârlele" erau numai la îndemâna celor întemnițați în regim, căci nimeni altcineva nu s-ar fi putut bucura de un mesaj abia șoptit dacă nu s-ar fi aflat încătușat și cu căluș. Prin urmare, deosebirea esențială între autorii estici și cei vestici era aceea că occidentalii se străduiau din răsputeri să exprime absolut tot, pe când autorii estici știau că, dacă e să comunice, nu o pot face decât atenuând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le verbe du reste de la phrase instaure un moment de suspense, afin de suggérer l'aspect duratif du verbe, aspect qui peut contribuer à accroître l'ineffable poétique. Épithète Să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temnița încătușat. (Vreau să joc !) (Blaga, 2010 : 21) Pour que Die ne se sente plus en moi une esclave dans une prison enchaîné. (Je veux danser !) (Miclău, 1978 : 131) L'épithète de Blaga est, pour la plupart des fois, une " épithète révélatrice
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]