485 matches
-
a sarcinii înaintate, nu a încetat să fie atrăgătoare. Și, simțind, ca orice femeie, că este privită, întoarce capul și îl privește și ea pe june. Da, are într-adevăr ochii cam bulbucați, în schimb genele lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strâns grijuliu în plasă (respecta acum intervalul la care îl potrivea cu fierul), mângâindu-și cu un gest devenit familiar mustățile lăsate să crească, se va afunda în fotel, ca de atâtea ori, pradă amintirii. Un abur lasciv are să îi încețoșeze mintea, vuietul dezlănțuit în urechi, valul de sânge care va face oasele să-i devină tot mai ușoare, tot mai spongioase, iar în pântec, același piron înroșit în foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sufocă, mucegăiesc plămânii. Respiră, face câțiva pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și de petunii. Straturile de trandafiri ai Sophiei, luminoși în penumbră, dincolo de ele, în grădină, două scaune de răchită, alăturate. Neliniștitoare alăturarea celor două scaune goale, păstrând ca un schelet o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Brian, Gabriel și Adam se aflau pe promenadă și priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra era aburită, dar fiecare dintre ei o ștersese în dreptul său, creînd trei petice rotunde de geam curat, la diferite niveluri, prin care priveau la scena încețoșată de afară. În spatele lor, câțiva localnici ședeau la măsuțe și beau cafea. De câte ori intra în Institut, Gabriel simțea o curioasă excitare viscerală, deși venea aici aproape zi de zi. — E ca o Mașină a Timpului, i se adresă ea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care nu punea niciodată flori, întrucât așa ceva nu era permis). Dormitorul era un loc bizar, deși nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grădină... știați? Oare o vulpe atacă o pisică? Mai bine fără pisică, o sfătui John Robert. Mai bine fără pisică. O clipă, John Robert avu impresia că Hattie e gata să izbucnească în lacrimi - ochii i se împăienjeniseră, i se încețoșaseră. În cele din urmă, vorbi: M-ați întrebat ce-mi lipsește. Îmi lipsește tatăl meu. Dar asta-i altceva. Pisica m-a făcut să mă gândesc la el. Izgonind prompt inoportuna fantomă a lui Whit, John Robert își spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este suveran pe arta lui. Vasile Filip Ploua... Pe ulița glodoasă, la ceas târziu din noapte, un zdrahon își ținea cu greu cumpăna, înotând cu mers alignit prin mocirla drumului... S-a oprit pentru o clipă. Și-a rotit privirea încețoșată de jur-împrejur de parcă ar fi vrut să dibuie niscaiva urmăritori. Apoi, ștergându și fața udată de ploaie cu dosul palmei, a pornit mai departe... De nu l-ai fi știut, ai fi crezut că e un lunatic care a pornit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
des, penele deveneau tot mai negre și mai puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-și părăsească cuibul. Pentru că aripile îi tremurau și privirea i se încețoșase nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe malul unei ape unde se jucau niște copii. Aceștia au fost surprinși să vadă pasărea și s-au întrebat ce s-a întâmplat cu ea, cum de nu a plecat în
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
în august 1941. nu mai e dispoziția din anii trecuți, fiindcă locul ce-l ocupa Gil Crăescu acum e gol, în memoria recent dispărutului prieten și om cu adevărat... așa cum a fost până acum... Orice aducere aminte ne înrourează privirile încețoșate de lacrimi discret strivite între pleoape. Asta e nemiloasa și nedreapta lege a Firii, de la care nimeni nu e exceptat!... Pentru vineri 20 noiembrie aștept vizita lui S. Coloșenco, care își ia rolul de Moș Crăciun, aducându-mi ca dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să știm lucrul acesta?” Multe aș mai avea de așternut pe hârtie, căci multe îmi stau pe suflet și mi-l otrăvesc. Nu știu de ce, așa din senin, a început să mă doară capul. Tâmplele-mi zvâcnesc, privirea mi se încețoșează, din când în când... Însă adevărul tebuie spus categoric și până la capăt. În special, dacă e vorba de mai multe adevăruri. Foarte multe! Cer glasului minții să rememoreze cuvintele de mai sus. Cam retoric totul. Chestia asta cu adevărul și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am făcut, Joe? Am cumpărat o trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stăpâni, este primul pact de fidelitate al preotului în confruntarea sa cu Maestrul: „Ministerul nu trebuie să interpună nici un obstacol, nici urmărind scopuri străine de misiunea sa, nici sprijinindu-se pe înțelepciunea oamenilor, nici pe experiențe subiective, care ar putea încețoșa Evanghelia însăși”. A fi slujitori înseamnă a adora domnia Celui Înviat, ca-re nu poate fi separat de Evanghelia sa, pe care a făcut-o rodnică prin sângele său răscumpărător și a înzestrat-o cu semnul credibilității celei mai autorizate, învierea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un spațiu separat, unde nu pătrundea nimic din ceea ce ar fi trebuit să se întîmple în altă parte. Dormitor, sufragerie. Hol, baia comună. Stradă și rîu. Club, birou. Dar în aceste ultime luni totul începuse să se schimbe. Granițele se încețoșaseră, ecluza deschisă. Stăteam la birou și mă gîndeam la apă. În vreme ce copiam coloane în registru, cifrele se schimbau sub mîna mea în bătăi puternice, bătăi ușoare, un Fahrtspiel care amenința să împrăștie hîrtiile, afară pe ușă, în aer liber, înspre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a gripelor celor imaginare pe care, ca alibiuri, le flușturau pe dinaintea apoticarilor neîncrezători. Adevărul e că nu știu dacă așa o fi fost să fie în Chicago, în prohibiție; fizica prezentului s-a învăluit în metafizica trecutului, povestea s-a încețoșat prin trecerea anilor, tot așa cam cum se aburea sticla geamului când stăteam eu iarna, la vremea de grădiniță (căruia i se spunea ghindăgartă sau obodă), gripat eram și în casă mă nevoiam și mă bleojdeam în curte ca să văd
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
plimbi pe malul apei râului și simți metafizicul trecerii celei veșnice a valurilor care leagănă frunze și o sticlă din aceea de plastic goală cu o etichetă intitulată Izvorul minunilor". Mult se minunează tovarășul meu, confesorul meu la acel confesional încețoșat în fum și lărmuială bețivă. "Ești caz psihanalizabil", zice, "îți place să vezi cum tot felul de non-valori, de mediocri tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă mărturisesc că dinaintea unor asemenea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fără milă, fără rest și nenegociabil.. Știam totul de la Andrei Bodiu încă înainte de revoluție. Numai că toate astea nu m-au împiedicat să-l simt întotdeauna alături. Explicația este simplă și nu poate fi văzută de cei cărora li se încețoșează judecata logică de mânie. Kuki Sebastian nu li s-a mai supus. Vehemența lui antisecuristă s-a datorat unei firești și explicabile stări de frustare. Ei i-au furat moralitatea și e normal să-i urască. Așa cum îi urîm noi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
când un glas puternic și sonor anunță: - Koorn, urcă-l pe prințul Ashargin în avion și consideră-te dezlegat. Prințul nu se va mai întoarce în lagărul de muncă. Încă odată, supunerea lui Ashargin se dovedi totală. Înțelegerea lui se încețoșa. Membrele i se agitau impulsiv, Gosseyn își aminti că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Să scăpăm? Femeia oftă. - Pare incredibil, zise. Un om ale cărui mișcări nu le poți prezice. Până într-un anumit moment, am o imagine clară a ceea ce vei face și cum una dintre faptele dumitale nu este logică, totul se încețoșează. Gosseyn spuse: - Poți citi în viitor? ca Discipolul? Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea că, dacă s-ar putea, stând închis în corpul lui Ashargin, să descopere o metodă automată de relaxare pentru creierul său secund, ar obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de necesitatea de a-și câștiga viața. Prima etapă era întotdeauna non-sanitatea... și echilibrul devenea prea greu de menținut, fuga spre securitatea relativă a in-sanității. Prima tentativă a lui Secoh pentru a rezolva conflictul fu pur fizică. Corpul său se încețoșă, iar, când spectatorii scăpară un ușor murmur, se întunecă. Discipolul stătea în fața lor. Gosseyn, tot la "comenzile" sistemului nervos neantrenat al "Zeului", se aștepta la transformarea lui Secoh. Dar acesta era sfârșitul. Încet, coborî treptele. Încet, pentru că mușchii Zeului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Dar o s-o dăm pe mîna lui Lanark. Un radio făcu pling-plong. Ozenfant luă aparatul din buzunarul vestei și apăsă pe buton. O voce anunța că pacientul doisprezece se transforma în salamandră. — Repede! zise Ozenfant. Camera doisprezece. Camera doisprezece era încețoșată din cauza vaporilor care se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau raze strălucitoare, iar silueta părea cuprinsă de convulsii. Ozenfant strigă: — Fără lumină, vă rog! Vom examina doar căldura. Imediat se lăsă un întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei camere, erau probabil ascunse în micile lor teci protectoare și numai o infinitezimală porțiune a corpului lor cu netezimi de sticlă era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând să ceară o lămurire, o descriere a bătrânului ce fusese găsit. "Poartă barbă?" dorea el să întrebe. Dar nu putu scoate nici un sunet. Chinuit de senzații contradictorii, nu putu formula decât un singur gând: "Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]