3,105 matches
-
urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor, degetele ofilite, inelele învăluite în ceața verde și roșie cu tăietură marquise, unghiile de porțelan vopsite-n roz scânteietor, și zice: — Încântată, sunt sigură. Dacă trebuie să-ncepi cu vreun detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-l înșfac. salvează-mă, scriu, și i-l flutur lui Brandy în față. Scriu: te rog. Sari la mâinile lui Brandy Alexander. Întotdeauna se începe cu mâinile ei. Brandy Alexander întinde o mână, una dintre mâinile alea păroase, cu încheieturi porcine, cu venele brațului îngrămădite și sugrumate la cot de brățări de toate culorile. Singură-singurică, Brandy Alexander e o asemenea schimbare a standardului de frumusețe, încât nimic nu sare-n ochi. Nici măcar tu. — Deci, fato, zise Brandy. Ce-ai pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune Gwen în monitor, sau când nu mai sunt atrăgătoare, unele fete folosesc lama-unghie ca să-și taie venele de la încheietura mâinilor. O fac din nou mută pe Gwen Lucrează Ca Târfă. Schimb canalele. Schimb canalele. Schimb canalele. La distanță de șaisprezece canale, o tinerică frumoasă într-o rochie cu paiete zâmbește și aruncă reziduuri organice într-o Fabrică de Snack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent și precaut. Deci Basarab Cantacuzino, "Mumia de la Baldovinești", cum i se mai zicea, se hotărâse. Deocamdată își dezmorțea încheieturile, punea țara la cale. Trebuia deci să organizeze o acțiune de infiltrare între militari, să stabilească pînă unde se vîrîse Cantacuzino și de unde începea bonapartismul lor. Li se cam înfierbîntaseră mințile și se vedea de la o poștă că sînt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
desfășoară fenomenul. Avea în fața ochilor, ca pe o hartă militară, desfășurarea zonei, urmărind milimetru cu milimetru înaintarea frigului, profunzimea lui. Era, poate, singurul om care își prezenta plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și ceară și scuze. Pentru că în spatele lor, și în spatele Comitetului care s-a instalat la Vladia, trebuiau să se găsească persoane foarte importante. Persoane care, deși își bagă mîna pînă la cot în sac, nu poți să le prinzi de încheietură oricum, iar dacă greșești, într-adevăr trebuie să-ți ceri iertare. Aici trebuia cu adevărat să intervină. Și trebuia să o facă într-un fel încît sa nu poată fi acuzat de nimic, nici măcar în eventualitatea că Vulturul Alb va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
importante, sus-puse, fie ele din armată ori din administrația statului, care ar fi întrebată despre fascia națională "Vulturul Alb", " Dacă este să spun totul, spun îi simpatizez, domnule, îi simpatizez pentru că ne obligă să ne mai dezmorțim, să ne mișcăm încheieturile, să vedem că viața merge înainte, nu stă pe loc. Uitați prea repede de tinerețe, parcă noi n-am fost ca ei, energici, înflăcărați, naivi, de o sfîntă naivitate, care, din păcate, s-a pierdut în rutină, în moara politicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
conducea după anumite reguli. Caraiman venea și era chemat pentru a suspenda regulile, pentru a introduce iarăși măsurile personale. Iar, dacă Gheneralul guvernase tot cu "măsuri personale", toată lumea fusese de acord că altfel nu se putea în lumea slăbită în încheieturile sale din cauza groaznicului război. Dar lumea se întremase, înviase, era iarăși un organism viu și destul de armonizat, de ce să fie nevoie iarăși de "măsuri personale"? Ce instinct, ce nevoi ascunse îi împingeau pe unii oameni să fie nemulțumiți de ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scârțâia și se zgâlțâia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
barcă de salvare pe corabianaufragiată, iar dulgherul de pe Marara aprecie că ar fi în stare, cu puțin noroc, să o repare, folosind pentru această marea cantitate de lemn de excelență calitate rămasă din corabie. Îl surprinse totuși să constate că încheieturile bărcii, ca și cele ale corabiei, nu erau cusute după obiceiul polinezian, ci stăteau laolaltă mulțumită unor ace lungi făcute dintr-un material extrem de rezistent, asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li le dăruiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
laolaltă mulțumită unor ace lungi făcute dintr-un material extrem de rezistent, asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li le dăruiseră cu atâta generozitate. — Nu încape îndoială că sistemul acesta ușurează foarte mult muncă, iar încheieturile sunt mai solide, recunoscu dulgherul. Dar nu reușesc să-mi imaginez cum or proceda ca să le înfigă atât de adânc în lemn. A doua zi, însuși Miti Matái se strădui să-i explice celui mai în vârstă dintre naufragiați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
picătură de apă. De fapt, nu făceau nici zgomot și nici spumă pentru că nu scoteau niciodată pagaya din apă. Această eră foarte lata și avea muchiile ascuțite și un mâner gros, rotund și rezistent. Efectul se datora unui joc din încheietura mâinii: împingeau apă cu pagaya plana, după care reveneau la poziția inițială tăind apă cu muchia ascuțită. Acest sistem presupunea, evident, un efort dublu și un antrenament asiduu, prin care vâslașii ajungeau să-și miște brațele și încheieturile în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
joc din încheietura mâinii: împingeau apă cu pagaya plana, după care reveneau la poziția inițială tăind apă cu muchia ascuțită. Acest sistem presupunea, evident, un efort dublu și un antrenament asiduu, prin care vâslașii ajungeau să-și miște brațele și încheieturile în mod automat și într-o sincronizare perfectă cu colegii, căci, altfel, efectul ar fi fost exact cel contrar. Însă Navigația la Râma era o materie obligatorie pentru toți băieții din Bora Bora, încă din ziua când urcau pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare globală. O condiție a eliberării mele înainte de termen... Un’, doi, trei pași pe lângă Tovarășa și Conte, lăsați cu gura căscată, și fără să se uite în urmă, Contesa spune „Da”. Își atinge turbanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu poză. — Patru, spune Mama Natură, ridicând degetele pictate cu henna ale unei mâini. Brățările ei de aramă și argint murdar clinchetind la încheietură. Spune: — Nimeni n-are patru acte de identitate cu poză... Ca să te călugărești, spune ea, trebuie să dai un test scris mai greu decât bacul și admiterea laolaltă. Plin de probleme cu istorioare, de pildă: „Câți îngeri pot dansa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bazează pe ideea că trupul e împărțit în zece meridiane energetice diferite. Degetul mare de la picior, de pildă, e legat direct de cap. Pentru a scăpa de mătreață se masează punctul din spatele unghiei. Pentru o durere de gât se masează încheietura mediană a degetului. Nu-i genul de îngrijire medicală care să poată fi acoperită de vreo poliță de asigurare. E ca și cum ai fi doctor fără să ai venitul unuia. Oamenii care doresc să li se maseze spațiile dintre degetele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală de hârtie care-i ascunde fața. În rest poartă un costum albastru, o cravată roșie. Pantofi maro din piele întoarsă. La încheietura mâinii ridicate, un ceas de aur, gravat cu „Felicitări”. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, în locul feței, pe coala de hârtie e proiectat un titlu cu corp de literă 72: Un reporter local câștigă Premiul Pulitzer. Din spatele titlului, Contele spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sub reverul halatului de baie. Aplecându-se, apăsându-i sânii cu pieptul lui, Veriga Lipsă își strânge pumnul și își îndoaie cotul, ridicând-o în aer cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
celebritate... După anul ăla, într-o zi e la o galerie de artă și stă de vrobă cu patronul. Același care i-a împrumutat o armă cu un an în urmă. NU Dennis Bradshaw. Afară strada e întunecoasă. Ceasul de la încheietură arată ora unsprezece. Patronul spune că trebuie să închidă și să plece acasă. Ce s-o fi întâmplat cu pistolul ăla, Terry habar n-are. Patronul deschide ușa, și afară e trotuarul scufundat în întuneric. Baldachinul cu dungi negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady Zdreanță era pregătită?. Spune: Dar domnul Whittier era? Și doamna Clark ridică din umeri. Spune: — Contează? Așezat pe blana falsă, alături de Mama Natură, Directoarea Tăgadă și-a răsucit un ciorap de nylon în jurul încheieturii stângi. Cu dreapta continuă să răsucească ciorapul tot mai strâns, în timp ce degetele mâinii stângi devin tot mai albe. Atât de albe încât până și blana pisicii pare închisă la culoare pe lângă pielea ei alb-vineție. Până când degetele alea albe, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
strâns, în timp ce degetele mâinii stângi devin tot mai albe. Atât de albe încât până și blana pisicii pare închisă la culoare pe lângă pielea ei alb-vineție. Până când degetele alea albe, care nu mai simt nimic, se pleacă și atârnă inerte din încheietură. Cu mâna stângă în poală, Sfântul Fără-Mațe își pipăie degetul mare al mâinii drepte, îl mângâie în sus și în jos cu pumnul stâng. Pipăie protuberanțele și încheieturile degetului ca să nu le uite niciodată. Pentru când n-o să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albe, care nu mai simt nimic, se pleacă și atârnă inerte din încheietură. Cu mâna stângă în poală, Sfântul Fără-Mațe își pipăie degetul mare al mâinii drepte, îl mângâie în sus și în jos cu pumnul stâng. Pipăie protuberanțele și încheieturile degetului ca să nu le uite niciodată. Pentru când n-o să-l mai aibă. Stăm aici cu toții, privindu-ne unii pe ceilalți. Așteptând următorul punct din scenariu sau următorul dialog să pornească și să se depene în versiunea noastră profitabilă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Tăgadă în salonul renascentist italian, prăbușită pe o masă neagră de lemn masiv. De pe masă picură sânge pe toate laturile. Sângele lipicios, deja acoperit cu un strat de păr de pisică. Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși de piele albă lungi până la cot. — Cu toate încăperile astea..., spune Contesa Clarviziune, cu turbanul ei pe cap, împiedicându-se, tăindu-și degetele de la picioare, dar nu și brățara de securitate de la încheietură. Cu toate hainele astea... și sânge peste tot..., spune ea, mă simt de parc-aș fi într-o poveste foarte sinistră de-a fraților Grimm. Am purtat gulere de blană confecționate din animăluțe care se mușcau unele pe altele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]