8,238 matches
-
așa va și veni, cum L-ați văzut voi mergând la Cer“ (Faptele Apostolilor 1, 11). Putem constata că minunea Înălțării la Cer are un final deosebit de impresionant, dar mai cu seamă instructiv pentru noi, cei de azi. „Iar Apostolii, închinându-I-se, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și în toată vremea erau în Templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu“ (Luca 24, 52-53). Să facem și noi la fel, adică să venim mereu „cu bucurie mare“ în Biserica
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
cu bucurie mare. Și în toată vremea erau în Templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu“ (Luca 24, 52-53). Să facem și noi la fel, adică să venim mereu „cu bucurie mare“ în Biserica lui Iisus, ca acolo să I ne închinăm, să-L cinstim și să-L rugăm să ne dăruiască toate cele ce sunt de folos vieții noastre trupești și sufletești. Și să nu-I uităm niciodată cuvintele de încurajare pe care le-a adresat Apostolilor: „Iată, Eu cu voi
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
Lafayette și Washington, a preparat o dată o masă dintr-o găină furată de la vecinii simpatizanți ai englezilor. Pentru a sărbători mica sa victorie, a decorat paharele care erau folosite la servirea cinei cu penele păsării. Oaspeții săi francezi ar fi închinat în cinstea ei strigând: „vive le cocktail! O altă variantă vine din Mexic, unde într-un orășel de pe plajă marinarii englezi obișnuiau să bea punch-uri tradiționale „dracs“. Pentru a amesteca în băuturi se foloseau linguri de lemn cu o anumită
Agenda2004-24-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282518_a_283847]
-
se adună familii întregi din sat și pornesc pe la casele rudelor, prietenilor, vecinilor etc., pe care-i colindă până la ora 12 din noapte. Fix la miezul nopții, toți colindătorii se opresc într-un loc (de regulă în fața bisericii) și se închină, rostind scurte rugăciuni. VIORICA RUBANSCHI Și la oraș Tinerii zilelor noastre au ajuns în „gura lumii”, în special cei de la oraș, pentru simplul fapt că nu mai vor să umble cu colinda. La sate se mai păstrează obiceiurile de Crăciun
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
a celor mai mulți dintre bănățeni. „Agenda“ a devenit un simbol. Unul dintre puținele care ne-au mai rămas din cele multe visate atunci, la începutul anilor ’90. Astăzi, membrii colectivului de redacție, alături de ceilalți colegi și de toți prietenii apropiați, vor închina o cupă de șampanie pentru a sărbători așa cum se cuvine aniversarea celui mai vechi săptămânal postrevoluționar și, totodată, publicația cu cel mai mare tiraj din vestul României. În aceste momente de bucurie, nu putem uita nici o clipă că toate realizările
Agenda2005-07-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283382_a_284711]
-
rabzi de foame și dacă iese cu bătaie, sar numaidecît, numai să-și apere prietenii. Avem de toate aici - terminase preotelul,- si tare-i bine cînd se descurcă omu'. Dacă așa l-a facut Dumnezeu..." Aici preotelul se opri, se închină cît putu de repede, scuipa ușor în cele patru vînturi și declara: "Din cînd în cînd, fiule, ca să învingem în cele pămîntești, trebuie să ne facem neapărat frate cu... ptiu!... Să-l căutăm pe cel viclean și să ne aliem
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
patru vînturi și declara: "Din cînd în cînd, fiule, ca să învingem în cele pămîntești, trebuie să ne facem neapărat frate cu... ptiu!... Să-l căutăm pe cel viclean și să ne aliem cu el pînă trece primejdia, amin!" și se închină repede că papistașii, de-andoaselea. (Să fi fost trecut pe la iezuiți?)
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
de energie în ramurile răzlețite, insuflate de ambiție, ale trunchiului social. Încercînd a caracteriza esență "supraenergiei", Felix Aderca face distincție între personalitățile politice și militare, care au întemeiat imperii, "supraenergii vane", de pe urma cărora umanitatea n-a beneficiat, și "supraenergiile veșnice", închinate valorilor spiritului, "întotdeauna negative", întrucît au negat anume idei și convenții de expresie, spre a-și propune viziunea proprie. Creația este astfel interpretată printr-o prisma dialectica. Lupta reprezintă mijlocul de afirmare a originalității, de impunere a personalității, pe ruinele
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
și îi iei mata în seamă și nu-i batjocorești și le arăți că și ei sînt oameni... Dumnezeu să te ajute pe unde oi umblă și să-ți de sanatate matale și bogăție, uite-așa! Și spunînd astfel, se închină repede de trei ori, mărunt, aplecîndu-se cuvioasa către pămînt.
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
reflex secund (ținînd de a doua natură, spirituală), duce la cultul mărginii, necesară delimitării personalității auctoriale, a constituirii și conservării de sine a unui limbaj. Iar așteptarea nu e oare suspendată prin chiar asumarea existenței de-limitate, inclusiv a celei închinate poeziei? Retractil prin sensibilitate, ca și prin necesitățile stilistice ale creației, poetul se retrage strategic în propria ființă, aidoma unui melc, a unei țestoase. Nu e o "cedare de teren", ci o manevră a identificării defensive, o regasire în intimitatea
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
elogioasa recomandare-prefată a lui Rolland. Atunci scrie, zugrav fiind la Paris, povestirea La un "raccord", rescrisa în 1925, în limba română și apărută postum în Cruciada Romanismului. Editorul o include în această secțiune, încheiată cu un alt text despre și închinat lui Rolland apărut în 1934 în revistă Marianne, în amintirea debutului cu Chira Chiralina. Dar entuziasmul debutului a trecut, ca și ecourile mult favorabile ale celorlalte scrieri. Boală ftizica i s-a acutizat. Face o călătorie în URSS și entuziasmul
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
fast și încălzire a atmosferei - pe lângă solemnitatea și profuziunea de flori - o altă festivitate recentă, decernarea Premiului pentru Excelență în Cultura Românească. Chiar și prezentarea, atât de frumos rostită de Ștefan Iordache, s-ar putea defini ca un adevărat imn închinat muzicii: "limbaj universal", "putere de transcendere a cuvântului" etc. Și totuși ea a fost absentă pentru a doua oară dintre nominalizări și implicit dintre domeniile alese de personalități marcante ca reprezentative pentru cultura românească; zvonurile spun că au existat propuneri
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin/ să mă-mbăt de sfîntu-ți vin/ unde-i vin găsesc venin/ eu de-acuma nu mai vin...// nu-i mai știi nici cui mă-nchin,/ pe ce perină mă-alin,// nu-i mai știi cum mă clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr/ nu-i griji pe unde-nsăr...// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr/ Muma celui mai lung păr,// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
din Sfânta Paraschiva, care îl găsesc, o întruchipare a monstruosului ("plin de noroi închegat, ars în carne vie") dar, în același timp, devine o emblemă a unui miracol, amintind scenariul cristic, un reper permanent: Ăsta a înviat din morți aici... Închinați-vă". Mai mult, acestei experiențe îi urmează, în cele din urmă, o "supraviețuire miraculoasă", adică recuperarea memoriei prin scris în casa moșierească a bibliotecarei din sat. Astfel, în procesul de vindecare printr-o veritabilă "cură de vorbire", o operă în
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
coroborate cu cercetarea actuală, pe tărîm lingvistic, vor putea duce la alcătuirea unei monografii generale a cimitirului vesel. Nu trebuie să se uite însă că la ridicarea acestui edificiu temeliile au fost puse prin strădaniile profesorului Bruno Mazzoni, care a închinat prețiosul volum memoriei eminentului om de cultură Marian Papahagi, stins din viață prematur cu un an în urmă...
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor titluri și premii "Eminescu"; grafomani notorii, adulatori de meserie, își dau ghes umplând coloane interminabile cu elogii ritmate la adresa marelui Poet, și nu-i insultă mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie proastă sau chiar o carte de o valoare discutabilă, situată programatic sub "steaua Eminescu" - o contraperformanță larg răspândită în spațiul mioritic!; tineret școlarizat sau actori abulici cu privire halucinată și respirație duhnind a alcool îngroașă rândurile recitatorilor
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
înțelegeți./ vreau să închid toate potecile/ ce duc la chilia cuvintelor mele -// tulbure e această zi ce face amintire/ pămîntescul lucrurilor fără formă./ eu le zăresc lăuntrul sortit să fie flăcări -// aceasta este credința mea mai spun/ și vouă mă închin// trecătorii mei între ridicol și sublim" (Percepția de sine, II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia lirică, observînd-o din interior și exteriorizînd-o conceptual, Vasile Proca ajunge la un soi de exhibiționism al conștiinței: "gol și nerușinat și flegmatic
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
mormînt...". // Mă las răscolit de febră/ sar dintr-un cuvînt în altul/ ca și cucul în cuiburi străine/ mă văd copil sărind pe sloiurile rîului/ din sat/ pe margini corurile voastre de pupile// Pot oricînd să opresc/ procesiunea și să închin un pahar/ cu cioclii lecturii:/ "vă las singuri pe pagină:/ n-am chef să mai vîslesc în locul vostru!"" (Scrisul agonic). Pe urmele existențiale ale celebrilor damnați, de la Poe și Baudelaire la Artaud, George Vulturescu oferă o viziune a ființei rebele
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
sursă de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul în sfera politicului (sau în cel mai bun caz în sfera unei științe a religie). Și, ceea ce este ai rău, au crezut că l-au găsit. S-au închinat Fiarei". Jurnalul d-lui Nicolae Balotă, tulburător, e o lectură cuceritoare, pe care o recomand, călduros, cu stăruința.
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
o acorzi celor din jur. Cînd glasul tău se aude puternic, asta înseamnă că îl adresezi și celor din preajma ta. În ultimul an am văzut copii care merg duminică la biserică. Nu stau să asculte slujba. Intra în biserică, se închină, cumpăra lumînări și le aprind, pentru vii și pentru morți, apoi merg la joacă. Se duc singuri - unii fac parte din familii indiferente religios, alții din familii în care adulții ridiculizează frecventarea bisericii. astfel că pentru unii dintre ei banii
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
unică dragoste a poetului. Și nu-i așa. La Viena avusese relații amoroase cu o Mîli, despre care aflăm și dintr-un manuscris eminescian. Mai tîrziu, la București, era înamorat de o Cleopatra Poenaru, fiica a pictorului Lecca. I-a închinat și vestitele versuri de reproș: Pe lînga plopii fără soț/ Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii toți/ Tu nu m-ai cunoscut". Și au mai fost și alte femei plăcute inimii sale. Pe Veronica Micle a cunoscut-o la Iași
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
de patru ori și i-a prea ajuns. "Nu-t/i/ fie frică că te voi incomoda pe tine cu vizitele mele. Nu dragu mamei copil mult iubit. Fii domn cît de mare, cît de bogat, că eu nu mă închin nici la una." În 18 decembrie 1927, după ce de ziua lui de nastere îl felicitase călduros, exclama cu bucurie răbufnita: "Mă bucur că baram într-un an văd scrisoarea ta, pe care o prețuiesc mult, nu pentru că este a unui
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
negație a căsătoriei, ea reprezintă o alternativă care pentru a putea fi eliminată e elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui Don Juan "devorat" de contrapartea să reformata, soțul absolut, închinat pentru totdeauna unei singure femei. Misiunea moralistului care vrea să salveze sufletul seducătorului, estet prin definiție, căutător neostenit al frumuseții și iubirii în infinitatea lor de forme, este complicată, pentru că ea presupune o răstălmăcire a noțiunii de estetică. Pentru a
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
limba gigantică a clopotului cîntărind vreo tonă, numai ea, trecuse un timp: un fel de numărătoare inversă începuse ca atunci cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai în vîrstă, săsoaice bătrîne, cine știe cum scăpate de urgia deportărilor, se închinară repede, cum se închină ei de-a-ndoaselea. Una șoptea dusă un Pater. Și,...cînd nimeni nu se mai aștepta, după pendularea limbii clopotului ce părea fără vreun capăt sau fără vreo consecință cît de cît vrednică de a fi luată în
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
cîntărind vreo tonă, numai ea, trecuse un timp: un fel de numărătoare inversă începuse ca atunci cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai în vîrstă, săsoaice bătrîne, cine știe cum scăpate de urgia deportărilor, se închinară repede, cum se închină ei de-a-ndoaselea. Una șoptea dusă un Pater. Și,...cînd nimeni nu se mai aștepta, după pendularea limbii clopotului ce părea fără vreun capăt sau fără vreo consecință cît de cît vrednică de a fi luată în seamă ori de a
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]