11,723 matches
-
capul spre vitrină și ar citi/ FRIZERIE,/ dincolo nu ar zări decît o umbră,/ un contur neatent/ și ar trece grăbită mai departe./ Numele ei și numele meu ar putea să fie oricare." (Fie numele meu Frizerie) Dacă iubirea e închipuită în clișeele filmelor de dragoste franțuzești sau rusești, poemele de dragoste ale lui nea Gică închinate iubitei pe cît de banale pe atît de îndepărtate (,o amintire de jale, o amintire de dor./ Amintirea de dragoste despre tine/ se ascundea
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
să o raporteze la toate ființele de sex opus cunoscute de-a lungul vieții. După multe întortocheli, pricepusem: dacă mai pățeam ceva cu... cenzura. Ori nu mai avea ținere de minte, 85 de ani, uitând că eram liberi-liberi; ori își închipuia că și acum, cine știe cum, mai eram victimele urâcioasei profesii... La stăruințele mele că așa ceva nu mai era cu putință, nici vorbă, constatase cu regret, - reproduc: Ehei, aia viață, când era cenzura pă voi! Că atunci când scăpați de ea, parcă îl
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
care a realizat-o. Rețin numai câteva propoziții corozive: ,Basarabenii sunt cei mai mioritici dintre români. Naivi, folclorici, cantonați într-o ideologie sămănătoristă, ei sunt prea puțin âjmecheri> pentru a fi și balcanici. Un Mitică basarabean (...) e mai greu de închipuit. (...) Chirița, pe un fond străin slav, e mai aproape ca model: nițică pricopseală, nițică fudulie, o cultură aproximativă" (p. 38). Poate că, totuși, noile generații vor fi altfel. Proiectul european, oricât de îndepărtat, lucrează benefic. Criticii basarabene îi e mai
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
și despre visele lor călătoare vine vorba mai departe. Primul de care Anca Manolescu se ocupă este Nicolaus Cusanus, un ,strateg" meticulos și atent. El imaginează un univers oarecum în corolă, desfășurat, și totuși învelind un miez. Tot el își închipuie un Dumnezeu-savoare, stîrnind pasiuni care nu-și vor afla, vreodată, sațul: docta ignorantia. Înțelegerea, atîta cîtă este, e un dar al zeilor. Și toate privirile în care sclipește un licăr de pricepere sînt prinse, ori de unde ar veni, de hipersensibilul
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
Fellini... în decursul unei singure zile am avut bucuria să îl văd pe Antonioni privindu-se în oglinda sinelui, să ascult "vocile" lui Bergman, rostite de muza sa, să simt spiritul lui Fellini coborât printre noi. Și mi i-am închipuit pentru o clipă pe toți trei, muritori și nemuritori, oprindu-se pe Via Veneto, loc emblematic al atâtor filme ale lui Federico, să scruteze scena lumii de azi...
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
limitei eroticului, dăruirea/primirea plăcerii este un ritual al cărui secret ține de concretețea și unicitatea detaliului corporal. Aceasta ar fi poetica & erotica acestor sonete. Lăsînd ipocrizia la o parte și fără a fi cinici, să recunoaștem că astăzi ne închipuim cu greu dragostea fără sexualitate. Filozofii au remarcat că în sexologie trebuie căutat modelul ontologic al gîndirii contemporane și, implicit, metafizica amorului. Din această foarte serioasă perspectivă, putem afirma că Infernala comedie este o carte care încearcă să păstreze tocmai
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
în exterior, fluidizînd granițele mentale și corporale. Imaginea ,comunității" gravidelor, din poemul Cotitură, așteptînd în anticamera cabinetului medical are forța stranie, absurdul și candoarea unui tablou suprarealist: , Afară așteaptă multe gravide... Subțiri sau rotunde, tăcînd sau cu pulpe umflate. Mă-nchipui toate deodată, îmi par aglomerația cea mare. În scaunele sălii sînt oftaturi și vorbe... În coșul pieptului, pilote din perne. Pe fețe se-ntind dureri de spinare. Gravidele așteaptă de parcă-ar fi nevoie să tacă. În timp ce joacă un rol din
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
Petrescu are, când scrie aceste rânduri, înaltul titlu de academician. Fiind academician, poate influența mai mult decât alții opinia publică. Un tânăr care nu l-a citit încă pe Caragiale, dar citește ce scrie despre el Camil Petrescu, își poate închipui că autorul seninelor "momente și schițe" este un Garibaldi al scrisului românesc din secolul nouăsprezece. Pentru coordonarea manifestărilor consacrate marelui scriitor din secolul nouăsprezece se înființează și un comitet: ,Comitetul Național pentru Sărbătorirea Centenarului lui I. L. Caragiale". Stenograma unei cuvântări
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
contextul general românesc?" (p. 34). O critică literară basarabeană nu putea exista fără o literatură basarabeană (fie ea și un simulacru), o literatură nouă, născută din constrângerile bolșevismului: va fi literatura sovietică moldovenească. Situația era mai ingrată decât ne putem închipui, pentru că întemeierea acestui monstru ideologic-cultural se realiza prin două traume: ruptura de identitatea românească și ruptura de propriul trecut. Mutilarea a fost mai gravă decât în cazul literaturii române proletcultiste. Critica basarabeană nu putea apela la o tradiție de la care
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
român dar, prin aceste deschideri, caut și o deschidere spre universalitate, fără a-mi renega câtuși de puțin rădăcinile și orientările. Este o formulă de sinteză care acum 50 de ani nici nu se putea imagina. Cum vă puteți dumneavoastră închipui că o critică foarte importantă, Lovinescu, Călinescu, ei n-au nici o carte publicată în străinătate, vă dați seama! Este cartea lui Dragomirescu, La science de la littérature, care datează din 1926, și, prin cercetările în bibliotecă, am aflat că în perioada
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
propria carte și de la a-i contrazice pe cei care n-o consideră valoroasă), îl admonestează brutal, în revista ECHINOX (nr. 1-4/ 2005) pe vechiul echinoxist Ion Simuț, într-un articol cu un titlu ieftin-rechizitorial: Mediocritate sau partizanat? , Nu ne închipuim - perorează insolent Horea Poenar - că în urma unui asemenea text România literară va renunța la serviciile lui Ion Simuț. Are nevoie și domnia sa să întrețină o familie ș...ț. Ar fi însă un act necesar ca Ion Simuț să renunțe la
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
abia aici. De asemenea, cunoștințele lui despre ținuturile natale sînt destul de precare, astfel încît sîntem îndreptățiți să presupunem că ele se bazează doar pe amintiri vagi din prima copilărie: originea lui se dovedește a nu fi în Labrador, așa cum își închipuia el înainte de plecarea în marea călătorie, ci la Polul Sud (,I-a spus Bursuk: - În Labrador/ Ai fost născut din întîmplare,/ Căci nu-i picior de pinguin./ Familia Apolodor/ A stat și ea, foarte puțin/ (Venise numai în plimbare)./ Acuma
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
că nu poate trăi prea mult în mijlocul rudelor, departe de prietenii săi de la circ, și face cale întoarsă spre București. Cu alte cuvinte, odată ajuns la capătul drumului, Apolodor realizează că Ithaka sa nu se află acolo unde și-o închipuia el. Împăcat și întărit după întîlnirea vieții sale, pleacă atunci înapoi închizînd abia acum cercul unui periplu complet în jurul lumii și desăvîrșindu-și pelerinajul printr-o adevărată întoarcere acasă. Ithaka mult rîvnită îi scapă printre degete lui Apolodor chiar în clipa
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
pe termen lung, extrem de unitar și, oricum, singular la noi prin formula și amploarea sa. În plus, Livius Ciocârlie a reușit ceea ce orice diarist visează în secret: să facă din el însuși un adevărat personaj. Se iluzionează autorul dacă își închipuie că eu-l diaristic mai prezintă, după atîtea volume, vreun interes biografic. Livius Ciocârlie s-a transformat pe sine într-un personaj blazat dar vioi spiritual, un cîrcotaș superior care bombăne cu grație despre sine printre citate, glose, adnotări și
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de sublimare a sunetului, rol pe care începusem să ni-l închipuim pierdut undeva în vâltoarea democratică a satisfacerii gustului mediu, a muzicii călduțe, de ascultat la bărbierit sau în jurul unui grătar rumenind trei mici. Și, apropo de asta, nu aș recomanda albumul la o ascultare cu bere. Un vin gros - fie
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
cronice în cap, ca Ion Iliescu, pe care cele două mandate la Cotroceni nu l-au scăpat de acuzațiile cărora trebuie să le facă față, după mineriada din iunie '90. Băsescu nu e nici un Emil Constantinescu, președintele care și-a închipuit să poate pune presa la punct în calitatea lui de lider regional. Lui Băsescu nu i se pot face învinuiri compromițătoare și nici nu poate fi luat peste picior ca o personalitate mediocră care visează să joacă un rol pentru
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
reprezentantă a sa în România. Constantin }oiu îi evocă, în amintitul număr al România literară, o altă calitate: "Cu Adi, cu tactul și cu finețea ei bizantină, în înțelesul bun al cuvântului, se puneau la cale cele mai greu de închipuit apropieri între scriitori."
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
că există un post specializat, care n-a trecut Târgul cu vederea: TV Cultural. Ghinion: încă de la primele emisiuni de știri, postul și-a prezentat cu insistență demnă de o cauză literară propriul stand din cadrul Târgului, în care, așa cum vă închipuiți, nu exista nici urmă de carte. În emisiunea de sâmbătă dimineața despre Târg, vedetă nu a fost, cum s-ar fi cuvenit, cartea, ci tot postul Tv Cultural cu emisiunile lui. Duminică seara, minute bune, adică rele, un interviu de la
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
ca să sărbătorim încheierea acestuia și să ne înviorăm după o istovitoare zi caniculară, câțiva prieteni m-au invitat să merg cu ei la Ocna Sibiului, pentru o baie nocturnă în lacul sărat. Propunerea mi-a amintit de Marea Moartă. Îmi închipuiam că o să regăsesc liniștea care domnea acolo, liniște tulburată din douăzeci în douăzeci de minute de vâjâitul motoarelor patrulei aeriene israeliene: în timp ce trupurile păreau de nescufundat, vânzoleala istoriei și calmul originilor alternau cu o regularitate nevrotică. M-am hotărât într-
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
coridorul - și acesta plin de cărți și de reviste, bătîndu-mă condescendent pe umăr - i-am promis că voi scrie despre acest "jurnal intelectual" european și românesc. Mă consideram în deplin drept și obligație de a o face. Nu mi-am închipuit însă niciodată că voi vorbi despre această carte atunci cînd Adrian Marino nu va mai fi. Depun mărturie întîrziată. Cred însă cu convingere că în ființa și în opera lui Adrian Marino România a avut, în cultură, o personalitate de
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea scriitorului SF francez". Las la o parte greșelile de formulare (a decretat anul...Anul...cu ocazia etc.) ca să-i semnalez autorului că Jules Verne nu s-a născut în 1905, cum își închipuie domnia sa, ci în 1828. Anul 2005 marchează centenarul morții lui Jules Verne. Nu cunosc vârsta autorului "informației" din Adevărul dar poate că citirea unor cărți de Jules Verne, măcar acum, în anul Jules Verne, l-ar ajuta să-l plaseze
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
despre compromisurile lui. Știau colegii, și mulți nu-l respectau. Mulțimea i-a creat însă lui Evtușenko un chip de băiat bun, care era cu trup și suflet de partea ei, în imaginația acesteia el era un biruitor. Să ne închipuim că toate astea s-ar fi petrecut în Germania nazistă. Și iată că poetul german, pe nume Evtușenko, intră în contact cu Gestapoul pentru a-i salva pe dizidenți; dintr-o ambasadă din Paris a țării X, Y, trimite o
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
departe. Dar nu numai atât: Galsworthy arată că idealul nostru trebuie să fie: înțelegerea între popoare, schimb internațional de idei, în fine, tot ce poate pregăti concordia perpetuă între oameni. Ideile lui Galsworthy sunt frumoase, nu trebuie însă să ne închipuim că sunt și originale în această materie. Nu! Ideea aceasta e veche de mii de ani, fiindcă dacă ea a fost exprimată pentru prima dată în Profeți, se află în principiu la Moise, căci după cum zice Edouard Schuré: "De la Moise
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
între timp decedată. Nepotul îi amintește adevărul că revoluția își devorează fiii, e revoltat că pe nimeni nu interesează soarta fostului ilegalist: "Ai luptat... te-ai întors... tu știi cum mai huzuresc foștii noștri ilegaliști, și cei adevărați, și cei închipuiți?" (p. 165). Pe drum, unchiul face un atac de cord și moare. O Volgă kaghebistă îi urmărește. Avem aici romanul despărțirii de obsedantul deceniu. În paralel cu drama unchiului, se desfășoară povestea de dragoste a nepotului cu o colegă de la
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
mai feroce. El aflând din experiență că orice plăcere are ca urmare în chip sigur durerea, își are toată pornirea spre plăcere și toată fuga dinspre durere. Pentru plăcere luptă cu toată puterea, iar durerea o combate cu toată sârguința, închipuindu-și că va putea să le despartă și iubirea trupească de sine va avea unită cu ea numai plăcerea. Fiind sub puterea patimii, omul nu știe că plăcerea nu poate fi niciodată fără de durere. Că în plăcere e amestecat chinul
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]