2,188 matches
-
dragi de basm, iar părinții mă sfătuiau să nu rămân în urmă ca adormit. Încă puțin și ajungem în locul unde soții Bethlen stau la pândă ascunzându-se pe după stejarii bătrâni spre a nu fi observați de jivine. Dar ceea ce susținea închipuirea mea, n-avea cum să apară nici în dreapta, nici în stânga drumeagului. Gustam într-o clipită, o fericire nemaigrăită (de care Valy poate că ar fi râs cu cinci guri) la gândul că puteam să-mi închipui, asemenea lui Mihai, camerele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar a doua nu mă lasă să gândesc la rece, să fiu un lucid. Ce vorbești, domnule? Vezi să n-o iei cumva pe ulei - sună vocea de bas a domnului Ilea Hera, ca toate zeitățile antichității precreștine, e o închipuire a oamenilor din acea societate. Atât, nimic mai mult. E o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altă zare și tot așa până ajungi de unde ai purces! Acum ai înțeles? Asta ar însemna că pământul ista îi cam rătund...ca un măr! Cam așa ar veni, după cum spui tu. Acum pricepi că se poate vedea și cu închipuirea? Asta am vrut să spun eu când am zis că văd „chiar și mai departe...” Vorbind mereu pentru a alunga tristețea despărțirii de cărăușie, au ajuns la poarta lui moș Dumitru. Hooo! Ho! Băieții tatei! Azi îi ultima zi când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi tot Hliboceanu, iar în urmă va merge Mitruță. Noi... la mijloc. Bine-i așa, Pâcule? Ia să te aud! Hlibocene, ai cam amuțit când ne-ai văzut. Încă nu-ți vine să crezi.Te gândești că poate îi o închipuire de-a ta sau un vis urât! Ia să-ți auzim glasul! Păi, cum spune moș Dumitru, așa vom face. Nu-i nici o supărare... Da’ eu mă duc să văd de încărcatul carelor, că soarele îi sus... Au încărcat după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
loc în decembrie ’89 (n.a.). — E culmea, dom’ Roja, dar să știți că la un moment dat și eu am simțit că de undeva din mulțime cineva își avea ochii ațintiți asupra mea. Cînd vacarmul a început să întreacă orice închipuire, dinspre Victoriei s-a apropiat și al treilea grup, cel condus de Monte Cristo, care dădea și el piept cu cordoanele de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul foarte limpede, completează Dendé, în direcția ambelor bulevarde. Dat dracului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tăi, noaptea Îi vezi dansând, grotești nu-ți dau pace, te privesc cu ochii lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zbugheam spre casă, întrebându-mă, în timp ce alergam, dacă o să izbutesc cumva să ajung înainte să apuce ea să-și schimbe înfățișarea. De fiecare dată o găseam deja în bucătărie, pregătindu-mi cana cu lapte și prăjiturelele. În loc să mă lecuiască de închipuiri, această performanță nu făcea decât să-mi sporească respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu bănuiesc firea adevărată a mamei, și toată povara trădării, pe care, în închipuirea mea, aș fi îndurat-o dacă aș fi surprins-o vreodată asupra faptului, era un gând mai mult decât apăsător pentru un copil de cinci ani. Cred că mi-era chiar teamă să nu fiu lichidat în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe mine. El fusese întemnițat, dar eu aveam să zbor: acesta era visul lui. Al meu era corolarul acestui vis: în eliberarea mea avea să și-o afle și pe-a lui - eliberarea de neștiință, de exploatare, de anonimat. În închipuirea mea, destinele noastre rămân până-n ziua de azi amestecate grămadă și nu de puține ori mi se-ntâmplă ca, atunci când citesc într-o carte vreun pasaj care mă impresionează prin logica sau înțelepciunea lui, să-mi zic pe nepusă masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
formidabilu’, e-e, să nu apară printre celelalte în marea carte în care El așterne numele celor ce vor mai fi în viață și la anu’ în septembrie (scena asta, nu știu cum se face, dar reușește să mi se încrusteze în închipuire). Ei, și cine-i tembelul la faza asta, ăă? Și n-are nici o importanță (de asta îmi dau seama de la bun început, în legătură cu felul în care judecă Dumnezeu Ocârmuitorul) nici cât de mare sau mică e regula pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ziarele ziarele?! - adjunctul șefului Comisiei pentru Condiții Umane! Pregătesc un raport special despre prejudecățile existente în sindicatele din construcții... — Căcat. Șeful pizdelor, asta-mi ești! Adjunct la Oportuniști! Ah, labagiule! Băi, infantilule! Totul e deșertăciune, Portnoy, dar tu întreci orice închipuire! Un IQ de o sută cincizeci și opt de puncte, care s-a dus pe apa sâmbetei! Mare brânză că ai sărit peste două clase de gimnaziu, tăntălăule! — Poftim? — Și că ai cheltuit banii pe care ți-i trimitea taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis și realitate, Chun observă că la rădăcina salcâmului era o adâncitură plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke" este folosită, la chinezi, pentru a sugera că onorurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ochii umeziți de aparițiile pe ecran ale micuțului ochelarist, căutând și descoperind în gesturile lui ceva din străduința ei de dascăl, șoptindu-i lui Câsu, nu de la bun început, abia către final, uite, dragă, copilașu’ ăsta e elevul meu. În închipuirea ei se adăugau probabil și trăiri din cancelarie, unde câteva vezici biliare ale cadrelor didactice ar fi suferit amarnic după premieră, chiar dacă limbile acelorași persoane ar fi găsit resurse s-o felicite. Oricum, visul nu i s-a împlinit, unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
protejat Întotdeauna de sentimente de amărăciune și ranchiună. Și, În plus, ar fi fost o răzbunare pe o fantomă, dat fiind că Norman, cel pe care Îl cunoscusem și-l iubisem, se dovedise că nici măcar nu existase, era doar o Închipuire a imaginației mele, produsul unei enorme neînțelegeri, pentru care doar eu eram vinovat. Se dovedise a fi doar un alt personaj din visurile mele, la fel de imaterial ca și poetul damnat care, cu o săptămînă În urmă, bătuse la ușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mintea mea, cucerită de un gând sugerat de text, de un sentiment, de o întrebare, sau de o imagine, o șterge englezește și sare de la un gând la altul, de la o imagine la alta, într-un itinerar de raționamente și închipuiri, pe care simt nevoia să le parcurg până la capăt, îndepărtându-mă de carte până o pierd din vedere. Stimulul lecturii îmi este indispensabil, ca și lectura substanțială, chiar dacă din fiece carte reușesc să citesc doar câteva pagini. Dar chiar acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Într‑o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învârtoșau În cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de șa, la fel ca unchii cei bogați. Își imagina savoarea momentului îngropată în perne. Deși îi auzea pe copii strigând-o, bătând în ușă cu încăpățânare, refuza să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o înțelegea. Pentru orele de biologie se deplasau în laborator, într-o liniște desăvârșită. Profu avea ochi de sticlă, părul alb și fața inexpresivă. Ținea, pe colțul din stânga al catedrei, o cutiuță. Primul contact cu ceea ce conținea fusese dincolo de orice închipuire. Bărbatul le dicta lecția, copiii scriau, cu capetele coborâte în caiete. Luana stătea în prima bancă de la perete și scrisul ei plin de prescurtări o făcea să ridice, mereu, privirea spre profesor. Văzu, la un moment dat, pe masă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a fost un chin să descâlcească problemele. În noaptea aceea și pe tot parcursul zilei următoare a învățat pentru testul la română. După trei zile s-au afișat rezultatele. Intrase cu opt, la clasa de electrotehnică. Bucuria reușitei întrecuse orice închipuire. Nu se așteptase la o astfel de notă. Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochii pe rochia unicat a Luanei, cadou de la Ștefan la aniversarea zilei de naștere. Doamna Noia ghici intenția femeii prea târziu. Domnișoara apucă ceașca de cafea și-i zvârli conținutul pe țesătura fină, de culoarea lămâiei. Luana își pierdu mințile. Închipuirea, din alte vremuri, se transformă în realitate în momentul în care își ridică rochia, apoi piciorul și lovi, în plin, chipul drăgălaș al Rebecăi. Aceasta ateriză, ca o minge de fotbal, în cadrul ușii pe care bărbatul o deschisese cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de perete, cu capul aplecat de parcă Își privea piciorul. Gâtul i se deslușea parțial, Margaret l-a cercetat Îndelung, s-ar fi zis că era fragmentul unui mozaic de preț, curba lui lină era cu neputință de confundat, ori fusese Închipuirea ei care căuta asemănări? Bună parte din noapte comparase vechile fotografii cu cea din ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amănuntele trăsăturilor. Pielea ei părea pudrată, aproape albă, mai limpede și mai luminoasă ca niciodată. Lumina asta, a zis el, parcă-i polei. A Întins mâna și i-a atins bărbia. Avea nevoie să fie sigur că nu era o Închipuire. Las-o baltă, a zis ea și i-a Împins mâna. Nici măcar nu știi cum arată poleiul, tu n-ai văzut niciodată așa ceva. Ba, anul trecut, când ne-am dus În Anglia, era polei. Nu, pe unde-am fost noi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
reînceput să deseneze cerculețe cu palma prin iarba uscată. Margaret n-a spus nimic. Era atât de aproape de el, Încât ar fi putut să se aplece ușor și să-i sărute cuta fină de pe frunte. — Mai era Încă ceva În Închipuirile mele. Iată, când Îmi ziceam că sunt diferit de ceilalți copii olandezi, nu era doar pentru că locuisem altundeva. Eu Îmi ziceam, așa-mi venise mie, că se Întâmpla pentru că Într-adevăr nu eram ca ei. Că n-aș fi fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]