339 matches
-
spate. Aș putea spune că e un gest nenatural. Deci presupun că lănțișorul e acolo. - Ești perspicace, spuse Kara râzând din nou. Dar mă tem că nu la a înregistra mișcări. Deschise mâna stângă, care nu ascundea nimic. Rhyme pufni înciudat. - Faptul că am ținut mâna stângă la spate, în afara câmpului vostru vizual, e probabil cea mai importantă cale prin care v-am indus în eroare. Am procedat așa tocmai pentru că am știut că vă veți concentra toată atenția pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Madison Avenue. Spre deosebire de majoritatea fotografilor și agenților, stiliștii se purtau cu fotomodelele ca și cum le considerau ființe umane. Agenții puteau adesea fi auziți spunând „Bine, hai să o pictăm și să vedem cum arată după aia!”, în timp ce stiliștii ar fi bombănit înciudați: „Hm, habar n-aveam că fata asta este pe post de țăruș de gard”. Atunci își făcu apariția un detectiv de origine asiatică de la Secția 9, însărcinat cu siguranța acestei părți a orașului. Tocmai atunci termina o convorbire la telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cât îmi va lua să mă pregătesc), a sunat soneria. —Surpriză! Maria și Lisa au mărșăluit în apartamentul meu precum Trinny și Susannah 1, gata să mă demonteze și să mă reasambleze într-o clonă a lor. Maria mă privi înciudată. —Și nu vreau să discutăm despre aseară. Nouă jocuri. Nouă. Nu vreau să se mai întâmple niciodată. Am simțit că nu glumea. Lisa își strânse mâinile la piept ca Hattie Jacques în Carry On Matron 2. — Nu avem timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Hei, îți dai seama că asta e prima dată când a trebuit să te îmbraci ca mine, pe când eu a trebuit să mă îmbrac cu tot soiul de monstruozități ca să-ți închid gura, de-a lungul anilor? Lisa mă privi înciudată. — Acum că am înțeles pe deplin care sunt grelele consecințe ale faptului că mi-am părăsit bărbatul, sunt hotărâtă să devin soția model. Pot suporta separarea, suferința, dar hainele tale? Mi-a fost de-ajuns. Și mă voi răzbuna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de mărturisirea lui Kieran din dimineața aceea. —Nici eu nu înțeleg, am spus intimidată. Și chiar nu înțelegeam. Nu mă considerasem niciodată drăguță și nu atrăsesem niciodată atenția altuia în afara lui Mark. Poate că ăsta e secretul tău, murmură Maria înciudată. Faptul că nu încerci prea tare, că nu-ți pasă de cum arăți, că nu te comporți ca o femeie normală. Poate că astea sunt calități devastator de incitante pentru bărbați. — Crezi că ai să poți vreodată să-mi spui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lungul șinelor rămase goale, soarele își scăpăra argintul. „Prietenul” meu - scriitorul acela care întinde pelteaua ideii literare pe câte-o sută de pagini, juisând în poala stearpă amorții - mă surprinde traversând stradela și râde fiindcă țin pe Rex în brațe. Înciudat că-i stârnesc buna dispoziție, dau drumul câinelui ca și cum aș fi fost prins cu mâna în buzunarul altuia. Gura mi se strâmbă într-un zâmbet de om neobișnuit să râdă și stingherit, privesc aiurea. „Prietenul” satisfăcut de ceea ce citește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zi, toți erau prost dispuși. Sensibil la climatul psihologic, am vrut să-mi Înveselesc comesenii, recitându-le câteva anecdote de Roberto Payró și o incisivă epigramă de Marcos Sastre. Doamna de Puffendorf-Duvernois, zbârlită de incidentul din noaptea anterioară, se arăta Înciudată; fără doar și poate că cine știe ce ecou al acelei mésaventure ajunsese și la urechile părintelui Brown; căci parohul a tratat-o cu o răceală care nu cadrează cu tonsura ecleziastică. După prânz, i-am administrat o lecție colonelului Harrap. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tăiat salariul; pe baronesei i-au scos vorbe că era gură-spartă; Ricardo a trebuit să-și vândă căluții de polo. Nicicând nu mai călătorise bietul băiat cu căruța de poștă! Ca să prindă puteri, s-a dus În vizită la baroneasă; Înciudată că nu izbutise să-l tapeze de bani, ea l-a făcut albie de porci și i-a jurat că, dacă maltratase vreodată amorul cu el, fusese doar din pricină că tatăl lui o plătea. Ricardo și-a văzut soarta schimbată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una ca lumea. Vreau să pescuiesc!” a hotărât băiatul supărat că nu se gândise
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
somn, răspunse el cu voce moale, alintată. Hai! Fuguța la baie! Apoi te îmbraci. Te aștept la bucătărie... Nu mai era nimic de făcut. Se îndreptă în mers împleticit spre baie. Când se văzu în oglindă așa somnoros, se strâmbă înciudat. Nu i-a plăcut cum arăta. A dat drumu’ la apă rece și s-a stropit pe ochi din ce în ce mai des și cu mai multă apă. S-a spălat de-a binelea, până la brâu. S-a înviorat bine și a ieșit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
elegantă, dacă vrei să știi. Iar o coafură nouă este necesară. Este o meserie foarte grea. Ei, chiar așa? E greu să folosești pieptenele și foarfecele? Păi, încearcă tu și pe urmă să-mi spui cum e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează la o anumită temperatură. Se folosesc multe instrumente. De bigudiuri și de vopsele ai auzit? Păi, vezi! exclamă fata destul de tare, victorioasă, când îl văzu pe Ionuț cum clatină din cap neștiutor. Da
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Află că m-am șucărit și eu și trebuie să-mi alung supărarea și uite că am să beau de necaz. O să beau un mescal“. Părul bogat și roșcat a săltat un timp, nervos, pe umerii subțiri, cât își strângea înciudată picioarele sub ea, pe sofaua veche. „Ești negru, dohmle“, îi zicea din nou lui Andrei Vlădescu. „Nu încape nici cea mai mică îndoială.“ Manuela Ștefan încerca să acapareze din nou atenția celorlalți, dar șansele îi păreau minime. Mă străduiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s ar fi refăcut mai re pede. Doar așa îi dăduse indicații lui Bobo: s-o cheme pe Clara! Numai că, între timp, Clara dispăruse. — Cum dracu’ îi găsești pe toți și numai de Clara nu dai? îl întrebă Eduard, înciudat și chiar agasat de presiunile indi recte făcute asupra lui, care-l obligau, mai devreme decât ar fi dorit, să iasă din cochilie. Poate apare sau te sună totuși... Tre buia să ne întâlnim aici de 1 Mai, ce naiba... Rosti
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un străin și să discuți cu el lucruri intime, legate de tine? Clara se obișnuise de aproape cinci sprezece ani să discute doar cu domnul Ionescu. Și, uneori, doar cu gândurile ei, atunci când se privea în oglindă. Acum se simțea înciudată și de-a dreptul nemulțumită. Făcuse atâta drum de pomană, zburase degeaba, fără nici un folos, consumându-și aiurea puțina ei energie, și acum iar avea să stea cu emoții până ajungea acasă. Mai bine ar fi stat dimineața acasă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aduce aminte de serile petrecute împreună la Mangalia. Mare, valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face semn unui ospătar rotofei și cu mustață subțire. Uite așa se duce romantismul! Țuguiind ostentativ buzele, Smaranda pufnește înciudată și pentru câteva clipe chipul ei capătă expresia drăgălașă a unei fetițe bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius cercetează atent platoul golaș, de vreo douăzeci metri lățime și încă pe atât lungime. Punctul cel mai sensibil al traseului lor. Ca un făcut, luna, timidă până atunci, răsare lăptoasă dintre nori. Îngrijorat, privește cerul. "La naiba, murmură el înciudat, trăgându-și căciula mai pe frunte, asta e tot ce ne mai lipsește." Conform planului stabilit, de aici trebuie să acționeze pe grupe. Privește către sergentul Lazăr și acesta dă din cap că a înțeles. Grupa lui are misiunea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine", - tonul răspunsului de la îndepărtatul alter-ego era plin de dezgust, mai degrabă înciudat decât respingător - "să știi că ei au pus un fel de stăpânire pe tine, electronic, dinainte de a părăsi nava Dzan. Și, evident, pe urma, au reușit să rezolve problema controlului de la distanță și au acționat". Stând întins, acolo în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ai fi putut să-ți dai seama, dacă tot te-ai apucat să tragi cu urechea în timp ce mă închinam... — Hai, ajunge, roagă-te pentru ce vrei, naiba să te ia, că prea te-ai pus pe țipat! îl întrerupse nepotul înciudat. Cum de n-ați știut, prințe, că-n familia noastră există un om citit de mama-focului! adăugă el cu un zâmbet forțat. Acum doar cărțulii din astea și memorii citește. — Totuși, unchiul dumneavoastră... nu-i un om fără inimă, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai referit atunci: la Don Quijote sau la Evgheni Pavlovici, sau poate la o a treia persoană, dar oricum ai vorbit de cineva și discuția a fost lungă... — Văd că-ți permiți cam multe cu ipotezele tale, dragul meu, îl opri înciudată Lizaveta Prokofievna. — Parcă numai eu? o ținu morțiș Kolea. Toți au vorbit atunci, și acum vorbesc; iată, în chiar clipa asta prințul Ș. și Adelaida Ivanovna și toți au declarat că sunt de partea „cavalerului sărman“, deci „cavalerul sărman“ există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gât. Ce-i drept, mai există o deviză enigmatică, vagă, adică literele A.N.B., pe care și le-a încrustat pe scut... — A.N.D., o corectă Kolea. — Spun că A.N.B., asta înseamnă că așa vreau eu, i-o reteză înciudată Aglaia. Oricum, e clar că acestui cavaler sărman îi era deja indiferent cine era și ce făcea această doamnă. Era de-ajuns că o alesese și crezuse în „pura ei frumusețe“, după care i-a și acordat admirația lui eternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Evgheni Pavlovici tăcu, însă Ippolit încă îl mai privea, într-o așteptare nerăbdătoare. — Ei, gata, ai terminat? i se adresă Lizaveta Prokofievna lui Evgheni Pavlovici. Termină, domnule, mai repede, băiatul trebuie să se culce. Sau nu pricepi? (Era teribil de înciudată.) — La o adică, n-am nimic împotrivă să adaug, continuă Evgheni Pavlovici, zâmbind, că tot ce am auzit de la tovarășii dumneavoastră, domnule Terentiev, și tot ce ne-ați expus aici, cu indiscutabil talent, se reduce, după părerea mea, la teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oponentului său cu o înjurătură sau chiar cu ceva mai rău... — Aveți întru totul dreptate, observă generalul Ivan Feodorovici și, punându-și mâinile la spate, cu cel mai plictisit aer din lume, se retrase spre ieșirea de pe terasă, unde căscă înciudat. — Gata, ajungă-ți, domnule! îi declară deodată Lizaveta Prokofievna lui Evgheni Pavlovici. M-ați plictisit de tot... — E târziu, spuse deodată Ippolit, ridicându-se îngrijorat și aproape speriat, privind zăpăcit în jur. V-am reținut prea mult; am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se bucură că, în sfârșit, ai izbutit să ne amesteci și pe noi în neroziile dumitale... Ajunge, drag prieten al casei noastre, îți mulțumim că măcar ne-ai făcut să deschidem bine ochii și să te vedem în adevărata lumină!... Înciudată, începu să-și aranjeze mantila, așteptând ca să plece „aceia“. În această clipă, de „aceia“ se apropie o birjă, după care, cu un sfert de oră înainte, Doktorenko avusese grijă să-l trimită pe fiul lui Lebedev, gimnazistul. De îndată ce soția tăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]