346 matches
-
să-mi spui că, după tot ce s-a Întâmplat, nu-mi spui despre ce e vorba ? — Lissy, crede-mă, chiar nu pot. Îmi iau o față În agonie. E... complicat. Doamne, parcă sunt Jack. — Bine atunci, face Lissy ușor Înciudată. Bănuiesc că n-am să mor dacă nu știu. Și zi... v-ați Împăcat ? Nu știu, zic, Îmbujorându-mă. Poate. — Lissy ! A fost de vis ! Lângă ea tocmai au apărut două fete În taior. Îi zâmbesc și mă Îndepărtez grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
voia să-i zădărnicească!/ Ducă-se dară pe unde va vrea și-l Îndeamnă acela! — Asta e greaca veche, nu? Nesuferită materie! Dar nu te sfătuiesc să Începi și acolo unde te duci cu veșnica ta Odisee! El zâmbește silit, Înciudat. De ce s-a exhibat În fața Christei, când o știe că este de lipsită de orice sensibilitate literară? — Serviciile secrete ale lui... Cum spui că Îl cheamă? Ce-o-ces-co? Ce nume imposibil, de altfel s-ar părea că și personajul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
al actorului, dar Charlot percepu râsul abstract din fundal, râsul trufaș și amical care-i ura bun-venit în oastea Diavolului. Pun pariu că Chavel s-a gândit la asta când a făcut actul de donație. Ce vulpoi bătrân! chicoti Carosse înciudat. Astăzi suntem în nouăsprezece. Cred că nu mai trece mult și-și face apariția. Vorbele lipsite de importanță ale actorului nu-l impresionau prea mult pe Charlot: dincolo de ele auzea glasul Vrăjmașului care-l întâmpina și-l încuraja ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mama nu reușea să deschidă ușa din spate. A zgâlțâit cheia în broască, dar nimic. A tras de clanță către ea și a încercat din nou, dar ușa a rămas închisă. M-a străbătut un fior de teamă rău-prevestitoare. Bombănelile înciudate ale mamei au crescut în intensitate, cuvintele au început să răsune din ce în ce mai clar, până când mama a ajuns să țipe. Ce s-a întâmplat, mami? am întrebat eu îngrijorată. — Se pare că nenorocita asta de încuietoare s-a stricat, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de Crăciun, sticlărenii să se desfete cu colinde și petreceri lumești. Roata norocului Badea Vasile se trezise posomorât, cu noaptea-n cap, hăituit de un vâjâit al urechii. „ Pesemne, m-o tras curentul asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te duc acasă! Și cele două femei porniră grăbite de vântul ce se zbenguia printre baticele lor înflorate, îmboldind și pașii urătorilor. Se țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca înainte. Parcă totul se dărâma în juru-i. Se căznea să-și astâmpere gândurile negre, care-l încolțiseră. „Ce-ar fi spus Safta?”, se gândi el înciudat. „O să trecem, bărbate și de hopul ista!” Dar acum era singur. Și cât mai dorise să-și vadă femeia și copiii! Numai visul acesta îl ținuse în viață. În orice clipă, se agăța de amintirea unei mângâieri a Saftei sau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Fata fusese înfiată la dorința nevestei lui, o femeie frumoasă, adusă din Basarabia. Gheorghe bătu la o poartă mare, care nu lăsa să se vadă locuința sau alte acareturi din jur. Oameni buni, deschideți! Cine-i acolo, întrebă, cu glas înciudat, un băietan supărat, pesemne, că fusese trezit din somnul dulce al dimineții. Eu vin tocmai din Sticlăria și aș avea oarecare treabă cu domnul inginer, spuse Gheorghe. La ora asta, măi omule? se răsti băietanul. D-apoi, domnul trebuie să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una ca lumea. Vreau să pescuiesc!” a hotărât băiatul supărat că nu se gândise
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
somn, răspunse el cu voce moale, alintată. Hai! Fuguța la baie! Apoi te îmbraci. Te aștept la bucătărie... Nu mai era nimic de făcut. Se îndreptă în mers împleticit spre baie. Când se văzu în oglindă așa somnoros, se strâmbă înciudat. Nu i-a plăcut cum arăta. A dat drumu’ la apă rece și s-a stropit pe ochi din ce în ce mai des și cu mai multă apă. S-a spălat de-a binelea, până la brâu. S-a înviorat bine și a ieșit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
elegantă, dacă vrei să știi. Iar o coafură nouă este necesară. Este o meserie foarte grea. Ei, chiar așa? E greu să folosești pieptenele și foarfecele? Păi, încearcă tu și pe urmă să-mi spui cum e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează la o anumită temperatură. Se folosesc multe instrumente. De bigudiuri și de vopsele ai auzit? Păi, vezi! exclamă fata destul de tare, victorioasă, când îl văzu pe Ionuț cum clatină din cap neștiutor. Da
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de hoț pe coridor. În clipa aceea, doctorul ieși din camera lui. Neplăcută surpriză: va să zică nu plecase. ― Mergi în oraș? mă întrebă, dând cu ochii de mine. Ce era să spun? ― Merg! Am coborât împreună. Na! Asta-mi lipsea, gândeam înciudat. Iată-mă silit să-l duc până la poartă. Acolo i-am pus o întrebare cu intenția de a mă cotorosi de el: ― Încotro o iei? ― Mă duc la Colțea. Dar tu? ― Eu fac lectură la Șosea (adică în direcția opusă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat cu răutate, clipă de clipă, în defavoarea tânărului. „Traficanții dracului! Cât de nerăbdători mai pot fi și oamenii ăștia!”, își zicea el înciudat. Era pentru prima dată în viața lui, când nu-și putuse ține promisiunile față de cineva și, deși știa prea bine că o promisiune devine o obligație, iar asta întotdeauna, acum el era nevoit doar să accepte situația și, chiar mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a fost tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro, procesor Electron 300, câteva șuvițe de păr albastre căzând peste monitor. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de fel de bunătăți. Deși invitată din vreme, Olga stătu mult timp în cumpănă, dacă să meargă sau nu la acest eveniment unic din viața prietenei sale. Îmbrăca o rochie, hotărâtă să participe, dar în clipele următoare, o dădea jos înciudată și o arunca cât colo, stabilind că mai cuminte ar fi dacă ar lipsi. Tot timpul cât se pregăti, își fărâmă gândurile pentru că nu-și dădea seama dacă va avea tăria să suporte scenele de tandrețe ale mirilor care, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Mă-ntreb...cu ce s-o șterg? Dar merge oare? S-aleg o altă foaie albă? S-aleg? Nu pot, sunt toate sub zăvoare... S-o folosesc pe asta veche? Să fug de ea ca de o streche? Înmoi condeiul înciudată, M-apuc să scriu unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși de scris, Să-mi ostoiesc amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o piardă? Într-un accident de mașină datorat unei invazii de crabi, de pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să-i vorbească de tot ce i se Întîmpla? Se simți Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori prin cap, dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar un coșmar, zise el amabil. - Mă refeream la ce s-a petrecut... Înainte, Îngăimă ea. - Vrei să zici: ce nu s-a petrecut. Se făcu roșie, el Îi zîmbi. - Nu-ți face griji, deja am uitat. - A, zise ea, Înciudată. Cu atît mai bine. * * * Yvonne, blocată din ajun, la fel ca toți ceilalți, pe continent, urcă pe bac fără să le arunce măcar o privire și se duse să se posteze În partea din față, hieratică. Stăteau rezemați În coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat. - Te credeam plecată În voiaj de nuntă! lansă el cu răceală. - Ascultă, Lucas, n-aș vrea să crezi... - Ce? Că te-ai culcat cu el? o Întrerupse el, glacial. Cu toate astea, este exact ceea ce cred. Și nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se Întoarcă alături de tine că nici măcar n-a avut timp să se radă! Mă rog... sînt eu un idiot! Probabil că nu știa că toate mijloacele de informare vor fi prezente, altfel ar fi făcut-o! Marie se simți Înciudată că el exprimase În cuvinte ceea ce simțea și ea În sinea ei. - Oricum, legătura dintre noi doi era sortită eșecului, replică ea desprinzîndu-se. - Dă-mi asigurări, o zeflemisi el. Doar n-ai crezut că am te cer În căsătorie? - Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nora sa, Armella, joacă golf cu soția lui, Carline, și că nu e el omul care să scuipe pe relațiile cu castelanii doar ca să ajungă la funcții mai Înalte. - Data viitoare suni tu. Marie izbucni În rîs În fața aerului lui Înciudat. Un rîs contagios, care puse stăpînire și pe el. Privirile li se Întîlniră și nu se mai părăsiră. Dintr-odată, interiorul mașinii păru prea strîmt, aerul păru că se rarefiază. Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise. Nici una dintre ele nu suporta asemuirea cu strălucirea dansatoarei, cu excepția Beatricei, cu zâmbetul ei ceresc. Respinse Încă o dată, Înciudat, comparația aceea nepotrivită, care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise cu un zâmbet viclean Cecco Angiolieri, care Îi observa atent reacțiile. Rămăsese tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și după armată, fiind plecat ca marinar de cursă lungă, am decis să mă stabilesc în străinătate, ultimul popas fiind în USA. Din păcate, plecarea mea a dus la pierderea a tot ce acumulasem de-a lungul anilor. Mâhnit și înciudat interesele mele s-au canalizat către desenul tehnic, electronică și informatică, până la ieșirea mea la pensie în 2011. Odă ție Din suflet mi-ai răpit mai ieri, Un bob de fericire, Ca azi din palma ta să sorb, Un strop
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare, înțepenit. După multe clipe, care părură foarte lungi, îi întinse scrisoarea și-i spuse cu glas ciudat: - Ia-o. Citește-o și tu. CAPITOLUL XV De două zile Auta își mâna măgărușul, înciudat că animalul nu putea să alerge ca o panteră. Sclavului nu-i era frică. Dimpotrivă, o dorință arzătoare îl îndemna să fie cât mai grăbit. Se gândea întruna numai la scrisoarea regelui și la îndemnul pe care i l-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]