845 matches
-
Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul luminiș, și, mai jos, dincolo de pădurile Ilișeștilor, se Întrezăreau, vag, dealurile Sucevei. Tânărul privi călăreții, unii din ei plini de sânge de la prima Încleștare cu otomanii, sub comanda comisului Jurj. Aveau În priviri bucuria victoriei și setea de luptă. - Oșteni! le spuse Alexandru, aproape fără să ridice glasul. Suntem pentru prima oară Împreună. Aveți mai multă experiență de luptă decât mine. L-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-l atinge. - Semnale. Ce fel de săgeți? - Acum sunt două care trec razant peste el și apoi urcă spre voievod. - Cineva cere intervenția cavaleriei pe două linii. Ce face voievodul? - Vorbește cu Pietro. Dă porunci. Pietro pornește, singur, spre locul Încleștării. Alexandru luptă. Deocamdată e În picioare. Ceilalți vânători se adună În jurul lui. O parte a achingiilor menține Încercuirea. Altă parte a pornit În sus, spre voievod. Din spate apare o linie deasă de spahii. De pe culmea Șuriei un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Pezzana-Gualtieri merită a fi numite adevărate evenimente artistice. Cu toată măiestria rară și neajunsă cu care celebra artistă a jucat pîn' acum rolurile principale din Sora Tereza, Medeea și Dama cu camelii, cu tot jocul de ansamblu, un model de încleștare reciprocă a mișcărilor și a dialogului, totuși serile sunt puțin vizitate, stalurile și lojile în mare parte goale. Acesta e un semn că publicul capitalei, chiar cel poreclit ca civilizat, nu a ajuns a fi capabil de-a pricepe arta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sau o altă substanță gelatinoasă pe un zid, pe o masă, pe hainele cuiva, ca atunci când se aruncă cu ouă stricate în semn de dezaprobare sau dezgust.) Progresul într-o limbă străină apare atunci când ai impresia că, din lupta, din încleștarea permanentă cu necunoscutul lingvistic și gramatical, balanța înclină încet, încet de partea ta. Afirmație mai mult decât adevărată când este vorba de limba franceză, limbă nobilă, exactă, cu o gramatică extrem de elaborată, care se lasă greu cucerită de "persanul" venit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prin surprindere asupra călcătorilor de hotare. Dezvăluirea planurilor sale i-a salvat în parte pe poloni. Lupta s-a dat la 6 septembrie și Bogdan a întâlnit un dușman pregătit de luptă. Victoria a fost însă de partea sa. În încleștare căpeteniile oastei polone au pierit, dar rezultatul putea să fie și mai dezastruos pentru poloni, dacă nu era influențat în mare măsură de intervenția oastei de boieri, de sub conducerea lui Costea, partizanii lui Alexandrel. La bătălia de la Crasna se poate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în timp ce se afla în Rodos, că Vlad „s-a împăcat cu acel duce (Ștefan) în care avea mare încredere”. Încercând să cucerească Chilia, Ștefan comitea o agresiune împotriva regelui Ungariei și nu împotriva lui Vlad Țepeș. Aflat într-o crâncenă încleștare cu forțe mult superioare, Vlad Țepeș nu putea să-și împartă oastea și să trimită 7.000 de oameni ca să apere Chilia sau hotarul cu Moldova, în ipoteza că l-ar fi amenințat Ștefan. Domnul Moldovei n-a făcut altceva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un iureș orbește, ci o înaintare metodică. Cea de a treia coloană, de sub comanda lui Crasnăș, nu a participat la bătălie, din cauza trădării vornicului și a boierilor din jurul său. S-a înaintat cu măsură, ne relatează Bonfinius și, după o încleștare crâncenă, se ajunge în piața târgului. După lupta de la porți, aceasta este cea de a doua fază a bătăliei. Cea de a treia fază s-a desfășurat în piața târgului, unde se afla elita oastei regale: cei mai înalți nobili
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moară, cu privilegiu de la Alexandru cel Bun. La 3 septembrie 1473, domnul dăruia Putnei “morile noastre proprii, din târgul Siret” și un obroc de 12 buți de vin în fiecare an. În anul în care are loc cea mai mare încleștare de forțe pentru apărarea independenței Moldovei, la 25 ianuarie 1476, Ignatie, zis Iuga, marele vistier, dăruie Putnei satul Șirăuți, peste Prut, “o cădelniță și încă un chivot de argint aurit și încă o sută de zloți ungurești și doi cai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și mie, hăt târziu, de mai multe ori. După retragerea trupelor din Ardeal, după înfrângerea și izgonirea românilor din Oltenia, din Muntenia, din Capitală, în vara anului 1917, când românii s-au retras în jumătatea de nord a Moldovei, în încleștarea de la Mărăști-Mărășești-Oituz, Vasile Lazăr a fost împușcat la ambele picioare sub poala pădurii, într-o văiugă adâncă, lângă un sat, la Mărăști, a fost luat prizonier de austrieci, a murit la Viena. Și-a fost aruncat într-o groapă comună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bunica nu mai era, fiindcă se mutase și ea, în 1957, deci cu zece ani în urmă, în casa de lut a moșilor și strămoșilor mi-au rămas, zic, pe răbojul memoriei, câteva clipe. La Mărășești au căzut atunci, în încleștările din vara anului 1917, nu mai puțini de 17.000 de români și nemți, ale căror oseminte erau strânse în osuarul din Mausoleu. Târgușorul din apropiere, cu același nume, avea doar 12-14.000 de locuitori. La Mărăști, însă, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
suedeze erau vlăguite. Rezervele de oameni, alimente și muniții sleite. Carol s-a aruncat în iureșul luptei ca un leu-paraleu. Dar a fost rănit grav la un picior. A trebuit să transmită comanda generalului său, Rhenskjold. Și să urmărească toată încleștarea purtat de ostași într-o litieră. Sfârșitul a fost dezastruos. Poltava recunosc azi istoricii a devenit pentru ruși sinonimă cu înfrângerea zdrobitoare a acestui "Napoleon al Nordului", așa cum Borodino (1812) va însemna începutul sfârșitului lui Napoleon Bonaparte, iar Stalingradul (1842
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oglinzile sferice. Numai așa devin Trahanache un Agamemnon, Tipătescu un Ahile, Zoe o Elena, iar Cațavencu un Hector (după opinia lui Edgar Papu) în cadrul eposului eroi-comic. Apropierea se poate face și cu Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, dacă avem în vedere "încleștarea" ca mod de existență. Această apropiere este posibilă și prin raportarea la degradarea cuplului regal, Menelaos Elena, Caragiale însuși făcând referire la o asemănare cu poemul lui Homer, citat de autor: "Minunata și frumoasa Elena a trebuit să asculte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
povestea că Îi decorase capela secretă de la Palermo, după ce suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării de la Santa Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lungul verandei plină de șerpi care se încolăceau în paie și își scoteau limba - îi priveam cu răceală. Îmi dădeam seama că era mai puțin din teamă cât din antagonism. În definitv, îmblânzisem un vultur și deci realizasem ceva în încleștarea mea cu fiarele sălbatice, așa că puteam să îmi atribui o oarecare doză de curaj. Nu trebuia să fiu tot timpul învestmântat într-o manta a îndrăznelii sau să iubesc chiar toate animalele. Și mirosea a șarpe, la fel cum miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ondulați și aurul pătat și bronzul mâncat de cocleală verde, tipic casetelor din muzee - acele fete sacre, culcate pe paturi de către preoți ca să aștepte vizita nocturnă și secretă a lui Attis sau a cine știe cui altul, fecioarele care luau parte la încleștările anuale fierbinți din grădini, cântărețe focoase, sirience, amorite, moabite și așa mai departe. Iar linia continuă cu acele femmes galantes, doamne ale amorului, ca Eleonora de Aquitania, infante, Caterine de Medici, curtezane, muieri sălbatice, ca cele din cluburile de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
suie cu liftul, el a fost cu alta. Cu siguranță că a ghicit. Și bănui că o vreme și-o fi spus în sinea ei: Dacă nu văd, nu mă deranjează. Cu genul ăsta de orbire nu complet deliberată ci încleștarea strânsă a celor care știu să își așeze cum trebuie planurile. Ca un om care se luptă cu un grizzly pe viață și moarte, și, cu fruntea apăsată de blana mițoasă a ursului, se gândește ce are de făcut duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de ștergătoare. Valuri tot mai dese traversează șoseaua asemeni unor spinări de animale albe ce par să iasă din albia drumului, mai mult, tot mai mult, împotrivindu-se roților. Abia scăpată din încleștarea cu un val de zăpadă, cursa prinde viteză, aruncîndu-se asupra următorului. Curînd însă, valurile de zăpadă devin tot mai dese iar mașina înoată prin ele gemînd din greu. La un moment dat, între capetele unui pod din beton, valul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din încleștarea sărutului, Mihai își simte genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească ochii femeii de sub el: au o privire limpede și clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta din nou într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul stîng spre gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de om e? Sau mai curând n-ai văzut. — Și, mă rog, ce fel de om e? — Dă-l dracului! Mor de frig, mă duc să mă îmbrac. Tom, alergând spre garderobă și dârdâind de frig, simțea pe braț arsura încleștării brutale a lui George, iar pe umăr, semnul palmei puternice care-l împinsese. Când dădu să intre pe ușa cabinei, îi văzu din spate, jos pe promenadă, pe Anthea Eastcote și pe Hector Gaines. Găsi cheia dulăpașului în care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădu la o parte așternuturile. Tom, încă pătruns de imboldul său covârșitor care îl făcea să plutească, se apropie de prietenul lui și, pentru un moment, se treziră amândoi întinși piept lângă piept, ținându-se unul de altul într-o încleștare aprigă, dureroasă, cu inimile bătându-le violent, teribil; și așa, în tăcere, au stat întinși, destul de mult timp. George asistase odată la o încăierare într-o cârciumă din Londra. Un derbedeu atacase un bărbat și-l doborâse la pământ. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
schimbări, a declinului. Emma nu ajunsese niciodată să-și accepte sentimentele mai puternice și, pe jumătate, era hotărât să nu-l iubească pe Tom deloc, din moment ce încă putea face asta, nefiind îndrăgostit. Chiar și atunci când stătea întins, și el, în încleștarea aceea angelică, simțindu-l pe Tom minunat de încrezător cum îi adoarme în brațe, chiar și atunci când stătea întins și-l ținea pe Tom ocrotindu-l ca un Dumnezeu, de parcă ar fi adunat în el toate forțele lumii, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de întoarcere până la Judecată! Păcat, ăia doi haioși îmblăniți, chiar că începuseră să-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se pare mie că se aud sirenele, de la dubele gaborilor. Da' rapid au mai sosit! se miră Vierme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
însemnate poziții din Italia meridională. Sub îndrumarea papalității, această energie regăsită s-a orientat precumpănitor, din ultimii ani ai secolului XI, spre Mediterana Răsăriteană cu țelul declarat al eliberării Sfântului Mormânt. În realitate, ansamblul bazinului mediteranean a fost cuprins de încleștarea cu justificare ideologic-religioasă între creștinătatea apuseană și lumea islamului. Timp de două secole, Cruciata și Djihadul s-au înfruntat în și pentru spațiul mediteranean 1. Puterea expansivă a lumii apusene-catolice nu s-a revărsat exclusiv în direcția spațiului dominat de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]