460 matches
-
femeia pe care el dorea s-o aibă. Ce ți s-a Întâmplat, ce ți-au făcut, unde a dispărut femeia aceea, femeia mea? Ud de transpirație, Antonio se Întinse pe banca pentru abdominale. Împreună de optzeci de ori picioarele Încleștate În greutăți de inox din ce În ce mai grele. Apoi ridică halterele. La urma urmelor, Încă mai era În formă. Dar mușchii Îl dureau ca și cum i-ar fi fost sfâșiați. Instructorul se apropie privindu-l fără a găsi ceva de corectat În poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Zogru, soarbe valul cald venit din rărunchii lui Andrei Ionescu. Este ca un aspirator uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după ureche, ochii se deschid întrebători, ca niște mingi de ping-pong, iar corpul duduie ca un godin încins. Zogru este speriat și contrariat de forța Giuliei, ar fi vrut ca totul să înceteze, dar este și curios de final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu la fel de rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul remediu, ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am făcut tot ce am putut să nu plâng pentru ca fața mea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a insistat să vină cu mine în bucătărie, unde i-am turnat o cupă de bere care a rămas neatinsă. Tăcerea era grea și apăsătoare. Benia stătea cu mâinile strânse, speriat că aveam să fiu luată de lângă el; avea gura încleștată, pentru că nu știa exact cum trebuie să vorbească cu acel nobil prăvălit pe scaun în bucătărie. Iosif îmi trimitea priviri pline de grabă nespusă, pentru că nu voia să vorbească de față cu Benia. Eu mă uitam când la unul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de vocea mea, era de parcă nici n-aș fi vorbit eu, mâna cu care strângeam spătarul scaunului a început să mă doară de încordare, știam că acuși urmează palmele, și încercam să-mi las gura moale, dar îmi simțeam dinții încleștați atât de tare că mă dureau tâmplele, și știam că s-a zis cu mine, Vasököl o să mă omoare în bătaie, cu toate astea tot n-am putut să tac, degeaba încercam să-mi înghit cuvintele, tot nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am adus aminte că așa fusese și în film, asta fiind pedeapsa celor lași, însă țipătul îmi pornise deja din gât, și am hârâit lung, cu dinții încleștați și cu fața schimonosită, fiecare mușchi mă durea și pulsa, însă mâna-mi era în continuare lipită de scândură, și nici să înceteze nu i-am zis, adevărat că nici n-aș mai fi putut, fiindcă urlam, și atunci Romulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mi-o faci pe a mea jumătate cu cofeină, jumătate fără ? aruncă Melissa peste umăr. Mi-e să nu m-apuce tremuriciul. Nu, nu pot, vită nesimțită și plină de fițe ce ești. Sigur că da, îi zâmbesc cu dinții încleștați. Cu plăcere. Ceva îmi spune că eu și fata asta n-o să ne înțelegem prea bine. Cinci minute mai târziu, când ies cu tava pe terasă, Trish și Melissa sunt bine instalate pe scaune sub o umbrelă, împreună cu Eddie. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție reverență ! spun, aproape râzând. — Dar îi faci mătușii mele. Și unchiului meu. Ei sunt stăpânii mei, îi răspund cu dinții încleștați. E altceva. Și crede-mă, dacă aș putea să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc și eu în casa asta. Își dă părul pe spate. Așa că și eu sunt tot stăpâna ta. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În rîs, și o vocișoară din cap Îmi spune să mă opresc. Dar nu pot. Trebuie neapărat să-i explic cum stă treaba. — Uite ce e. Știu că e posibil să fi făcut anumite... comentarii În avion, Încep, cu pumnii Încleștați. Dar ceea ce trebuie tu să știi este că acea conversație a avut loc În condiții de stres maxim, În Împrejurări extreme, și am spus o serie de lucruri, pe care le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai tîrziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dîndu-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ravelstein părea să rumege o Întrebare presantă - poate dacă are vreo noimă să te zbați atât de aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră de urechile mari, de franjul de păr occipital care se zbârlea la liziera cheliei. Există capete pleșuve care‑și proclamă tăria. Așa fusese și capul lui Ravelstein. Dar acum devenise vulnerabil. Cred că era conștient de „priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
termine, cel puțin, cu teroarea motociclistului mascat care o dată sau de două ori pe săptămână semăna panică pe strada principală. Era Îmbrăcat În piele din cap până În picioare și purta o cască Buck Rogers. Dinții mari Îi erau dezgoliți și Încleștați. Când Își declanșa tornada, polițiștii se făceau nevăzuți. Oamenii se Împrăștiau care‑ncotro. Se rotea Înainte și Înapoi În nori de praf, și fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii care i s‑ar fi aflat În cale. - Nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă o sticlă și o așează tacticos.) PARASCHIV (Zvârcolindu-se.): Pune scara la loc! MACABEUS: Nu striga. Ține-ți gura încleștată. N-are nici nu rost să strigi. Gândește-te la altceva. S-ar putea să te țin acolo toată noaptea. (Sparge altă sticlă; covorul de cioburi e tot mai amenințător.) În situații dintr-astea e bine să te gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prietenă de-a mea. Rogu-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau încordați ca niște pumni încleștați. Am luat lesa cu blândețe. Nu mi-a plăcut niciodată să răspund de alți oameni. Păi, ia-mi ceva de băut, i-am sugerat. Îți ordon. Două, ca de obicei, îi spuse Sally barmanului. Și trece-le în contul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
palmei întinse, și m-a trecut un fior puternic, până-n adâncul ființei mele. Ochii lui cenușii erau imenși și liniștiți, ca marea. O clipă, lumea s-a oprit în loc; după care am inspirat amândoi și ne-am răsucit, cu degetele încleștate unele într-ale celuilalt. — Hugo! Sam! Era vocea lui Sophie, care striga de dincolo de gazon. Se apropie în fugă de noi, contrastând puternic, cu capul ras și cu ghetele ei butucănoase, cu decorul acelei grădini care părea Festivalul Florilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nemărginită. Se trezea și se uita uimit împrejur, asculta cum șuiera vântul afară prin pereți și pe acoperiș, pe multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde a pus stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mușcat din mărul blestemat...!”. O clipă simți din nou cum spaima i se strecură în vine. Din ce în ce simțea o neliniște... o încordare neînțeleasă, în jurul său. Pulsul începu să-i bată în tâmple, ca niște ciocane. Cu dinții încleștați să nu urle, își alungă frica înapoi în piept. Legătura cu coșmarul îl umplu de un sentiment cumplit, de un fel de spimă fără nume... De la o vreme, puteri străine încolțiră în sufletul lui. - Nu poți să nu ții seama
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că, dacă nu ești destul de puternic și iscusit În luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe Încleștate ale Începuturilor Își găsesc În mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fărĂ o confruntare deschisă Între bine și rău. Poate că, dacă vrei să Înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că, dacă nu ești destul de puternic și iscusit în luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe încleștate ale începuturilor își găsesc în mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fără o confruntare deschisă între bine și rău. Poate că, dacă vrei să înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din partea lui. „Pentru mine fericirea este să-i fac fericiți pe ceilalți cu zâmbetul meu” mi-a spus o soră care abia terminase noviciatul. Cine știe dacă celelalte surori din comunitatea ei au nevoie tocmai de „fericirea ei cu dinții încleștați”, sau dacă ele nu trebuie să suporte mai degrabă acea nevoie de afecțiune pe care ea o confundă cu fericirea? Altă dată, am vrut să pun aceeași întrebare unui magistrat care lucrează de ani de zile pentru emigrați. Mi-a
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de foc cu care îi apăreau pe constructori, de sălbăticiuni... Bătrânele doamne suspinau încetișor. Se crease din nou o atmosferă intimă, plăcută. Tartinele. Gheata. Suferința nemeritată, discretă și digerată. Viața ca un puseu de noblețe. Cu genele înrourate și pumnișorii încleștați, dar împingînd decența până într-acolo încît să nu înțeleagă că cineva își dorise, atât de mult, să le vadă nimicite. - Ah, ar fi fost o adevărată binecuvântare să se fi aflat bietul Patrick, acum și aici! El poseda o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sa de mână. Dacă nu erau vecinii pe aproape, Grigore și Aglaia lui, se omorau. - Hoțule! striga Marin Roșioară. Mi-ai furat zestrea fetii! Las', că te potrivesc eu! Parchetul te mănîncă! Se roșise tot și se repezise cu pumnii încleștați să-l lovească pe ginere. Și lui Stere i se urcase sângele la cap. Aglaia se băgase între ei și le striga în gura mare: - Să vă fie rușine! Ne râde lumea, taman acu! Dogarul a vrut să-și ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mândria și nobleța... Mînele ei îi căzură-n jos, căci era obosită de emoțiune, dar nu sătulă de-a privi. Tremura cu toate astea ca varga și i-a fi auzit clănțănirea dinților dacă n-ar fi ținut gura strâns încleștată. Penelul pictorului zbura pe spațiul gol ce și-l lăsase pe pânză și sub mînă-i se născură formele lui Ieronim, din sus în jos, formă cu formă până la umeri, pe cari pictorul schiță două lungi și strălucite aripi negre... ședința
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
parcă nervii și mușchii, și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte rentinerind, ea surâde cu dinții încleștați, ea-și arată dantura ei de mărgăritar oceanului și se lasă îmbrățișărei lui zgomotoase, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotînd când pe o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptuos pe patul ei de valuri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]