473 matches
-
său. Frediana făcu un gest larg cu mâna și întreg detașamentul se puse în mișcare pe câmpie, ținându-și caii la trap mărunt. Hunul striga și se zvârcolea, învârtindu-se cu frânghia deasupra rugului său. Palidă la față, cu fălcile încleștate, Frediana privea drept înainte. Sebastianus, flancat de alan, se păstra la o distanță de o jumătate de lungime de cal mai în spate și nu îndrăznea să se apropie de ea. încă nu-i venea să creadă că era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine decât ar putut-o face cel mai experimentat detașament de elită, astfel că Metronius se trezi prins în mijlocul unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă. în prelungirea acelei crude confruntări, cei care se găseau în primele rânduri, împinși spre dușmani de cei ce veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
femeie în civil în birou. Atunci m-am gândit să fac ceva cu pungile alea de plastic. Dacă ar fi explodat, ar fi fost puși în pericol atât pasagerii, cât și colegii mei. Atunci am aflat că Takahashi avea dinții încleștați, prezenta simptomele unui epileptic. Voiam să fac ceva cu pungile alea, dar m-am gândit că trebuia mai întâi să-l ajut cumva pe Takahashi. „Bagă-i ceva în gură, o batistă. Ai grijă să nu te muște de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea cu ghearele sale de fier se calmase. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
decât cu ajutorul unui glonț de 9 mm. Mi-am vârât cu neîndemânare o țigară În gura uscată și m-am așezat la masă, așteptându-i pe Haupthändler și pe fată să-și revină În simțiri. Am tras fumul printre dinții Încleștați, afumându-mi plămânii și fără să-l dau afară decât În mici cantități. Mă simțeam de parcă ar fi cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sprijinit Într-un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e mai bine? l-am Întrebat. — Cum să nu, șuieră el. Ca o țestoasă nenorocită de Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din nou și, copleșit de durere, printre dinții Încleștați, zise: Blestematele astea de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
genunchi, un câine se repede la el să-l muște fără ca ienicerul să-l vadă. Copilul, crezând că e turbat, se repede la câine și-l prinde cu mâinile goale de fălci ca să-și apere stăpânul. Cu mâinile în fălcile încleștate a început să țipe după ajutor. Când au venit oamenii au omorât câinele cu lovituri de par. Copilul avea mâinile mușcate și pline de sânge. Au chemat un medic, pe Alexandru Mavrocordat, care încă nu era în slujba sultanului, ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați a voievodului. Stolnicul răsuflă greu, mai degrabă oftă și, cu privirile în podea, îngăimă: — Cum să fie? Bălăceanului, om cuminte de altfel, i-a luat Dumnezeu mințile de cum s-a însurat cu nepoată mea Maria, fata răposatului Șerban, frate-meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-am mai deșertat mațele. Îmi recapăt stăpânirea de sine, după bunul meu obicei, contraatacând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ei reprezintă viitorul. Prin ei supraviețuim. Altceva nu mai contează. Nu știu dacă ți-am spus ceea ce voiai să auzi, dar ținând cont de realitatea care ne înconjoară, vreau ca lucrurile să fie limpezi în legătură cu tine. Chipul întunecat și fălcile încleștate ale lui Marius, îl fac să-și îmblânzească considerabil vocea atunci când i se adresează din nou. Să nu te superi pe mine, dar ești încă tânăr și inima ta trebuie să-și găsească liniștea de care are nevoie. Acum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se arată peste marginea saltelelor groase puse ocrotitor în jurul ei și a celor doi copii ținuți în brațe, la piept. Albă ca marmura, Smaranda zace în continuare pe pat. Marius îngenunchează lângă ea și scoate masivul Luger dintre degetele ei încleștate. Ți-am spus că nu voi da voie la nimeni să facă rău fetelor noastre. Se stinge ca o lumânare sfârșită, dar ultimele ei puteri se adună în cuvintele ce le smulge morții cu energia disperării. Marius, trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură. în strașnica izbitură care urmă, prăjina omului
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
că, dacă nu ești destul de puternic și iscusit în luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe încleștate ale începuturilor își găsesc în mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fără o confruntare deschisă între bine și rău. Poate că, dacă vrei să înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nemărginită. Se trezea și se uita uimit împrejur, asculta cum șuiera vântul afară prin pereți și pe acoperiș, pe multe glasuri, cântând ca la orgă prin toate crăpăturile... ” Prea târziu... Prea târziu”. Un om fuge cu obrazul ascuns în palma încleștată... fuge spre margine de lume... fuge unde a pus stăpânire întunecarea... Fuge gonit de el însuși, cu inima zvâcnind în care s-a cuibărit o durere atroce. - Nu sunt bun de nimic, n-am fost bun niciodată, mi-am trăit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mușcat din mărul blestemat...!”. O clipă simți din nou cum spaima i se strecură în vine. Din ce în ce simțea o neliniște... o încordare neînțeleasă, în jurul său. Pulsul începu să-i bată în tâmple, ca niște ciocane. Cu dinții încleștați să nu urle, își alungă frica înapoi în piept. Legătura cu coșmarul îl umplu de un sentiment cumplit, de un fel de spimă fără nume... De la o vreme, puteri străine încolțiră în sufletul lui. - Nu poți să nu ții seama
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al lui Patru. În momentul acesta fața lui Breemeg prezenta un maxilar încleștat și ochii îngustați, ca și cum omul ar fi fost preocupat de un gând neplăcut. Cum Gosseyn nu putea ști care-i erau gândurile până ce acesta nu le-ar fi dezvăluit, nu-i rămase decât să-și continue drumul în mare grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nevoia permanentă de a urina într-o oliță de noapte pe care o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l făcea jetul de urină în oliță se aude în toată casa; după aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor boli ale lui Tudor. Cine era această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și mai neapărată decât putea fi orice copil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În rîs, și o vocișoară din cap Îmi spune să mă opresc. Dar nu pot. Trebuie neapărat să-i explic cum stă treaba. — Uite ce e. Știu că e posibil să fi făcut anumite... comentarii În avion, Încep, cu pumnii Încleștați. Dar ceea ce trebuie tu să știi este că acea conversație a avut loc În condiții de stres maxim, În Împrejurări extreme, și am spus o serie de lucruri, pe care le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai tîrziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dîndu-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mari, albaștri, vii poate singura impresie de viață într-un anotimp cenușiu ce împresurase totul îl învăluie în apa lor calmă. Un calm de durere mocnită... Amintirea acestei impresii devine tot mai vie, pe măsură ce dinții lui mușcă puternic dosul pumnului încleștat, repezit spre gură, parcă să înăbușe o nouă exclamație. Era sigur că a uitat-o definitiv, că rana s-a vindecat. Dar imediat ce a auzit-o pe Liliana vorbindu-i, modelînd cuvintele asemeni ei, a înțeles că s-a înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
gest vulgar, stîrnind hohote de rîs. Prins între vorbele fetei în roșu și durerea pumnului mușcat, Mihai renunță brusc să mai bea ultimul pahar. Se ridică și pleacă grăbit. Ajuns în cameră, trîntește ușa cu putere și, abia stăpînindu-și gura încleștată, se repede în baie. Închide ochii, să nu vadă cum stomacul său aruncă totul afară. Apoi, înjurîndu-se în gînd pentru reacția nedorită a organismului, se spală îndelung și se bagă în patul de la perete O clipă se gîndește să roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
poate că, divorțînd de nevastă-sa, azi aș fi fost cu el... De ce "poate că"? întreabă Mihai. Uite-așa! Pentru că nici tu nu poți jura c-ai fi rămas cu Teona, ripostează Violeta cu răceală. Teona!... oftează Mihai printre dinții încleștați. Numele ăsta începe să mă strîngă în spate. Am observat cum te-ai schimbat cînd l-am rostit la mine în birou, chemînd-o pe meseriașa aceea. Pe care nici măcar n-o cheamă așa, dar voiam să-ți văd reacția. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]