6,663 matches
-
În ultimul timp, deseori am fost întrebat: „Domnule Lădariu, care-i, azi, rostul presei și ce face ea din 1990 încoace? De ce scrieți?”. N-am să vorbesc în numele presei și a ziariștilor, în general, n-am acest drept, n-am s-o fac, iar în rândurile care urmează mă voi referi doar la ce cred eu, care am lăsat în urmă
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
după cum se vede nu și în România, care au tropăit pe străzile municipiului, mânați de Istenemul lor separatist, când ei le strigau românilor de aici: „Plecați acasă, opincarilor!”. Care casă? Din moși-strămoși aici e casa lor, a românilor, de la Sarmizegetusa încoace, nu a altora! Așadar, de ce să plece? Așa urlau nenorociții, mânați de fantoma amiralului de baltă, Horthy Miklos, văzut de ei, aici, călare pe cal alb, ca în septembrie 1940, după Diktatul de la Viena din 30 august 1940. După scenarii
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
noi, toți, cei de la „Cuvântul liber”, ne-am făcut, în cei aproape 27 de ani, datoria. Datoria față de Neam, față de români, față de cititorii noștri fideli. Așadar, ce facem și care-i rostul nostru, al presei, al „Cuvântului liber”, din 1990 încoace? Așadar, de ce scriem? Întotdeauna am avut un profund respect față de litera Constituției, de articolul 30 din Legea fundamentală a țării, care grăiește: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
teritorial al așa-zisului Ținut Secuiesc, pe criterii etnice? Au fost sancționați ei pentru defăimarea țării? Nu au fost deranjați! Așa că ei au înțeles că e liber la hulire! Ar fi unul dintre argumentele care ne-au aruncat, din 1990 încoace, în luptă pe baricada interesului național și a adevărului. Pentru că „în această iarnă a vrajbei noastre” românești, sub acest blestem al dezunirii, trebuie, noi, toți românii, să luptăm împotriva doritei, de unii, dezintegrări a României, ca nu cumva, odată și
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
noi, gazetarii de la „Cuvântul liber”, am luptat și luptăm aici, la Târgu-Mureș, pentru trezirea demnității românești, sătui de mersul în marșarier, dorind ca pământul țării să nu mai fie dat străinului, după ce i-am pus în palmă totul, din 1990 încoace. Amatorilor cedărilor nepermise le reamintim, ca gazetari, că speranța trebuie să fie mereu vie pe brazda visurilor noastre românești! LAZĂR LĂDARIU
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
adică subvenții la hectar. Cine are pășune primește între 177 și 640 de euro pe fiecare hectar, pe an, în funcție de cât de valoros e terenul, ce fluturi sau păsări rare adăpostește și cât de tradițional e îngrijita pajiștea. Din 2007 încoace, În fiecare an, Uniunea Europenă a pus la bătaie cel puțin câte 177 de euro pe hectar - subvenția de bază. Ori aproape 5 milioane de hectare.... un intreg miliard de euro numai pentru pășuni și fânețe românești. Bani, nu glumă
Cum s-au imbogatit zeci de primari din subventii ilegale de la UE. Bani incasati pe animale moarte de ani de zile [Corola-blog/BlogPost/94056_a_95348]
-
transmitere textuală. Pot doar să sper că respect sloganul campaniei Love Plus: fac ce vreau, dar știu ce fac. Dan Stanca a numit povestirile tale, din recent apărutul "Bazar bizar", "developări exacte ale modului în care trăim de 14 ani încoace". Spune-ne cîteva cuvinte despre această carte. Ce ai vrut să transmiti oamenilor cu ea? Dan Stanca e un diagnostician priceput și n-o știm de azi, de ieri. El are totodată același trist privilegiu pe care-l avem și
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă în cer, Octav Șuluțiu, cu Ambigen și Mihail Sebstian, al cărui roman Accidentul mi se pare supraevaluat. Privirea lui a țintit și mai încoace, semnalând pe tinerii de atunci Sorana Gurian și mai ales pe Radu Tudoran despre care spunea: “Suntem în fața unui romancier deosebit de original și a unui glorios început de carieră”. Poate niciodată nu a scris Vladimir Streinu cu mai mare entuziasm
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
exil, înscriindu-se într-un tragism al culturii române, la care se gândea și Culianu, exasperat că atâția oameni de valoare au trebuit mereu să părăsească România ca o condiție a realizării lor. De prea multe ori, de la Dinicu Golescu încoace, intelectualul român e silit să constate că normalitatea e «dincolo», în Occident.” „Tragismul” istoriei și culturii române influențează decisiv imaginea intelectualului român, care, de prea multe ori, trebuie să aleagă între a rămâne în țară, îndurând lipsuri materiale și îngrădiri
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
chiar de ei din pepiniera partidului, fie puse la dispoziție de organizatori pe plan local, dar toate numai una și una. Așa că Andrew dădu să iasă, dar o voce dogită, binecunoscută, îl opri. “He-he, n-ai greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în transă. „Uite ce e, zise vocea cotoroanței. Nu știu cum sunt alții, dar
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Așa că Andrew dădu să iasă, dar o voce dogită, binecunoscută, îl opri. “He-he, n-ai greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în transă. „Uite ce e, zise vocea cotoroanței. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la toată povestea, trebuie să recunosc că mi-a plăcut cum te-ai sacrificat pentru prietenul tău
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
și traduce un impas existențial." Delimitarea între literatura de tinerețe și cea de după 1960 devine astfel mult mai vizibilă. În acest punct intervine o altă problemă și legată strict de această antologie. De la Aș putea să arăt cum crește iarba încoace, antologiile lui Geo Dumitrescu au adunat poemele redistribuindu-le tematic în cicluri care preiau numele unor volume. Aici, secțiunile sunt: Africa de sub frunte, Furtună în Marea Serenității și Jurnal de campanie, poemele scrise în anii ’40 și care făcuseră parte
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
Dă niște cifre penibile, pentru a dovedi contrariul. Marin Preda ia cuvîntul pentru a face cîteva reflexii despre "condiția de scriitor". Arată că s-a cerut modificarea în rău a legii drepturilor de autor. Scriitorul trăiește de vreo trei ani încoace "într-o atmosferă de insecuritate". Revistele sînt dominate de ranchiunele unora. Face aluzie la Fănuș Neagu, care-l atacase în ajun, calificîndu-l drept "mic Stalin", care-și face de cap la Editura Cartea Românească. Fără să-l numească, zice despre
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
rătăcitor. - Numai eu pot să înțeleg cu adevărat singurătatea mamei tale, grija și dorul ei, spuse Liza, fată bună și miloasă, ai cărei copii erau și ei în străinătate. De ce n-o iei cu tine? - Mai bine ar veni el încoace în mod definitiv, ciripi Sofica, o altă cunoștință a Nataliei, femeie corpolentă a cărei bărbie tremura tot timpul. Cu siguranță că ar face o carieră mare la noi. Liza evita să vină în contact cu Sofica pe care o considera
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
o părăsesc fără nici o explicație? Sau îi spun doar că am ajuns la concluzia că nu sunt demn de ea? Și Mirel începu să povestească într-un stil sec și în același timp dezlânat, continuând să se fâțâie încolo și încoace, până când Natalia simți că amețește urmărindu-l. - Când am ajuns la ea m-a invitat să intru înăuntru să bem un păhărel de coniac. Au o casă frumoasă, peste tot atârnă draperii, fru-fru-uri și perdeluțe de voal cu ciucuri aurii
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
domni și de doamne împodobite; în multe locuri, mesele și scaunele fuseseră mutate, din cauza căldurii, afară pe trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o viteză nemaipomenită. Totul dădea o impresie plină de viață, iar strada îmi amintea atât de mult de un bulevard parizian en miniature, încât m-am culcat, în acea seară, convins că ajunsesem totuși într-un oraș
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate oriental - dar bogăția și somptuozitatea păreau să ia, în multe cazuri, locul bunului gust și al eleganței autentice. O mulțime de trăsuri boierești cu vizitii în livrea treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val de plimbăreți, cu toții îmbrăcați cu un anume chic, astfel încât întreaga imagine a străzii făcea o impresie plăcută. (...) Viața la Argeș (...) E minunat să trăiești aici șîn Carpațiț; aerul e pur și
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
pe vine. Îl simți suflînd lîngă umărul lui. "Stai, aștepți, fumezi o țigare, bei din botă o gură de apă, și mai tragi un foc cu toate că nu știi unde se duce glontele. Altceva ar fi dacă ei ar veni mai încoace și s-ar apuca, bunăoară, să taie sîrma ghimpată... Dar asta la noapte poate că or să încerce." Chelul de lîngă el nu-i răspundea. Răsufla doar des, din fundul plămînilor. Lupta dură pînă seara în acest fel relativ liniștit
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
intervine din nou brusc, agresiv, dar vădit incitat)" fac din acest dialog o piesă de teatru vie, bine regizată, și împrumută interviului elemente de literatură. Din fiecare interviu luat de Rodica Binder transpare preocuparea constantă pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace a devenit "habitus" și "câmp". Tiraje, succes la critică, succes de masă, tip de public, durata receptării sunt motivele ce vin încet-încet să înlocuiască în discursul critic opinia impresionistă și să aducă rigoare și luciditate judecății de gust, dar nu
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
a legăturii "spirituale"". Nu mai rămîne decît muzică", îi scrie, resemnat, Cioran "vrăjitoarei" sale, numai muzică le mai creează, dincolo de uzură pasiunii, "o complicitate indestructibila". Dar soluția de compromis muzicală, pe care o practică intens amîndoi - o știm de la Kierkegaard încoace - nu e decît formă pură, absolută, de donjuanism. în fine, încă o mențiune în acest sens. în primăvara intensă a legăturii lor, înainte de a se duce la gară, pentru a-l aștepta pe Cioran, care sosește la Köln, Friedgard Thoma
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
Simona Tache Acum două zile, scriam că ar trebui să reîncepem să le dăm semne politicienilor că nu suntem morți. Că existăm, suntem sătui până peste cap de bătaia de joc la care asistăm de 20 de ani încoace și foarte nervoși pe rezultatele ei concrete: o țară care mai are un pic și trebuie dusă la reanimare. La semne concrete, la acțiune, la ieșiri în stradă mă refeream eu. Ieri dimineață, Ionuț Oprea îmi propunea un flashmob de
Suntem gata să protestăm, da’ să fie supermișto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21196_a_22521]
-
de zăpadă și o iei de la capăt, până te strigă mama în casă și te ia și puțin la întrebări în legătură cu poezia de la grădiniță. Upsss, în curând vine Moșul La un moment dat, oamenii mari încep să se agite. Aleargă încoace și-ncolo, fac multe cumpărături, multe planuri, curățenie, tot felul. Auzi mai des ca de obicei chestia cu “trebuie să fii cuminte fiindcă, în curând, vine Moșul”. Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
sunt sigură că au fugit dintr-o carte. Mamaie e mică și subțire și, până acum câțiva ani, când a ajuns-o mai tare bătrânețea și a devenit mai fragilă, era fâșneață ca o adolescentă. Toată ziua alerga încolo și-ncoace. Acum nu mai poate să alerge și urcă cu greu treptele. Are două trepte mărișoare la intrarea în casă și mi s-a strâns inima când am văzut că i-a făcut taică-meu o balustradă, ca să nu alunece, Doamne ferește
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
orașele celebre, dar frumos. Mirosea, pe stradă, a parfumuri de toate felurile. Din păcate, am ajuns destul de târziu și n-am apucat să vizitez nici vreo fabrică tradițională de parfumuri, nici Muzeul Parfumurilor. Până m-am învârtit nițel încolo și-ncoace, se închiseseră toate. M-am plimbat doar pe străzi și mi-am amintit de Parfumul lui Patrick Suskind, unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit vreodată, după care s-a făcut Parfumul lui Tom Tykwer, unul
Orașul în care a trăit și a ucis Grenouille by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21226_a_22551]
-
SRI, președinte care a supervizat personal demascarea corupției din vămi, gargară, presă, reportaje, talk-show-uri, isterie, sex pe birouri între polițiștii de frontieră, sindicaliști acuzați de luare de mită etc. etc. etc. Am înțeles, “toate partidele aflate la guvernare din ’90 încoace au știut de acest flagel, dar doar Guvernul Boc a cutezat să înceapa lupta cu el”, e cel mai spectaculos atac al justiției la beregata corupției, tremură chiloții pe vameșii încă nenăscuți de teama de a încălca legea, e o
O vreau pe Regina Vămilor, chiar dacă e mama! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21281_a_22606]