1,615 matches
-
că populația însăși, spontan sau în mod mai mult sau mai puțin organizat, luase în grija sa treburile supravegherii. Acest caz al agenției bancare, de exemplu. Cazul agenției bancare, se gândi el, nu înseamnă nimic, omul trebuie să fi fost încordat, puțin sigur de sine, era un novice, iar salariații băncii și-au dat seama că nu prezenta pericol, dar mâine ar putea să nu mai fie așa, ce spun eu, mâine, azi, chiar acum, în aceste ultime zile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e întotdeauna îndoielnică. Nu cred că arătase altfel nici când avea douăzeci de ani, iar la patruzeci n-avea să pară câtuși de puțin mai bătrână. Mi-a făcut impresia unei încordări extreme. Fața urâțică și cu buze înguste era încordată, pielea îi era întinsă tare pe oase, zâmbetul îi era încordat și închis, părul era strâns lipit de cap, hainele erau strâmte și până și rochia de dril alb pe care o purta îți dădea impresia că e făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
douăzeci de ani, iar la patruzeci n-avea să pară câtuși de puțin mai bătrână. Mi-a făcut impresia unei încordări extreme. Fața urâțică și cu buze înguste era încordată, pielea îi era întinsă tare pe oase, zâmbetul îi era încordat și închis, părul era strâns lipit de cap, hainele erau strâmte și până și rochia de dril alb pe care o purta îți dădea impresia că e făcută din finet negru. Nu-mi închipui de ce o luase de nevastă căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să se fost de o iscusință ieșită din comun, ca să evoce atât de desăvârșit În metal o zeiță a infernului. Dante se uită În jur, studiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În oraș. Auzi din zbor un râset și ceva rostit printre dinți de către doi oameni din fața lui care, judecând după veșminte, păreau să fie niște negustori bogați. I se părea că auzise cuvântul „Toulouse” În spusele unuia dintre ei. Își Încordă auzul, dar nu mai izbuti să deslușească decât câteva vorbe, Înainte ca sunetele să le fie Înăbușite de vociferarea Înfierbântată a gloatei. Îl văzuse oare cineva pe Brandan la Toulouse? Se răsuci pentru a căuta din ochi chipurile cunoscute. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându-și buza inferioară. Simțea cum gândurile i se Învolburează, ca și când oboseala de peste zi s-ar fi prăvălit peste el dintr-o dată. Își Încordă mușchii gâtului și se frecă la ochi cu putere, Încercând să Își Învingă somnolența. Zgomotul ușii care se deschidea Îi atrase atenția. Șeful gărzilor Înaintă prudent, uitându-se pe furiș spre masa de scris. - M-ai chemat? Faci farmece? exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
facă schimb de comentarii zeflemisitoare cu glas scăzut. Dante se rezemă iarăși de perete, continuând să bea cu Înghițituri mici. Reușea să deslușească doar câte un cuvânt pe ici, pe colo, scufundat În rumoarea tavernei. Dar, oricât și-ar fi Încordat auzul, Înțelesul spuselor Îi scăpa În continuare. Simți cum crește În el furia Împotriva acelei gloate de pervertiți care se tot rotea În jurul său. Cum Își permiteau să Împiedice lucrarea justiției cu pălăvrăgelile lor desfrânate? Când avea să coboare mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl aleg pentru mine pe al treilea, din această treime. Și fierul, ca să fie al nostru. Cât despre lumină, să-i rămână toată a Împăratului. Nu asta caută el? - Am aflat de ceilalți. Vor fi cu toții la abație. Dante Își Încordă auzul până simți că-i plesnesc timpanele, ca să prindă orice amănunt din acea conversație nelămurită, cu teama că zarva se va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iar mâna sa se deplasă Îndărătul mecanismului. Undeva mai jos, Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului devenea mai puternică. În cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea opusă a cotului era un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mesajul tău. N-avea altă grijă. Trimisul aruncă o privire perplexă spre ușă, prea puțin convins. Mai Întâi păru decis să insiste, Însă mai apoi se hotărî să se răsucească pe călcâie și să se Întoarcă de unde venise. Dante Își Încordă auzul, temându-se ca cineva să nu Îi fi auzit cuvintele. Însă priorii erau cu toții cufundați În ședința, care continua printre glume și râsete. Încercând să treacă neobservat, se Îndreptă către scară, privind țintă Înainte și ferindu-se de privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna? Ridică iarăși cupa, după care o așeză la loc pe masă, Încordându-și auzul. Din nou i se păru că aude același slab zgomot metalic. Repetă gestul: micuța coloană sculptată părea să aibă efectiv un anumit joc. Bijuteria nu fusese topită dintr-o bucată, ci era constituită din cel puțin două părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la loc, după care nu a mai trebuit să fac raport. Nimeni nu observase nimic. — Nu mai sunt aici... îmi spune Meyer. De când nu mai sunt aici? îl întreb eu. Atunci își privește creionul, șoptește ceva, și trebuie să-mi încordez urechea ca să-l aud. — Au plecat în Anglia, acum două luni. Anglia, mai ales în vreme de război, era aproape la capătul lumii. Iar două luni mai devreme - asta însemna imediat după comiterea crimei. — Și de ce au plecat? — Așa li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o inundă o căldură și transpiră mirositor, ce mirosuri mai ai!, îi spune mereu Maestrul, o singură femeie m-a mai iubit așa... nu ți-am povestit niciodată de Anita? — Mi-ai scris într-un mail, odată... și Tina se încordează deodată în brațele lui, o simte ca pe o iapă cabrată, cum a fost cu femeia aia, cu Anita, de care ziceai?, îl topește cu mâinile ei frumoase, prelungi, se urcă deasupra lui și îl înfășoară în părul blond, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit, era foarte târziu și domnea liniștea. Pătura Îi lunecase parțial de pe umăr și când și-a atins pielea cu mâna, a constatat că era umedă și rece. Apoi a auzit niște șoapte Încordate la nici trei metri de el. - Să nu faci nici un zgomot! Era glasul lui Alec. — Jill, m-ai auzit? - Da... răsună o voce foarte scăzută și foarte Înspăimântată. Cei doi erau În baie. Pe urmă, i-au ajuns la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de‑alea cu pac‑pac. O să‑și ia un aer aspru și rezervat, dar o să dea dovadă și de suficientă delicatețe, ca să nu‑l sperie. Se uită la mușchii tari care i se ghicesc lui Hans pe sub pulover. Mușchii se încordează. Prea mulți mușchi nu există în habitatul natural al Annei, aceștia se dezvoltă în altă parte. Îi place ideea că Hans, odată dezbrăcat, va fi doar trup și nimic altceva. E un sentiment nou, nu‑i ca altă dată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ci să se străduiască și în viața personală, ca să îmbunătățească relația dintre ei doi. Ca un arc, corpul ei intră cu viteză în lichidul rece, verzui - care se numește și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în viața personală, ca să îmbunătățească relația dintre ei doi. Ca un arc, corpul ei intră cu viteză în lichidul rece, verzui - care se numește și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei doi. Ca un arc, corpul ei intră cu viteză în lichidul rece, verzui - care se numește și elementul lichid - și iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo înțepătură. Sophie lasă urme doar în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un animal frumos și sprinten pe care‑l îndemni cu pintenii fără să‑i faci vreun rău sau să‑l distrugi. Hans o să rămână la Viena și o să meargă mai des cu bicicleta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o lampă de birou din oțel cromat, probabil fiindcă electricitatea e specialitatea lui și poate se găsește vreun aparat electric de reparat pe aici, ca să câștige și el teren cu ocazia asta. Prevăzător, scoate un biceps la înaintare și‑l încordează pentru ca Sophie să vadă și să recunoască forța brută care sălășluiește în mușchi. Hans e animalic și vrea să trezească și în Sophie animalul care, cu siguranță, se găsește înăuntrul ei. Abia au intrat în cameră, că Rainer și‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ochii ei caută mușchiul de sub acoperământul sărăcăcios al unei cămăși sport ieftine - o cămașă cu o croială ostentativ sportivă, cu multe buzunărele peste tot care o fac așa de țipătoare și imposibilă - îl caută și‑l găsesc. Ce s‑a încordat ieri în Sophie, se încordează azi din nou, dar altfel decât un mușchi, pentru că e mai degrabă o idee și se află în cap. De data asta, intelectualul a pierdut partida, deși a fost ideea lui; cu toate astea, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acoperământul sărăcăcios al unei cămăși sport ieftine - o cămașă cu o croială ostentativ sportivă, cu multe buzunărele peste tot care o fac așa de țipătoare și imposibilă - îl caută și‑l găsesc. Ce s‑a încordat ieri în Sophie, se încordează azi din nou, dar altfel decât un mușchi, pentru că e mai degrabă o idee și se află în cap. De data asta, intelectualul a pierdut partida, deși a fost ideea lui; cu toate astea, el n‑are o mână care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cărți erotice Încă de când eram mică. Cărți erotice! Până atunci cuvântul mi se păruse la fel de banal ca oricare altul, Însă, venind de pe buzele lui Keiko Kataoka, dobândea o rezonanță aparte, ceva care mi-a străfulgerat mușchii făcându-i să se Încordeze. Am mormăit fără ca vreun cuvânt să-mi poată ieși pe gură: Iată-l pe Miyashita din nou Înghițit de picioarele fotoliului. Aveam impresia că Înțeleg ce simte un dependent de droguri, așa că mi-am mișcat din nou buzele: Miyashita are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
momentul cel mai important, vânătorul e capabil să renunțe la tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau irlandezi, nu au nevoie să măsoare cantitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în mod ingenios a soluționat celebrul caz al lui Gormann Strangulatorul, va binevoi dumnealui să ne împărtășească acum gândurile sale în acest caz? mă luă el. Zâmbetul șters persistă dincolo de ceea ce ar fi putut părea confortabil, ca și cum și-ar fi încordat strâns sfincterul. Sau cel puțin așa presupuneam eu, că era strâns. Deși, ca aghiotant al unui fost om din SA, contele Wolf von Helldorf, care avea reputația de homosexual, ca și răposatul șef al SA, Ernst Röhm, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]