1,721 matches
-
la față, iar gâtul să-l țin țeapăn. Suzana mă privi urât. - Tii, mi se face frică, spuse. - Așa și vreau. - De ce te strâmbi așa? - Așa vreau. Și am început să înaintez încet, încruntat și cu gâtul țeapăn, cu mușchii încordați ca să nu scap lentila. În timpul acesta, Suzana mă privea cu dispreț. Mi-am uitat însă imediat supărarea, de altfel inexplicabilă și pentru mine, și, absorbit cu totul de noua mea preocupare, am intrat în magazioara țiganilor, întâmpinat cu strigăte de
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
grijă neabătută față de propriul outfit. E, de altfel, și un redutabil profesionist, fapt care-i accentuează vagile fumuri de vedetă. Colegele, fără excepție, îl plac, pe câtă vreme el își permite să aleagă. Norocoasa e, evident, Maia. Romanul debutează cu o scenă încordată. Ea întârzie, Dinu se revoltă, ei nu-i prea pasă, lui îi sare țandăra, ea încearcă să se liniștească sub duș, el o așteaptă tensionat răsfoind ce altceva decât o revistă de modă: „Se ridică brusc din apă, sprijinindu- se
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
Iacob (1922) și în Spre far (1927) dă o forță deosebită romanului și îi păstrează acuitatea. Critica patriarhalismului se îndreaptă și împotriva militarismului. Traducerea lui Petru Creția pare atât de vie, încât aș putea s-o compar cu un arc încordat (de experiență, talent) care „nu se lasă”. Iată descrierea unui moment de glorie, poate ultimul, al unei femei pe cale să îmbătrânească: „Și acum Clarissa își escorta primministrul spre ieșire, dezinvoltă, scânteietoare, cu distincția părului ei cărunt. Părea că lunecă pe
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
sângeroasă pentru a asigura fericirea lumii. Umane, transumane sau postumane, ființele care au populat cândva Cabaretul Voltaire din Zürich, și care astăzi s-au răspândit pe întreaga planetă, continuă să privească meciul de șah dintre Tzara și Lenin cu aceeași încordată atenție. Cum de e posibil tot acest amalgam? Răspunsurile (sub formă de întrebări) ale lui Andrei Codrescu sunt, în egală măsură, neliniștitoare și cinice: „Să fie aceasta o dovadă că ființele postumane ale capitalismului târziu au ajuns în viitorul leninist
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
plecînd de la fereastră și rîzînd către Anna întrun fel care lăsa să se înțeleagă că refuza să se simtă vinovată. Însă Anna se aplecă din nou la geam, își confirmă părerea despre ce se întîmplase aruncînd o privire la umerii încordați și ostili ai bărbatului și spuse cu o voce joasă: - L-ai jignit. - Ei, asta-i bună! zise Molly, ridicînd din umeri. Uite ce înseamnă să te întorci în Anglia: toată lumeai supărăcioasă, toți se simt jigniți imediat, mai că
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
refuzat publicarea unui articol despre plagiatul lui Ion Gheorghe, Tudoran s-a zbătut să difuzeze peste tot acest grosolan furt intelectual, inclusiv în medii oarecum surprinzător de ostile. De exemplu, într-o vizită în locuința lui Nichita Stănescu, cu discuții încordate despre care, într-o „Notă” din 24.04.1983 reprodusă în carte, „Sursa Georgescu” îl informează pe col. Matei Vasile: „NICHITA ST|NESCU a spus celor de față că DORIN TUDORAN nu mai poate fi considerat un român, că nu
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
nu era că filmul nu depășea, valoric, media (deși lumea nu s-ar fi înghesuit nici dacă ar fi fost o capodoperă!), că era franțuzesc ori că ar fi suprasolicitat mintea obosită a românului care, după o săptămână de muncă încordată, voia altceva decât o povestioară cu prințese nefericite și nobili renascentiști cu maniere de bădărani. Problema era că s-a încheiat o epocă. „Omul recent”, al cărui portret l-a desenat în acvaforte H.-R. Patapievici, a triumfat. De-acum
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
lui n-au obosit să circule. Bezna de care s-a înconjurat scriitorul în ultimii cincizeci de ani de existență e brăzdată de scurte străfulgerări, incapabile să destrame însă plasa densă de secrete. Oricum, în lumea fanilor și specialiștilor, așteptarea încordată a „marii surprize” menține vie speranța că executorii testamentari - fiul său Matthew și ultima soție, Colleen - vor decide să ridice interdicțiile și vor scoate la lumină multaș teptatele manuscrise ale cărților pe care se presupune că Salinger le-ar fi
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
la o viață mai bună populează sălile de clasă ale profesorului A.M. E obositor, e frustrant dar, pe de altă parte, permanent poate să apară surpriza de unde nu te aștepți, floarea albastră. Asta e atmosfera poeziilor de tinerețe. O blazare încordată, dacă se poate spune așa, fiindcă lumea marginală și cu eticheta pusă are, și ea, rezervele ei de senzațional. Față de senzaționalul cu care suntem noi, azi, obișnuiți, venind din aceeași zonă, constatările lui Alexandru Mușina sunt, poate, nespectaculoase. La vremea
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
lipsise atunci. De n-ar fi fost așa, și-ar fi găsit sfârșitul într-o cloacă. Mamăcloacă. Și deodată, spuse Martín, am avut senzația că cineva stătea în spatele meu, privindu-mă. Preț de câteva clipe rămase nemișcat, în nemișcarea aceea încordată, în așteptare, când în bezna dormitorului ți se pare că auzi un trosnet suspect. Simțise deseori senzația aceea în ceafă, dar fusese întotdeauna doar stânjenitoare sau neplăcută: pentru că (explica el) întotdeauna se considerase urât și caraghios, și-l deranja simpla
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
aprecieri despre „amiralul Darlan” și viitorul flotei militare franceze; își aruncă privirile și asupra „Uniunii Sud-Africane. Un dominion puțin disciplinat”, ca să încheie (pag. 12, „Vremea”, 2 martie 1941) cu foiletonul dilematic Anglia așteaptă invazia germană, sfârșit sub semnul unei așteptări încordate: „Două popoare și două conduceri stau gata să se înfrunte...”. Începând cu numerele următoare, comentariile lui Paul Ștefan, sau Radu Costin sunt însoțite de hărți militare. Redacția înnoiește cuprinsul numărului din 9 martie cu articole despre: Nicolae Iorga de Barbu
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
De bello Iugurtino și consemnează progresele întreprinderii sale. Totodată, el face unele aprecieri despre autorul tălmăcit. Deși mai puțin captivant decât sublimul Tacit, acesta îi dă satisfacții serioase prin felul cum își strânge cu severitate micile capitole, compunândule din nimicuri încordate savant, și prin alternarea capitolelor scurte cu cele lungi (p. 33). Reține unele observații surprinzătoare ale istoricului latin (p. 37), afirmă că tâlcuiește cu plăcere anumite capitole (p. 43) sau, dimpotrivă, că transpunerea nu îl mai preocupă decât pentru exercițiu
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
un tineret cu adevărat generator de idei noi sau și numai de Înnoire...”, pentru că „astăzi... se cântă altfel, și trebuie să fie așa, toate coordonatele legii progresului impun...” Proiecțiile noului director sunt atotcuprinzătoare: „activitatea provinciei se va bucura Îndeosebi de Încordata noastră atențiune...”, revista urmând a se „pune În serviciul idealului moral al aristocrației cuge tătoare și creatoare de frumos și bine...”, „epurație În simțire, cugetare și faptă”, iar „directivelor adverse le vom opune o luptă cavalerească, de idei și principii
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
unor ființe incapabile de a suporta viața fie din slăbiciune, fie din vreo eficiență organică". În privința lui Flaubert și a lui Proust, arta, crede Pericle Martinescu, nu constituie un refugiu care compensează anumite insuficiențe vitale, ci "un teren de muncă încordată", o asumare bărbătească a unei activități titanice. Flaubert a părut o "anomalie" chiar și pentru timpul său. Pasiunea nelimitată pentru perfecțiunea creației literare, izolarea i-au făcut pe unii comentatori să-i conteste inteligența și maturitatea, socotindu-l un adolescent
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
frica și energia lor tăinuită le chircea la pămînt” sleit și bătrîn acum simt cum mă privesc ca pe un pericol și mă jefuiesc - obscen ca pe un lucru Niciodată nu-i bine Ba semăn cu Discobolul ba cu spinarea încordată a unui poem neizbutit de fapt am început să semăn cu îngrijorările mamei: o țintă lipsită de apărare și în multe case nu mai locuiește nimeni numai în fundul grădinii un ghiocel otrăvit alfabetul Zidul Au înlocuit muzica cu mirosul și
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
se rotesc oase, am strigat de sus de sub acoperiș dar m-a auzit careva? Hărtănit tîrît pe-ntinderea zăpezii ca-n viață - doișpe la unu. Dacă bagi cuțitu’ în hartă, în orice loc, la întîmplare, curge sînge întunecat - atît de încordată e Țara. O haită și nimeni să ne ajute sub gluga iernii.
Harta by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/2816_a_4141]
-
povestit (bineînțeles în limba română) despre rolul și locul Armatei Naționale în desfășurarea luptelor în raioanele de est ale Moldovei. Asistau la discuție și doi generali din România, care fuseseră invitați la conferință în calitate de observatori. Noi, tustrei, ascultam cu atenția încordată povestirea cuprinzătoare a ministrului. Totuși, din timp în timp, observam pe fețele invitaților noștri o umbră ușoară a unui deranj și a lipsei de înțelegere. ,Iertați-mă, vă rog - am spus eu -, poate vă deranjează ceva? Pot să vă ajut
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
apare ca o ,condamnare" din seria unor nesfîrșite ghinioane, nenumărate poeme despre păsări ș.a.m.d. Aici se află marele oximoron intern al acestei poezii: ea ne prezintă enunțul liniar ca o simplă poveste, dar interiorul poemului este un arc încordat, pe care nici finalurile ,stinse" sau notațiile cu vag aer anecdotic nu-l eliberează. Spectacolul animat al serii, gălăgia auzită prin fereastra deschisă, omul întins pe pat dându-și seama că doar gândul la moarte îl mai ține în viață
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
de danteală în culoarea tutunului. Mănușile vechi o strâng, par a nu mai avea, pentru ea, măsura potrivită. Degetele cu unghiile tăiate din carne, i se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la sută. Pânza stă încordată, gata să se rupă. Martina nu își face probleme. Fie ce-o fi! Va merge până la capăt, în boală și în sănătate! Asta au știut să facă mai toate femeile din familia Sâmbure. Să aștepte, să rabde. își scutură părul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de argint din stîncă,/ straturile-aurifere,/ și-o să mai sap încă și încă/ pînă’n rădăcinile din fiere,/ pînă’n piscul violet al frunții./ Inima mi-i lac de miere./ Colțul lunii și grăunții/ clatină’n vertebre munții” (Celorlalți). Un romantism încordat îl determină să recepteze partea dură a lumii: arborii pietrificați, apa care arde-n flacără, femeia de rocă, dinții asemănători cu cei ai troglodiților, biscuiții de piatră ce li se oferă. Întunericul din mări e putred, limba încărcată de minerale
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
între degete fumegă o țigară lungă, subțire. În partea dreaptă, pe un gheridon, se află un pahar de whisky pe jumătate gol, o sticlă ce conține băutura și un recipient pentru gheață. Întreaga scenă emană un aer depresiv, zugrăvind așteptarea încordată, neliniștea și înfrângerea. Ea ar putea figura oricând ca ilustrare a temei „lady in distress” — în aceeași măsură cu faimosul portret al domniței din Shalott, pictat în 1888 de John William Waterhouse pentru a ilustra nu mai puțin faimosul poem
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
se scoală acum Gimi de pe marginea traverselor de la Gara Mică, din cartierul Fabric, nu departe de Piața Badea Cîrțan, în apropierea caselor de pe Ecaterina Teodoroiu din Prințul Turcesc. Privește Gimi la poza aceea cu Jimi Hendrix. - Ce face, întreabă Gimi încordat și toți scrutează poza color, fumează țigări bulgărești cu frunze uscate de cînepă doar, doar pricep ceva, doar, doar simt ceva din nebunia de acolo deși n-ar putea zice că în fotografia de dinaintea lor chiar o nebunie ar fi
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
adînc, dar, ciudat, visul parcă tot mai continua: ușa odăii era dată la perete și în prag se afla un necunoscut care-l privea cu atenție.” R. închide la loc ochii. „O fi tot vis sau nu?” Urmează o pîndă încordată, de vreo zece minute în care timp Rodea îl urmărește printre gene. Cînd, în sfîrșit nemaiputînd îndura tensiunea, Raskolnikov îl întreabă ce vrea și acesta se recomandă: Arcadi Ivanovici Svidrigailov, primul exclamă: „Svidrigailov? Ce prostie! Nu se poate!” De ce nu
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
pus-o la îndoială. Mai mult chiar, nefăcînd nici o distincție între ofițerul în cauză și autorul Simfoniei Morții și al Nebuniei lumii, unii memorialiști, ca și mai toți recenzenții cărților, au vorbit despre „o reală forță literară”, despre „atitudinea sufletească încordată și patima complexă a marilor scriitori” și despre credința că „opera scrisă trebuie smulsă, cu silinți statornice și istovitoare, din adîncul lumilor sufletești” ori despre respectul arătat față de „observațiile și directivele criticei”. Relativ la ultimul aspect, din „silueta pitorească” lovinesciană ar
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
-o pe Olimpia, devine un om brutal și dictator, lipsind cu zilele de acasă, neglijând familia și chiar fetița. În această situație românca ia hotărârea de a divorța. Acțiunea romanului este ascendentă, tensionată și bine condusă, încât ține atenția cititorului încordată. Alături de Olimpia, trăind visele ei, aventurile, nu puține, prin care trece, simte chiar nevoia să reconstituie împreună mirifica imagine a vieții lui Robinson Crusoe, viată pe care o regăseste în obiceiurilor unui popor în plină activitate civilizatorie împletită cu tradițiile
IOANA HEIDEL: „MI-A PLĂCUT CULOAREA” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384830_a_386159]