1,521 matches
-
1081. Nikephor Botaniates se număra pe sine printre urmașii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate, în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului Bizantin, decât incapabilul Mihail al VII-lea Ducas. În orice caz, după încoronarea lui Botaniates (3 aprilie 1078), el a fost recunoscut suveran până și de independentul Philaretos Bahramios. Noul basileu l-a executat pe Nikephoritzes, care era detestat de mulți, în schimb i-a înălțat pe doi favoriți, nu mai puțin cruzi
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
soț al reginei, Filip și-a susținut soția în noile sale îndatori de suveran, însoțind-o la ceremonii cum ar fi deschiderea parlamentului în diferite țări, cine de stat și tururi în străinătate. În calitatea sa de președinte al Comisiei Încoronării, el a fost primul membru al familiei regale care a zburat cu un elicopter vizitând trupele care urmau să ia parte la ceremonie. La începutul anilor 1950, cumnata sa, Prințesa Margaret, a vrut să se căsătorească cu un bărbat divorțat
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
Curând Napoleon a început să-i facă curte iar la 9 martie 1796 s-au căsătorit. Generalul Napoléon era acum tatăl vitreg al copiilor lui Joséphine: Eugène de Beauharnais și Hortense de Beauharnais, veri de gradul doi cu Stephanie. După încoronarea lui Napoleon ca împărat al Franței la 2 decembrie 1804, ca membră a noii familii imperiale, Stephanie avea reședința la Palatul Tuileries. Noul statut i-a permis să trăiască o viață luxoasă. Ca o consecință a eforturilor lui Napoleon pentru
Stéphanie de Beauharnais () [Corola-website/Science/317909_a_319238]
-
al III-lea și s-a încoronat ca rege al Siciliei. În vreme ce Henric înainta cu rapiditate în sud în fruntea armatei sale, Constanța se deplasa mai încet, dat fiind că era deja însărcinată. În 26 decembrie, în ziua imediat următoare încoronării lui Henric de la Palermo, ea a dat naștere unui băiat, Frederic (viitorul împărat Frederic al II-lea) în micul oraș Iesi, din apropiere de Ancona. Constance avea deja vârsta de 40 de ani și era conștientă de faptul că multă
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
invitat moașele din oraș să fie martore la naștere. Câteva zile mai târziu ea a revenit în ăiața publică și l-a alăptat pe Frederic în public. Henric a murit în 1197. În anul următor, Constanța a reușit să asigure încoronarea lui Frederic (în vârstă de 3 ani) ca rege al Siciliei, și în numele acestuia a anulat legăturile pe care soțul ei le crease între conducerea Siciliei și cea a Imperiului. Ea a adoptat politici foarte diferite de cele ale răposatului
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
un an în Germania, pe lângă prințul Bavariei, apoi să rămână în calitate de șambelan la Curtea regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, sub titlul de "Mare Maestru al Casei Reginei": "Maria de Hohenzollern". Sub acest titlu, și-a însoțit suveranul la încoronarea reginei Victoria, la 28 iunie 1838. Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc și-a sfârșit viața la Munchen, în Bavaria, la 16 august 1874. Familia Vaublanc
Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/311753_a_313082]
-
una dintre cele mai cunoscute expediții ale sale, Boleslav I a capturat Kievul, unde, conform legendei, și-a crestat sabia lovind Poarta de Aur din Kiev. Mai târziu, o sabie numită "Szczerbiec" ("Sabia crestată") va deveni sabia ceremonială folosită la încoronarea regilor Poloniei. Boleslav I a reușit să pună bazele bisericii poloneze, întemeind o Mitropolie la Gniezno independentă de Arhiepiscopia germană din Magdeburg, care încercase să pretindă zone poloneze. În timpul celebrului Congres de la Gniezno a eliberat oficial biserica de tributul către
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
Polonia la rangul de regat înainte de vecina sa Boemia. El a fost primul rege polonez ("rex"), predecesorii săi fiind considerați toți drept duci ("dux") de către Sfântul Imperiu Roman și de către papalitate. Boleslav I a murit la puțin timp după această încoronare, cel mai probabil din cauza unei boli. Nu se știe exact locul de înmormântare al lui Boleslav. Se crede că rămășițele descoperite recent într-un mormânt dublu din catedrala Poznań ar aparține lui Boleslav și tatălui acestuia Mieszko. Fiul lui Boleslav
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
puterii interne și externe a Poloniei a fost de o importanță capitală pentru Boleslav I, în special în fața creșterii presiunii din partea magnaților. Magnații cereau să participe mai mult la administrarea țării în timp ce Boleslav căuta să întărească autoritatea centrală a domnitorului. Încoronarea lui Boleslav I cândva în anul 1025 a avut ca scop consolidarea poziției sale de conducător. Se poate spune că, în general, a avut loc o integrare totală a țării în timpul domniei lui. Boleslav I a fost în stare să
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
1521, la trei ani după decesul împăratului Maximilian. A fost unsă și încoronată regină a Ungariei de episcopul Zagrebului, Simon Erdödy, la Székesfehérvár la 11 decembrie 1521. Căsătoria regală a fost sfințită la 13 ianuarie 1522, la Buda. Ungerea si încoronarea Mariei ca regină a Boemiei au avut loc la 1 iunie 1522. La început, regina Maria nu a avut nici o influență în politică din cauza tinereții sale. Totuși, curtea sa era formată din germani și olandezi formând o bază pentru interesele
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
Bijuteriile Coroanei Polone sunt însemne regale ale conducătorilor Poloniei folosite în timpul încoronării sau la ceremonii oficiale. Singura piesă originală din colecție de pe vremea Dinastiei Piaștilor este sabia Szczerbiec. În prezent Bijuteriile Coroanei Polone sunt expuse la Muzeul Regal din Castelul Wawel, Cracovia . În anul 1000, în timpul pelerinajului său la mormântul Sfântului Adalbert
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
împăratul Sigismund de Luxemburg În timpul domniei dinastiei Jagiellonilor bijuteriile au fost mutate de la catedrală la Castelul Wawel și plasate în Trezoreria Coroanei, special pregătită. În secolul al XVII-lea au fost aduse în repetate rânduri la Varșovia, pentru ceremonialul de încoronare a reginelor poloneze. În timpul potopului din 1655, însemnele regale au fost evacuate din catedrală și ascunse în vechiul castel din Stará Ľubovňa. Acestea au fost păstrate acolo până în anul 1661. În 1703 în timpul Marelui Război al Nordului au fost ascunse
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
Biserica Sfintei Cruci din Varșovia. În 1734, cu toate acestea, au fost recuperate din ascunzătoare și depus în Mănăstirea Jasna Gora, unde au rămas până în anul 1736. În 1764, cu acordul Seimului, însemnele regale au fost transportate la Varșovia pentru încoronarea regelui Stanisław August Poniatowski. [10] Mai târziu, Bijuteriile Coroanei au revenit la Castelul Wawel, unde s-au păstrat până la a treia împărțire a Poloniei în 1795. Potrivit unui inventar al Trezoreriei statului la Wawel efectuate în 1633 de către Jerzy Ossoliński
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
închisoare („Temniță”), friza încheindu-se cu reprezentarea Sf.Evanghelist Marcu („S.Ev.Marcu”). Același registru redă, pe peretele nordic (de la vest la est), scena cu Sf. Evanghelist Luca („S.Ev.Luca”) și următoarele alte șase scene din ciclul patimilor Domnului: Divanul („Divan”), Încoronarea cu spini („L-au încoronat pre Is.Hs.”), Iisus la stâlp („Când l-au legat pre Hs.”) - scena în care cel ce îl schingiuiește pe Iisus Hristos a fost înfățișat aievea unui păgân turc, îisus pe drumul Golgotei („Ducerea Crucii
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Sfântului Imperiu Roman, Sfânta Lance, crucea imperială și sabia imperială. Vreme de secole acestea s-au găsit în Spitalul Spiritului Sfânt din Nürnberg, iar astăzi se găsesc în camera tezaurului imperial din Palatul Hofburg, la Viena. "" sunt singurul tezaur de încoronare din Evul Mediu care s-a păstrat aproape intact.
Însemnele imperiale () [Corola-website/Science/337568_a_338897]
-
din nord-vest. În preajma anului 1332 Ioan Alexandru și-a încoronat fiul cel mai mare Mihail Asan al IV-lea ca împărat asociat, poate pentru a asigura rămânerea tronului în familie. El și-a urmat tradiția de asociere la domnie cu încoronarea fiilor mai mici Ioan Srațimir și Ioan Asan al IV-lea în 1337. Este posibil ca Ioan Alexandru să fi intenționat să creeze doi împărați asociați pentru a-l ajuta să controleze pe moment cele mai importante regiuni și orașe
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
fost încoronat sub acest titlu de patriarhul nou-înființatei Patriarhii a Serbiei. Aceste acțiuni, pe care bizantinii le-au primit cu indignare, par să fi fost susținute de Bulgaria, întrucât Simeon, patriarhul Bulgariei participase și la crearea Patriarhiei Serbiei și la încoronarea împăratului sârb Ștefan Uroș al IV-lea Dušan. Până spre sfârșitul deceniului 1340, din succesele inițiale ale lui Ioan Alexandru n-a mai rămas aproape nimic. Aliații turci ai lui Ioan al VI-lea Cantacuzino au jefuit părți din Tracia
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
și al Provinciilor Armenești, Suveran al Prinților Montani și Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen și Oldenburg, Prinț Moștenitor de Norvegia, și așa mai departe, și așa mai departe, și așa mai departe." La festivitățile de încoronare de la Moscova din 1896, mai multe mii de persoane au fost călcate în picioare și au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofă mai târziu în aceeași zi și a vrut să anuleze festivitățile care urmau
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
-lea bazându-se doar pe propria-i "inspirație divină." Complexitatea statului modern au făcut anacronice astfel de fantezii în materie de cârmuire, pentru administrarea căruia era deja necesară conjugarea eforturilor, competențelor și talentului întregii națiuni. În timpul pelerinajului la Moscova (locul încoronării fondatorului dinastiei Romanovilor) cu ocazia sărbătoririi tricentenarului familiei domnitoare, țareviciul Alexei a suferit o criză de slăbiciune provocată de hemofilie exact în momentul în care convoiul imperial parcurgea, la pas, ultimele sute de metrii înaintea intrării în catedrala Uspensky; procesiunea
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
capăt al Podului Carol. Bogatele sale decorațiuni sculpturale trebuiau să sporească prestigiul Palatului Regal din vecinătate, care se afla pe actualul amplasament al Casei Municipale. Consiliul Orășenesc i-a oferit turnul lui Vladislav al II-lea ca un dar de încoronare. Edificiul a fost destinat să fie o intrare atrăgătoare în oraș și nu un turn de apărare, fiind proiectat să facă parte din ansamblul curții regale a Boemiei. Piatra de temelie a fost pusă de către regele Vladislav al II-lea
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
XVIII-lea, primind atunci numele de Turnul Pulberăriei sau Poarta Pulberăriei. El a fost grav deteriorat în timpul ocupației prusace instaurate după Bătălia de la Praga (1757), iar decorațiunile exterioare au fost înlăturate în 1799. Turnul a fost folosit pentru ceremoniile de încoronare începând din 1836, pe aici trecând alaiul domnesc către Catedrala Sf. Vitus. Aspectul actual al turnului se datorează refacerii sale în stil neogotic în anii 1878-1886 de către arhitectul Josef Mocker după modelul turnului de la capătul dinspre Orașul Vechi al Podului
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
bătălia de la Grivița din 30 august 1877. Carol I a ales oțel, și nu aur, pentru a simboliza vitejia ostașilor români. Coroana de oțel a fost oferită pe 10 mai 1881 Regelui Carol I, la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca Rege și a proclamării Regatului României. Aceasta a fost purtată în ocazii solemne de către toți regii României începând cu încoronarea din 1881. Regele Ferdinand I al României a purtat-o la încoronarea sa de la Alba Iulia. Mihai I
Coroana de Oțel () [Corola-website/Science/307375_a_308704]
-
de oțel a fost oferită pe 10 mai 1881 Regelui Carol I, la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca Rege și a proclamării Regatului României. Aceasta a fost purtată în ocazii solemne de către toți regii României începând cu încoronarea din 1881. Regele Ferdinand I al României a purtat-o la încoronarea sa de la Alba Iulia. Mihai I a fost încoronat cu aceeași coroană și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București, chiar în ziua
Coroana de Oțel () [Corola-website/Science/307375_a_308704]
-
la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca Rege și a proclamării Regatului României. Aceasta a fost purtată în ocazii solemne de către toți regii României începând cu încoronarea din 1881. Regele Ferdinand I al României a purtat-o la încoronarea sa de la Alba Iulia. Mihai I a fost încoronat cu aceeași coroană și uns Rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București, chiar în ziua celei de-a doua sale suiri pe tron, la 6 septembrie, 1940
Coroana de Oțel () [Corola-website/Science/307375_a_308704]
-
1936, concurând cu echipa hipică a Armatei Române, locotenentul Henri Rang și frumosul său cal Delfis au fost câștigători a numeroase concursuri interne și internaționale din cadrul Ligii Națiunilor. În anul 1937, la concursul de echitație organizat la Londra, cu prilejul încoronării regelui George al VI-lea, călărețul român a câștigat Cupa Challenge de Aur (și titlul de campion mondial militar la înălțime, sărind 2,14 m), în timp ce Trofeul Daily Miror a fost câștigat de un alt călăreț român, Felix Țopescu. În
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]