564 matches
-
delicată a unor patimi omenești" (și, tocmai de aceea, ușor de apucat în cheie senzaționalistă ori vulgară) - Ivor Porter se dovedește un narator de înaltă clasă prin reținerea și lapidaritatea tonului. în cheie modernă, - pentru că vorbim de curți și capete încoronate - stilul în care sunt istorisite aceste prea omenești ridicări și căderi din grație, trimite cumva la concizia clasică (gândul duce involuntar la tonul unui Sallustius despre alte curți, fără acel strop de acid întâlnit în alte "istorii se-crete", cea
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
rug un cocoș vrăjitor acuzat de a fi ouat vasilisci. Datorită nașterii, a luat înfățișarea unui cocoș cu coadă de dragon sau a unui șarpe cu aripi de cocoș; în ambele cazuri purta coroană. Apoi a devenit un cocoș galben încoronat, cu două perechi de picioare, aripi mari și coadă de șarpe. În 1202, la Viena, un brutar a fost acuzat că a cobit apariția unui vasilisc într-o fântână; pe fundul ei se zărea ceva strălucind, miasme insuportabile se ridicau
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
trup solzos de șarpe. În Europa medievală se credea că nașterea unui vasilisc se produce sub Steaua Cîinelui (Sirius): dintr-un ou sferic înfășurat în piele aspră în loc de găoace, ouat de un cocoș și clocit de o broască țestoasă, apare încoronat. O lespede din Viena poartă săpată o imagine deasupra acestei inscripții: "„Anul 1202, Frederic al II-lea, Împărat Roman a fost ales la domnie. În timpul împărăției lui s-a născut un vasilise dintr-un cocoș, în această casă. El semăna
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
capitală a longobarzilor de la Pavia, iar în 951 s-au căsătorit. Otto a fost încoronat ca împărat la Roma la 2 februarie 962 de către papa Ioan al XII-lea și, fapt la acea vreme neobișnuit, Adelaida a fost și ea încoronată ca împărăteasă în cadrul aceleiași ceremonii. Dintre copiii avuți cu Otto, patru au ajuns la vârsta maturității: Henric (n. 952); Bruno (n. 953; Matilda, devenită prima abatesă de Quedlinburg (n. 954; și Otto, viitorul împărat (n. 955. În Germania, zdrobirea în
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
Anacreonian. El este descris ca fiind tânăr, nu încă la vârsta încoronării, și mai degrabă interesat de vânătoare decât de conducerea planetei. Unchiul său, Prințul Wienis este Regentul curent. Povestirea are loc atunci când Lepold ajunge la vârsta la care trebuie încoronat. Wienis îl convinge să atace Fundația, cu scopul de a deveni conducătorul galaxiei. Lepold, deși nu are o încredere oarbă în Wienis, acceptă. Când planul lui Wienis este dejucat de Fundație, Leopold este obligat să accepte conducerea de facto a
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
în cartierul unu, albastru în cartierele doi și trei, și aur în carterul patru. Peste cartierele unu și trei era suprapus capul de bour/zimbru cu o stea între coarne, iar peste cartierele doi și patru se afla acvila cruciată, încoronată. Scutul era bordat cu două ramuri de laur, iar sub el se afla cifrul domnului Alexandru Ioan I. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, ce se prindea sub o coroană închisă. Și această
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
și specialiști francezi. Drept urmare, în octombrie 1863 a fost alcătuit un nou proiect de stemă, primul care respecta întru totul cerințele științei heraldicii. Noua stemă cuprinde un scut sfertuit, având în cartierele unu și patru, pe fond albastru, acvila cruciată, încoronată și purtând în gheare semnele puterii (sceptrul în stânga și sabia în dreapta), iar în cartierele doi și trei, pe fond roșu, capul de bour cu stea între coarne. Peste cartiere un scut mic, tripartit în brâuri roșu, aur și albastru (stema
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
să fie votată și de Senat la 12/24 aprilie 1867, fiind promulgată de principele Carol în cursul aceleiași luni. Noua stemă cuprindea un scut sfertuit, având reprezentată în cartierele unu și patru, pe fond azur și auriu, acvila cruciată, încoronată și având în partea superioară-stângă a cantonului un soare de aur. În cartierele doi și trei, pe fundal azur și roșu, se regăsea capul de bour cu o stea în cinci colțuri între coarne, însoțită de o semilună la crai
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
cartierul doi a fost reprezentat un cap de bour având o stea în șase colțuri între coarne și o semilună la crai nou în partea superioară stângă, ambele de aur. În cartierul trei a fost introdusă stema Olteniei: un leu încoronat, de aur, ieșind dintr-o coroană și ținând între labe o stea în șase colțuri, de asemenea de aur. Cartierul patru a fost rezervat ținutului Mării: doi delfini afrontați de aur. După 1878 aceștia vor desemna Dobrogea. Peste cele patru
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
o nouă reprezentare a stemei de stat, pe baza modelelor propuse de heraldiștii József Sebestyén și Paul Gore. Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă. Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune. În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
nouă interpretare Deisisului reprezentat în Tara Românească în secolele XVI, XVII și XVIII, pe peretele de sud al naosului, la dreapta altarului, Deisis cu caracter înpărătesc cu Hristos tronând în veșminte episcopale, cu Maica Domnului în ținută de prințesă bizantină, încoronată și Prodromul în costum antic. După cum este bine cunoscut, Sfânta Fecioară și Ioan Botezătorul fuseseră învestiți de teologii bizantini cu rolul de intercesori pe lângă Hristos, împărat ceresc, și toți trei, în costume antice și încadrați de îngeri, formau motivul superior
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
lui Alexandru, Țarul Alexandru al II-lea, a fost asasinat de membrii unei organizații teroriste, Narodnaia Volia (Libertatea (sau Voința) Poporului). Țareviciul Alexandru i-a succedat tatălui său pe tronul imperial al Rusiei. El și Maria Feodorovna au fost oficial încoronați ca Țar și Țarină la 27 mai 1883. Alexandru a preferat să se încreadă în sfaturile unui mic grup de demnitari printre care se numărau Pobedonosțev și contele Dmitri Tolstoi, care a devenit ministru de interne în 1882. Ei au
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
alt stat românesc: Moldova. în secolul al XV-lea s-a remarcat în mod deosebit Iancu de Hunedoara, de origine română, în condițiile în care Iancu susține candidatura la tronul Ungariei a regelui Poloniei, Vladislav al III-lea. Regele polonez, încoronat ca rege al Ungariei sub numele de Vladislav I (1440-1444), îl ridică, în 1441 pe Iancu de Hunedoara la demnitatea de Voievod al Transilvaniei și comite al Timișoarei. În această calitate el a fost unul dintre reprezentanții cei mai străluciți
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
multe locuri chiar clasele superioare au încetat a crede că au datorii către cele de jos, precum și cele de jos nu mai vor să aibă datorii către cele de sus. Un nou atentat - al patrulea pîn-acuma - comis asupra unui cap încoronat, a regelui Umbert al Italiei, dovedește pe ce povârniș fatal se află ideile a o samă de lucrători din Europa. Un oarecare Passamente a dat cu cuțitul în regele Italiei, pe care l-a rănit ușor la braț. Prins, s-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sale în Arolsen, capitala principatului Waldeck... până acum nu îl știam pe d. Ștefan Belu ambasador de nuntă, ci mai mult de contranuntă, și în această ramură a activității omenești d-sa nici măcar n-avea ambiția de a reprezenta capete încoronate, ci se mărginea a fi ambasadorul celor... cornorate. Daca Maiestatea Sa Regele Olandei ar afla ce onoare îi facem, Maiestatea Sa ar putea s-o ia anume de rău. Auzi, Pandarus ambasador? Dar cititorii vor fi întrebînd cine e Pandarus
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mari îngrijorări în sufletele oamenilor. Condițiile "filosofilor-regi", reamintite de Bloom, (12, p. 316) rămân de domeniul idealului de atins (ori de respins). În secolul al XX-lea, nici printre președinții republicilor (liberale sau populare), nici în puținele rânduri de capete încoronate ale monarhiilor constituționale nu s-au nimerit "filosofi". Sportivi și amatori de activități terestre și aeriene, da. În unele momente ale guvernării lor, prin pozițiile și deciziile adoptate, unii s-au apropiat de statutul de "înțelepți" devotați menținerii păcii mondiale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
hotărârea e luată de Clitemnestra lui Victor Eftimiu numai când mama trebuie să pedepsească pe ucigașul fiicei sale; ea nu mai acționează ca soție înșelată sau regină jignită de prezența amantei căreia i se dau onoruri demne de o frunte încoronată. Această afecțiune maternă dă consistență dramatică personajului, salvându-l de schematism. De aceea satisfacția cu care privește decăderea socială a celeilalte fiice, Electra sau bucuria pe care o manifestă la primirea veștii morții lui Oreste sunt în contradicție cu evoluția
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
cum ai făcut cu ceilalți naivi. Află tu, Saint-Germain, că nu există crimă, artificiu nefast, capcană criminală pe care noi să nu le fi inventat Înaintea voastră, pentru cea mai mare glorie a Dumnezeului nostru care Îndreptățește mijloacele! Câte capete Încoronate nu am făcut noi să cadă În noaptea ce nu are dimineață, În capcane cu mult mai subtile, ca să obținem stăpânirea lumii! Și acum tu vrei să ne Împiedici ca, la un pas de țintă, să punem mâinile noastre lacome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a adăugat Amanda expunându-și din nou grimasa cea roșie. Murmurul s-a încheiat cu o lejeră bâlbâială. Unii dintre participanți i-au aruncat priviri surprinse. Așa că amândoi suntem încântați să fim aici, a concluzionat Amanda cu grația unui cap încoronat aflat doar în vizită. Nu-i așa, dragul meu? Hugo a tresărit din cauza cotului violent pe care i l-a dat Amanda și a clătinat din cap fără prea multă convingere. În realitate, Amanda știa foarte bine, el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-și îndrepteze toată activitatea asupra reorganizării marelui său imperiu. Dacă împăratul Alexandru, nu va accepta acest rol atunci vecinii puterii Nordului cată să se gândească mai din vreme la siguranța lor. Deja astăzi noul monarh este desemnat la Paris drept încoronatul aliat de răzbunare al Franței; astăzi deja foile republicane dau a se înțelege că Alexandru al slavilor nu va continua politica Alexandrului german. Să nu se pună prea puțin preț pe această drastică distincțiune caracteristică dintre cei doi țari, ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sfâșiat numai corpul țarului, ci a făcut păcii noastre o rană invizibilă, dar nu mai puțin gravă. Un țar care s-ar privi de protector al marei familie a popoarelor slave, c' are și-ar esercita funcțiunea de-o incarnațiune încoronată a panslavismului, mai curând sau mai târziu va căta să pună în cestiune interesele cele mai importante ale Austriei și să provoace astfel o coliziune neevitabilă între cele două imperie vecine. Vor reuși oare bărbații noștri de stat să înlăture
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de deal din fața orașului, era bine aprovizionată, avea ziduri puternice, iar credința apărării ei îi fusese dată lui Ștefan de Șendrea, cumnatul său și unul dintre eroii care-și pusese nu o dată viața pentru gloria Moldovei și a rudei sale încoronate. Cu toate eforturile depuse de cuceritorul Constantinopolului, Cetatea Sucevei, cetate care n-a fost cucerită niciodată cu forța, n-a putut fi supusă nici acum. Nici Cetatea Hotinului nu a putut să fie cucerită, turcii mulțumindu-se cu prădarea unor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de lungă durată, „având perioade în care fistulele se închid și altele - datorită unor influențe nefavorabile - în care fistulele se redeschid”. La bătrânețe, boala s-a agravat, datorită podagrei (guta) de care suferea domnul, provocându-i mari dureri. Multe capete încoronate au suferit de podagră, pentru că boala era agravată de alimentația nepotrivită: vânat și vinuri grele. Dintre contemporanii lui Ștefan, au murit de podagră: Mahomed al II-lea, Matei Corvin, Cazimir al IV-lea și dogele Leonardo Loredan. În anul 1501
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Hârlău, din iulie 1499. În documentele redactate în limba latină apare și cuvântul heres (haeres), care înseamnă moștenitor. Titlul domnului a mai cuprins și formule care arată originea divină a puterii lui Ștefan: “de Dumnezeu dăruit”, sau “de Dumnezeu încoronat”. Această credință, că este dăruit sau încoronat de Dumnezeu, îl face pe domn să se intituleze în 1473: “Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al Țării Moldovlahiei”. Nicolae Iorga l-a numit “Puternicul împărat senin al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
umerii mei - cum toate acestea au fost - cum vă veți apăra și cât veți mai pierde cred că nu știi, sau știi și nu vrei să știi”. Victoriile pe care le obținuse îi îngăduiau să se considere egalul altor capete încoronate pe care îi numește acum “frați și prieteni”. Lui Alexandru, marele duce al Lituaniei, îi reproșa în 1499 că nu a respectat tratatele încheiate cu Ivan al III-lea, silind-o pe fiica acestuia (care îi devenise soție) să treacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]