559 matches
-
smucitură supremă trase înăuntru brațul întreg". În timp ce acoliții slugii se grăbesc să dispară, hangiul rămâne să-și pregătească în solitudine răzbunarea, care se desface migălos, în falduri tenebroase. Sub povara efortului și a strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaier surd...". Hohotul de râs alienat care-l zguduie pe hangiu este semnalul materializării revanșei. Ca un regizor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pentru că fiecare încearcă să-i ia celuilalt aerul și soarele, caută să se întreacă în înălțime ridicându-se astfel frumoși și drepți, în timp ce aceia care cresc în libertate și separați de ceilalți își întind ramurile capricios, sfârșind atrofiați, strâmbi și încovoiați, tot astfel cultură și arta care împodobesc omenirea, ca și cea mai frumoasă ordine socială, sunt roadele insociabilității 159. În general, se vede în acest agonism existențial al subiectului o atitudine de egoism. Prin înclinația lui înnăscuta spre moralitate, crede
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pentru biolog cunoașterea cât mai bună a organizării prin cercetarea subsistemelor și a interacțiunilor lor va fi o condiție necesară pentru a răspunde cu succes la întrebări de tipul „de ce?“ și „pentru ce?“, cum ar fi „de ce are pisica gheare încovoiate și retractile?“ Este tocmai ceea ce distinge acea orientare a cercetării biologice pe care a ilustrat-o opera lui Darwin și a urmașilor lui, opera cercetătorilor evoluției. Distincția dintre cele două tipuri de științe ale naturii, despre care vorbește Bischof, poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că a plecat, îl văd urcîndu-se în mașina lui elegantă, unde pe scaunul din față îl așteaptă o femeie, fără îndoială încă vreo stagiară de la biroul lui, îmi îngustez ochii, nu, dimpotrivă, de astă dată e un bărbat, înalt și încovoiat, pe scaunul din față stă Amnon, care îl întîmpină cu un zîmbet searbăd, întinde mîna după punga pe care am scos-o din sertar și o așază pe genunchi. O lumină argintie orbitoare îmi acoperă ochii cînd bîjbîi cu mîna
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
vremea țarilor, cu singura deosebire că țarii agitau knutul pe o scară ceva mai limitată. Moscalii de azi - erijându-se în dascăli monopoliști - agită, în numele lui Lenin, knutul lor pe spații mult mai întinse, năzuind să-l aplice pe spinările încovoiate ale tuturor popoarelor lumii." "Securitatea din Iași - scrie dl. Ciubotaru - i-a interceptat scrisoarea și l-a chemat să dea explicații pentru atitudinea sa, iar nummele lui Iordan Datcu a fost trimis la București, unde Consiliul Securității Statului trebuia să
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
cu noaptea în cap, să ajungem la facultate la ora opt. A doua bizarerie era legată de înfățișarea acestui profesor de mare clasă. Intra în amfiteatru cu un pas vioi și energic, al cărui ritm contrasta cu înfățișarea trunchiului său încovoiat. O cifoză masivă și ireductibilă, semn al miilor de ore petrecute în scaun deasupra cărților, îi curbaseră coloană toracică și îi împinseseră umerii și linia frunții în față, dîndu-i înfățișarea unui om al cărui creștet o lua tot timpul înaintea
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
Vasilievici, concluzionează ea în cele din urmă. O pură întâmplare că acest cui a apărut tocmai acolo, sub talpa dumitale. Dacă este ceva ce nu admit în această viață este întâmplarea, hazardul. Camera prost luminată, arpacașul care arată cumplit, nasul încovoiat al hoaștei ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a pus capăt discuției. A luat troașa din mâinile Annei, a scos un clește și a smuls cuiul cu o mișcare scurtă. Îmi întinde pantoful
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
limitarea numărului mandatelor de parlamentar. Opt ani sunt mai mult decât suficienți pentru a-ți arăta competența. Orice minut în plus nu poate produce decât anchiloză, cumetrii și clientelism, transformân-du-i într-un soi de lipitori respingătoare pe spinarea tot mai încovoiată a țării.
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
că o va lua de la capăt, e un îndreptar de sens al unei poezii care-l ocolește: "Ascultați cum aplaudă aierul de emoție/ Notele au rămas o amprentă pe timpane/ Cîntecul a murit ca o lebădă/ Cu gîtul de cristal încovoiat// Stelele au leșinat pe brațele apelor/ Visele au căzut în genunchi/ Pe catafalc tăcerea a aprins o lumină/ Trece ecoul și-i sfărîmă lacătele". Nimic materie, doar impresiunea ei pe lumea împrejmuitoare, nimic acțiune, doar reacție. Ce mai frumoasă odă
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
mult i-a mai plăcut!) și la un pahar de vin roșu. Un Rushdie ,, în halat și papuci". Fizic e destul de obișnuit: bărbuță - cheliuță - burtică - dar niște ochi scormonitori - deși lascivi - care te pătrund de după lentile, și un nas ,,oriental încovoiat", care pare să adulmece totul. I-am comunicat observația mea că în unele fotografii are o mină oarecum demonică și mi-a răspuns că știe, e vorba de un truc fotografic, publicitar, pe care, pînă la urmă l-a acceptat
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție a agresivității ("Ce m-aș fi făcut Doamne, sentimental și mistic, fără părechile de măsele și fără zgîrîietura unghiei încovoiate?", se întreabă retoric Arghezi, undeva înspre finalul Manualului de morală practică). Mai mult, încă din primii ani ai activității sale pamfletare, Arghezi se pronunță pentru o agresivitate extremă a "condeiului" ("Condeiul se ucide cu condeiul. N-ai putere, s-a
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
această filieră a binelui în roman. Drumul patrupedului Dacă ar fi să aleg o imagine cu ajutorul căreia să pot pătrunde mai lesne în cosmosul descris de Nicolae Breban m-aș opri, între altele posibile, la mersul unui câine, cu capul încovoiat și scurmând de zor urmele pe o cărare. Oricât ar părea de curios și de surprinzător, desenul patrupedului în mișcare, redus la esențial (precizez că nu e desprins din textele romanelor) oferă o cheie potrivită de înțelegere. Ca să rezum noutatea
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Elvira Sorohan Orice om de cultură și-a construit imaginea unui Blaga izolat în studiu, încovoiat meditativ asupra ființei trăitoare în "orizontul misterului", aristocrat al gândirii asaltând în tăcere barierele aruncate de Marele Anonim în calea cunoașterii, autor al unui stil elegant și metaforic, împrumutat unei întregi școli. De aceea va fi greu să accepte că
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
era drumul ei necontenit drept, față de curba ușoară pe care o făceam în necurmata-mi apropiere de dânsa, fără să pot atinge niciodată linia impecabilă a mersului ei. Eram întocmai câinele acelui geometric (?) antic, care însoțea în goană din ce în ce mai puțin încovoiată fuga în linie dreaptă a stăpânului său; un ram de hiperbolă care mergea să-și întâlnească tovarășa de țel tocmai la infinit. Tocmai nicăieri.” Imaginea asimptotei e pe cât de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
cu un august o zi de joi vîrîtă-ntr-o duminică o-nserare ascunsă-n pliurile radioasei amiezi în frapieră o sticlă de vin rubiniu decoltată cum rochia unei bacante pe perete masca unui diavol (un ochi roșu și altul verde bărbița-ncovoiată ironic aidoma unui al treilea corn inversat) ai zice ultimul portret al poetului Abăluță. Întregul În focul fierbinte-al detaliilor cum se călește Întregul cum se face ne’ndurător oțel apoi cum devine rece stingînd fără milă detaliile. Uimită e
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
folosești trupul în mod cumpănit, fără să te răstești la el" (p. 72), "un hău obscen, dar și bosumflat" (p. 75), "să râd de mine încetișor, geometric, fără străfulgerări, dar și fără var în gură" (p. 78), "era o bulbuceală încovoiată" (p. 80), "ghiftuită de sine ca o mortăciune oranj de la împătimire" (p. 83), "o femeie care își lingușea și ciufulea tristețea mată" (p. 84), "nu mă mai simțeam zadarnică și îndoită, ci flexibilă, abordabilă pe dinăuntru și pe dinafară" (p.
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
noaptea aceea m-am trezit pe la trei, pentru că ea stătea în șezut în pat, ghemuită, cu capul între picioare. Aducea cu un arc întunecat, curbat și subțire.ș...ț Nu cred că mai văzusem singurătatea mai limpede ca acum: spatele încovoiat al lui Cathrin, un cerc, propria sa umbră. Și asta mă însingura de două ori. Ea era oglinda mea. Eram însingurați împreună. Am rămas cât mai nemișcat cu putință”. Eroii nu se confesează, nu se lămuresc sondând deschis abisuri și
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
să forțez un mort să stea în picioare ca o marionetă, cînd, de fapt, mai pot să rabd o clipă două, un an sau doi, un secol. Cîndva, duhul paginii îmi pregătește sigur un imbold. Astăzi..., nici o echivalență imposibilă ...Bătrîna încovoiată, luînd și mîncînd dude căzute, strivite pe asfalt, sînt eu. ...Cerșetorul botos și somnolent culcat pe banca de piatră neîncălțat și ignorat de toți, sînt eu. Pisica aceasta fără dumnezeu, cu ghearele scoase, sînt eu. ...Pictorul șchiop, guguștiucul flămînd, vînzătoarea
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
De la o sanie în zbor sprințar Printr-o poiană, sub, sticlind, ninsori. Parcă-i vrăjeau, tălpi gata fabricate, Pe-ai tăi, de-un Strâmbă-Lemne, de prin sate, Aceste, prin păduri, greșeli din rai. Le mângâiau, când le tăiau, gândeai, Ca-ncovoiate gâturi de viori. 20 ianuarie 2007 Ateneul Român Poetu-n bronz, pe cap c-un porumbel. "Concert Dvorák, Sibelius și Liszt". Ordinul doric, cu-al lui cânt și el. Un vânt în scuar, cu mâini de botanist. Drumeț dintr-un alt
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
sau zîmbea legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Pretindeam că am nevoie de prietenia creierului său. Nu sînt chiar așa de grozav cum par. mi-a zis vlăjganul ca și cum s-ar fi scuzat. Uneori iarna îi atîrna din nasul încovoiat o picătură. Cînd ne-am plimbat, i-am privit picătura cum se legăna în vîrful nasului fără să cadă. Poate era pe jumătate înghețată. Mă perpeleam de dorul lui. Pînă cînd mi-am zis: "dar eu sînt puternică. A trecut
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
fi dorit, dacă se poate bineînțeles, să-l învoiesc poimâine de la ore, avea o înmormântare în familie, sau trebuia să meargă la dentist, sau i se îmbolnăvise copilul de pojar și multe altele, îl învoiam pe loc, din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
bani pentru tipărirea cărților sale și a revistelor pe care le-a condus, care-i ajutase cu bani pe mulți discipoli ai săi. Emil Isac scrie că oricât ar încerca să retușeze imaginea primei lor întâlniri, Densusianu îi apare "tot încovoiat, tot sărac, tot plin de gânduri". Iar I. -A. Candrea scrie: "De altfel, tot din cauza sărăciei a murit Densusianu. Nu mai avea bani să mai stea în sanatoriul unde fusese operat și s-a dus acasă. Aici s-a declarat
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
majoritatea oamenilor din jurul nostru câștigul major și indiscutabil al revoluției - libertatea cuvântului - pare să nu însemne mai nimic; * Pentru că suntem incapabili să ne vedem așa cum arătam și trăiam "înainte": cu ciorapi cârpiți și haine ponosite, demodate și de proastă calitate, încovoiați și cu chipuri apăsate de deznădejde, extenuați de efortul de a procura mâncare, străbătând strada și viața terorizați de ger, de întuneric și de restructurările pe criterii politice; * Pentru că, în evaluarea distanței dintre "acum" și "înainte", omitem să luăm în
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
cunoscută dilema paternității romanului Mitrea Cocor, generată de stilul și construcția lui ne-sadoveniană) nu previne, la lectura articolelor și conferințelor sale din ultimii doi, nașterea unui sentiment jenant. Acela că ne aflăm în fața tabloului dezolant al unui mare spirit încovoiat. Dar, spre a fi drepți, trebuie să observăm și cealaltă latură a relației lui G. Călinescu cu puterea comunistă. Criticul nu este numai dezolant, în multe din articolele sale, ci este adesea și dezolat. Nu i se poate refuza, totuși
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]