624 matches
-
analitic al lui Adrian Dinu Rachieru. Eminescu după Eminescu este, în fapt, comentariul sever al interpretării abuzive și părtinitoare a scriitorului, de-a lungul timpului unui veac de nemurire (ca să folosesc sintagma unui critic clujean) dar mai cu seamă a încrâncenării cu care nu puțini tineri (dar, nu numai) din ziua de azi caută a-l abandona pe scriitor, ca fiind de-acum depășit, în consecință neinteresant pentru orizontul de așteptare cosmopolit al acestora care, subjugați unor teorii internaționaliste cată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Împăratul și nu dorește nimic mai fierbinte decât să-i nimicească o dată pentru totdeauna. De când răposatul Henric a fost umilit ca nimeni altul de papa Grigore, nici un descendent al lui nu poate uita Canossa! spusese călugărul cel rotofei, cu o Încrâncenare de care nimeni nu l-ar fi crezut În stare. — Canossa și toate celelalte amenințări și Înjosiri pe care le-a suferit de la papă și de la cei care-l sprijineau! Blestemații de Zähringer nu lipseau nici ei! Împotriva suveranului lor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vânătoare, starețul Otto și alții. Eglord lipsea. — Unde-i ministerialul din Opfingen? Întrebă Conrad. Oamenii lui Îl priviră mirați. Înaintea lor se afla un războinic necunoscut lor. Aerul de visătoare nepăsare și de tinerețe netulburată, lipsită de griji, pierise. În Încrâncenările acelei nopți sângeroase se născuse un bărbat aspru, cu privi rea Întunecată, cu buzele strânse Într-o expresie de amărăciune, care, așa cum au mărturisit mai târziu cei care l-au cunoscut, nu avea să-l mai părăsească vreodată. Căutară peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și optsprădzece Părinți și să hie anatima, marantha, amin.” Eu cred că era și timpul să vie împăcarea, pentru că vrajba nu aducea nimic bun. - Ai multă dreptate, dragule. Unde mai pui că și poporănii simțeau sau erau martori la aceste încrâncenări, care vorbeau cu nedumerire: „Cum se poate să fie așa dihonie între fețele bisericești?” După aceste cuvinte, o liniște deplină s-a așternut în jur...Priveam înspre locul de unde curgeau vorbele Spiritului domnesc, așteptând să-și urmeze gândul. În loc de aceasta
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1992, în Ministerul Culturii, între 1994 și 1996 a fost atașat cultural la Ambasada României din Beijing. A debutat cu versuri în gazeta „Viața Buzăului” (1951). Poetul reprezintă un adevărat „caz” al literaturii române postbelice, fiind lăudat și negat cu încrâncenare egală; eventualul adevăr trebuie căutat, ca întotdeauna, la mijloc. G. ilustrează tipul bardului care își asumă misiunea revelării unor lucruri profunde și grave, de genul acelora care definesc simbolic un grup uman, o etnie sau o națiune. Discursul va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
dar și dezunite! Fervoarea unor scriitori, mai ales, de a „lupta contra comunismului” când Întreg comunismul „real” era la pământ În Europa trăda frustrarea de a nu o fi făcut În timp ce „acesta” era Încă activ și nociv. Și acerba lor Încrâncenare și „intransigență” după nu făcea decât să trădeze pasivitatea și dezorientarea de dinainte și mai ales de atunci când Încă se mai putea; În lunile și anii de după acel „iulie ’71”, a „tezelor” celebre, moment când Ceaușescu apuca pe un drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
strecurat pe lângă ziduri purtând o șapcă muncitorească. Sângele Îmi clocotea Însă de revoltă. În ziua următoare, 16 mai, ministrul Învățământului, fostul Învățător Ștefan Voitec, ne-a vizitat Facultatea. A fost primit cu strigăte “Trăiască Regele, Patria și Maniu”. Atmosfera de Încrâncenare politică a continuat În toate facultățile. În 7 iunie a fost arestat prof. Vasile Gheție și o serie de colegi: Dănciulescu, Constantinescu, Grigorescu etc. Aleile facultății s-au umplut de studenții care cereau eliberarea celor arestați. Ziua următoare, profesorul a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mea lăsată în vara pierdută printre zilele neuitate; a mai adus o parte din iubirea ta pentru mine, nemărturisită în zâmbetul neterminat al soarelui de munte. Mi-au fost aduse, iată, cărările pe care urcam urmându-te cu credință și încrâncenare, mi-a adus vocile vântului din vârful acela liniștit și apropiat de divinitate; mi-a fost adusă bucuria noilor descoperiri, ceața fiecărei dimineți prevestitoare de vreme bună, liniștea serilor cu stele căzătoare și dorințe puse spre împlinire. Ciupercile necunoscute mie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
minunile unei alte lumi, în care nu se știe dacă se va mai întoarce. Nu știu dacă am emoții, nu știu dacă această călătorie seamănă cu ce-mi imaginam eu. Știu doar că vreau să uit de murdărie, răutate, disperare, încrâncenare, prostie, nesimțire și cenușiul vieții pe care o trăim, din păcate. Cum va fi, cum ne vom descurca la întoarcere, ce bucurii vom mai avea sau... invers... nu mă interesează. Deocamdată. Vreau doar să-l văd pe Liviu. Și vreau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prim contact cu orașul l-am stabilit în după-amiaza sosirii și primul șoc, impactul cel mai puternic, a fost descoperirea oamenilor care, frumos îmbrăcați, ieșiți la plimbare pe „Strada mare”, cum se spune, râdeau, zâmbeau, erau degajați și lipsiți de încrâncenări. Impresia asta m-a înspăimântat pentru că m-a făcut să realizez cât de rigizi și urâțiți de griji suntem noi, acasă. Aici soții ies seara, merg la o bere, la o înghețată, la o pizza... și-mi aduc aminte că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am zăbovit în sala cu Meuinele, unde deși mă uitam la pânza mare cât peretele sau la lucrările mai mici, reluând aceeași temă, gândurile-mi zburau spre Prada și Velasquez și nu puteam să accept această obsesie a lui Picasso, încrâncenarea cu care a vrut sa „dezmembreze” tema predecesorului său. Joi 28 august 1997 - Sant Pere de V. Nu m-am mai putut concentra pentru a continua să scriu despre ultima zi petrecută la Barcelona. Căci nu s-a încheiat după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai slăbit sau nu. M-am simțit îngrozitor. Și ar trebui să mă facă să mă simt astfel mai multe zile la rând, pentru a declanșa mecanismul inhibat pe parcursul atâtor ani de blazare în Teatrul din Iași: AMBIȚIA. Ambiția, perseverența, încrâncenarea și toate cele care m-au însoțit ani de zile înainte de a veni aici, înainte de a deveni un funcționar teatral. Prima zi a fost sub semnul unor explicații care pe parcurs se vor înmulți. Am fost rugați să ținem un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
decît diplomația austriacă, au constituit cauza războiului final dintre aliați. În depeșele mele către București nu am avut nici un merit în a prezice că, reuniți pentru a doborî Turcia, sîrbii, grecii și bulgarii se vor bate între ei cu binecunoscuta încrîncenare balcanică atunci cînd va fi vorba să-și împartă prada, și să conving guvernul român să aștepte, pregătit, această dispută finală pentru a juca fără nici un risc major și cu aprobarea generală, rolul de jandarm pacificator. Primul ecou despre un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aproape verticală, în așa fel ca să nu-i afecteze umezeala din timpul toamnei târzii și a iernii ce urma; apoi am îngropat vițele cu rod așa cum făcuse tata cu trei ani în urmă. Treabă gospodărească, muncă spornică, mai ales datorită încrâncenării ce mă stăpânea și mă determina să lucrez cu și mai mult spor, cu și mai multă râvnă. După aceasta, am luat hârlețul tatei cu un adaus ce-l făcea să meargă și mai adânc decât era normal și am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ce-l făcea să meargă și mai adânc decât era normal și am început să răstorn pământul, desfundând toate haturile destul de largi și apoi am trecut la desfundat poienile de prin vie, adică locurile unde lipseau câte 2-3 butuci. Cu încrâncenarea ce mă caracteriza, căutam să mă îndârjesc și împotriva soartei care-mi era nefavorabilă! Așa am muncit de dimineață până pe înnoptate, vrând în acel fel să nu mai dau ochii cu lumea din jur și să nu mai am timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dură era pedeapsa și ajuns la disperare încerc să ies la raport, însă de fiecare dată, cu un sec „Marș în front”, continua să nu vadă revolta mea interioară! Repet încercarea de a ajunge la raportul companiei. Tăcere din partea lui, încrâncenare și disperare din partea mea! Nu mai puteam îndura această asprime cazonă, ce mă desființa ca om. După o ultimă și disperată încercare de a ieși pe cale ierarhică la raportul companiei ca for imediat superior, când locotenentul instructor m-a trimis
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o baie de sudoare și cu un efort maxim reușesc cu succes și revin la Bârlad într-o dispoziție excepțională. Tare greu a mai fost și mulți colegi candidați la acest examen au căzut! Priveam de la etajul unde munceam cu încrâncenare cum serbau bucureștenii ziua de 24 Ianuarie, acest memorabil eveniment și eram fericit că auzeam vechile noastre cântece patriotice pentru care mulți români plătiseră cu libertatea! Se părea că de acum vom începe să ne simțim mai Români, că vom
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Noroc de regretatul meu profesor și director Paul Constantinescu, acel care se oferea să mă adopte ca nepot, dar să nu plec din școală. În perioada 1950, persecutat și îndepărtat din școala din satul meu natal, cu aceeași îndârjire și încrâncenare am pornit și am defrișat și desțelenit „ogorul școlii din Căuești” redând școlii și slujitorilor ei încrederea în forța muncii educative, în șlefuirea caracterelor umane! Adrian, un tânăr de pe strada mea, mă salută respectuos și se oprește rugându-mă să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
condus cu mână sigură prin capcanele și vâltorile vieții! Știu că încă mai am datoria de a continua să fac bine în jurul meu, să mai descrețesc unele frunți. E bine ca lumea să zâmbească vieții, dar să și lupte cu încrâncenare pentru a învinge greul din calea ei! N-am făcut rău nici chiar neprietenilor mei, i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
intereselor și carierei? Doi dintre apropiații prieteni, în fața cărora și lângă care m-am bucurat, am suferit și „m-am dezgolit” cu bucurie în ceasuri unice, doi ale căror nume le-am citat mai sus, au făcut tot posibilul, de la încrâncenare până la ridicol, de a face carieră politică după ’89, și reușita, după părerea mea, nu a fost nici pe departe pe măsura „sacrificiilor” și tributului de inconstanță morală și umană la care s-au pretat. Și-apoi, „ei”, aceste exemplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
condus cu mână sigură prin capcanele și vâltorile vieții ! Știu că încă mai am datoria de a continua să fac bine în jurul meu, să mai descrețesc unele frunți. E bine ca lumea să zâmbească vieții, dar să și lupte cu încrâncenare pentru a învinge greul din calea ei ! N-am făcut rău nici chiar neprietenilor mei, i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață ! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
strict familiale până la cele ficționale. Se urmăreau faptele deosebite, eroismul celor plecați „pe front” în război, starea precară, greutățile materiale ale familiilor acestora rămase acasă sau evacuate. Dar și stările de spirit ale membrilor familiilor cu analogii între emoții și încrâncenări, teamă și încurajări, durere, disperare și speranțe a celor rămași în dialog cu „cei plecați” care impresionează profund prin contextul dat. Aici, mi se pare, se încadrează și „corespondența Mânăstireanu”, valorificată cu răbdare și judicios de Ion N. Oprea, în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Iar eu pornesc de la considerentul că o istorie a literaturii o scrie un om, un critic, și nu un apostol, ba chiar pardon! Dumnezeu. Acolo sunt niște opinii personale și nu litere de Evanghelie. De ce, dar, atâta tevatură, atâta ură, încrâncenare, caz, necaz și haz în jurul vreunui volum intitulat, supradimensionat, istoria literaturii române? Toate "istoriile", chiar și cele care au cunoscut... gloriile (ca s-o dau ușor în rimă), sunt amendabile la destule componente, printre care competența autorului, obiectivitatea sa. Astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
avut prea multe ambiții ca să fiu fericit pe de-a-ntregul. E o trufie să trăiești cu dorințele încordate la maximum, ca și când ai vrea să prinzi totul, să nu scapi nimic. Până la urmă, nu ramâi decât cu iluziile măcinate de talazul încrâncenării, precum scoicile prefăcute în nisip. Nimic nu justifică eroismul de a purta viața pe brațe ca pe-o mireasă. Dacă aș avea bani, mi-aș cumpăra o insulă, ca să scap de ispite". Scrisul lui te învăța, simțeai uneori că parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sărăciți, o asemenea clădire, a doua din lume. Ceea ce nu observă acești contestatari este că Europa percepe România și după Casa Poporului, după capacitatea de creație, nu numai după chirpici și tizic. Am încercat să aflu de unde le vine unora încrâncenarea asupra ceea ce s-a construit în „epoca Ceaușescu” și i-am găsit grupați în societatea „Chirpicul SRL”, zgribuliți în jurul unui foc de tizic. Îmi amintesc că, după Declarația din aprilie 1964, se insista asupra dreptului, până atunci refuzat, de a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]