682 matches
-
să-mi atârne peste față. Ca prin gaura cheii, mă uitam afară. Fata se așezase pe un scaun vizavi de mine. Se apleca spre Reetika, de parcă ar fi urmărit textul Împreună cu ea, dar ochii ei priveau plantele. Nasul i se Încrețea de la mirosul de frunze uscate. Parte din interesul meu era științific, zoologic. Nu mai văzusem până atunci o ființă cu atâția pistrui. O explozie originară, ca un Big Bang, plecase de la rădăcina nasului și forța ei aruncase galaxii Întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pus geamantanul jos și când mi-am ridicat din nou privirea, am văzut că figura lui Tessie se schimbase. Se pregătise pentru acest moment de luni de zile. Acum sprâncenele subțiri i se ridicară, iar colțurile gurii i se strâmbară, Încrețindu-i obrajii palizi. Expresia de pe chipul ei era aceea a unei mame care privește cum un doctor desface bandajele de pe un copil cu arsuri grave. O față optimistă, prefăcută, care veghează la căpătâiul patului. Și totuși Îmi spunea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
profesorilor, dar se întoarse imediat înapoi și mă întrebă: Unde se doarme? Presupun că nu se culcă oricine unde îi cade bine, nu? Să le cauți pe Marcela Plumbariu sau pe Maritsu Horotashi. Le știi? "Androginul". Le știu, zise el încrețindu-și buzele gândindu-se la cine-știe-ce fantezie. Ele se ocupă cu "cazatul". Vei dormi la subsol! Se opri din mers ștergându-și în aceeași clipă zâmbetul abia făcut și se uită serios la mine. Corvium, eu nu pot dormi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
jos timid și în câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer, iar pielea încrețește, fiind luată prin surprindere de schimbările drastice. Când ultima floare termină de împodobit geamul cel mai de jos, totul se termină la fel de brusc precum începuse. Toată lumea încă aștepta. Poate mai era ceva... poate urma cel de-al doilea val... poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu mi-i cere? Îmi părea rău pentru el. Nu mai exista motiv pentru care să mănânce. Era doar un moft pentru el. Nu avea același gust ca înainte și totul pălea în mintea sa. Pielea nu i se mai încrețea când mânca un ardei iute, nici gura nu i se încleia de plăcere când mânca ceva dulce. Nici acel piure alb, care începuse să-mi placă și mie, nu-l mai încânta. Își aducea aminte de senzația plăcerii doar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
măcar o clipă liniștită, când te văd în con jurat de atâția dușmani care nu se mai potolesc? Bătrânul principe ridică din sprâncene a mirare. Livia do rește să obțină de la el ceva extrem de important, dacă a început așa. Își încrețește fruntea încercând să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere. O mângâie duios pe păr. Curtea, cu eticheta și ritualul ei care par să o mâhnească atât de mult când i se aprind
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
omori. Nu se lasă înșelat de mărinimia ei aparentă. Cine e nefericitul care a reușit să o întărâte în așa hal? Puțin plauzibil să fie cineva dintre cunoscuți. I-ar fi ajuns crâmpeie de zvonuri la urechi până acum. Își încrețește fruntea, încordat. Nu, răspunsul se află cu siguranță dincolo de viața socială a Curții. — N-are nici un rost să cazi pradă mâniei... Nici n-ar avea de ce. Îl va pune însă pe Ianuarius să se inte reseze discret prin anturajul Liviei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O vede bălăbănind din cap, dezorientată. I se face milă. — Între timp, ca să-ți fac pe plac, am să-mi pierd vremea cu personajul acela care, pe cât îți e ție de simpatic, pe atât mi-e mie de antipatic. Își încrețește nasul într-o grimasă de scârbă. — Trimite-l pe Fulcinus să vorbească cu secretarul meu. Să-i programeze o audiență. Livia ezită în continuare. Parcă ar mai zăbovi un pic. — Acum, dacă nu te superi, draga mea, aș vrea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut ca uliul care cată În inima junimii de vieața-i desbrăcată Un stârv spre-al sfâșia; Ca pasărea de sboru-i din ceruri dismețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte, Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte... Ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
uitase cu adevărat la el niciodată. Era potrivit la statură, cu un păr nisipos și o mustață țepoasă, o față foarte roșie și ochi albaștri teribil de reci care se terminau la colțuri cu niște riduri pale, albe, care se Încrețeau jucăuș când zâmbea. Îi zâmbea ei acum și ea Își mută privirea de pe chipul lui la umerii rotunjiți sub tunica lejeră pe care o purta, cu patru cartușe mari prinse pe piept În locul unde ar fi trebuit să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sunt pe acitulburi, sărate și rele de băut. în unele văi sunt izvoare cu pucioasă și puțuri de păcură. Abia spre răsărit de uluc începe iarăși altfel de pământ.” (George Vâlsan) “Nicăieri nu se vede mai bine cum s-a încrețit scoarța pământului, adăugând bârne noi Carpaților, ca în județul Prahovei. Dealul Băicoi este ca un fel de val, care abia acum se înalță, iar mai spre câmpie (la Aricești) e pe cale să se ridice un deal nou de sub câmpie. Deocamdată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unul galben-aprins cu un model complicat. Îl Înfășură În jurul corpului și trase doar Într-o parte până se mulă pe corp, arătându-i că la femei se face complet diferit de ceea ce-i arătase bărbatul. Apoi, doar cu o mână, Încreți materialul și introduse partea superioară a acestuia În partea de sus a fustei. —Hmmm, făcu Roxanne, nu cred că-mi place la fel de mult ca nodul În mijloc. Nu pare destul de sigur. Heidi zâmbi către vânzătoare. —Mulțumim. Am Înțeles. Diferit. Femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lungul malurilor râului. O, ce furioși erau că fugiserăm. Săriserăm În râu și le stricaserăm toată distracția. Acum erau obligați s-o lase pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
omul cel mai căutat de ziariștii Însetați de interviuri! Cu siguranță asta era o minune trimisă de zeul audienței. Mai era o singură Întrebare: cum să-i subtilizeze caseta lui Harry și să le-o paseze producătorilor de la GNN? Își Încreți nasul spre Zilpha, semn că a mirosit un pește care trebuie prins, iar partenera ei Îi dădu de Înțeles că a Înțeles mesajul răspunzându-i cu un căscat care voia să spună „stai liniștită“. Belinda Încercă să fie optimistă. —Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi. Până când se va deprinde și cu dragostea nouă, se va potoli, se va simți prea încrețită la față ca să mai placă; săturată oarecum, nici nu va mai ține așa de mult să placă; în fața copilului care crește mereu frumos și drept, se va transforma (transformarea prodigioasă ale cărei momente scapă cercetărilor) și-și va aținti asupra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
brâu. Balamber îl atenționă pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu auriu - culorile ce desemnau din vremuri străvechi clanul său -, îi făcu, în sfârșit, semn marcomanului să se dea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecut de cincizeci de ani, dar se spune că încă e un taur, pe Sfânta Sabie! Și tu? îndrăzni Audbert, în vreme ce hunul ridica din nou paharul de pământ. — Eu, ce? — Ți-ai luat nevastă? Sau ai o concubină? Balamber își încreți fruntea, strângând din buze, se foi puțin pe bancă, pe urmă, cu paharul încă sus, ridică din umeri și răspunse: — Balamber nu-și ia nevastă! Cât despre concubine... să ai una a ta e mai rău decât să te însori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce-am zis? Vreau să împlinesc ceva pentru care poporul meu să-și amintească totdeauna de mine, ceva care să-mi obțină favorurile regelui meu și despre care să se vorbească peste veacuri, seara, în jurul focurilor de tabără. Ea reflectă, încrețindu-și fruntea: — Asta nu depinde de nimeni altcineva decât de tine. Balamber dădu din mână nerăbdător: — Nu-mi vorbi în șarade. O să reușesc sau nu? — Ca să aflu, va trebui să întreb spiritele pădurii. Mai târziu, dacă vrei... Nu, nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i așa? Ochii lui Audbert se căscară, într-o expresie stupefiată. — Eu... eu... bâlbâi el pierdut. — Deci? îl încolți Sebastianus. Marcomanul înghiți și, încrețindu-și fruntea, încercă să recite: — „Tatăl nostru, care ești în ceruri. Da... care ești în ceruri. Sfințească-se numele Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și...“ Apucându-se de păr cu violență, disperat, își lovi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un punct aflat la ultima cotitură pe care o puteau vedea, se stârnise un nor de praf la mică înălțime. I-l arătă lui Chilperic: — Uită-te acolo, jos. Aplecându-se în șa ca să vadă mai bine, fiul lui Gundovek încreți fruntea și, brusc, încuviință: — Vin, spuse el alarmat. Or să măture toată mulțimea aceea și or să fie curând aici. Așadar, în a doua zi de călătorie întâlneau, în sfârșit, dușmanul. Sebastianus își mută privirea către o porțiune mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la Genava. Sunt noutăți: ieri, după plecarea ta ,un mesager de a Genava. Avem noutăți: alaltăieri, o ștafetă din Italia i-a adus lui Gundovek un mesaj de la Flavius Etius. E un soldat de-al tău. îl cheamă... Așteaptă... își încreți fruntea, încercând să-și amintească. Sebastianus o ajută: — Vitalius? — Vitalius, da! Probabil că e foarte atașat de tine, fiindcă mesagerul a spus că atunci când Gundovek i-a asigurat că erai încă în viață... în sfârșit, acela, de bucurie, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
l-am citit, știți? Eu cunosc Scripturile! Iar la mănăstire aveam și câteva cărți cu Psalmii lui Ieronim. Cunosc mulți dintre ei și, da, i-am învățat și pe ei, pe bagauzi, vreau să zic, și... Se întrerupse un moment; încrețindu-și fruntea, căută să reia firul poveștii. — Ce ziceam? Ah, da... Apoi însă lucrurile s-au schimbat. Banda se mărea de la o zi la alta. Foametea, violențele soldaților, abuzurile săvârșite de clarissimi... Au fost oameni spânzurați, sate arse și... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care îl apucase pe Eucherius de păr, Metronius îl întrebă: — Bine. îți închipui că asta va schimba oarecum planul nostru. Nu-i așa? — Fără îndoială. — Ce te gândești să faci? Rezemându-se cu o mână de creanga unui copac, Sebastianus încreți fruntea: — înainte de toate, adunarea. Dacă îi avem împotrivă pe bagauzii de pe Loira, va fi imposibil și să intrăm la Aureliana. Nădăjduiesc doar că Divicone o să-i poată convinge. Sper și eu că da, fiindcă, dacă nu reușește, viețile noastre n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe punctul de a comenta comportamentul lui Thorismund, dezvăluindu-le lucruri importante. Etius, în schimb, oftă și spuse obosit: — îmi ceruseși câteva ore de permisie, nu? Așa e, Magister, aș vrea să iau parte la funeraliile lui Elvius Metronius. Etius încreți sprâncenele: — Metronius? Nu-mi amintesc să fi avut numele lui printre ofițeri. Sebastianus încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum încuviință: — A! Șleampății ăia! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]