399 matches
-
două parale folosesc singurul mijloc pe care-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă să inspecteze din nou armele, cu fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cupele răsturnate. De unde au apărut? Nu reușește să se dumirească. Cine a mai fost cu el în încăpere? Amețit, între vis și realitate, începe să închege în minte frânturi de imagini. Ieri s-a întors din campanie. De unde? Cu fruntea încrețită, încearcă să se reculeagă. Din Illyricum! țâșnește într-un final răspunsul. S-a încheiat războiul dalmato illyric ce s-a tărăgănat trei ani de zile. Se scutură înfiorat. Trei ani care au zgâlțâit imperiul din temelii. Probabil cel mai mare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prima rochie la loc și scoase alta, una albastru Închis cu revere crem. Costase două lire acum doi ani; Kay i-o cumpărase, bineînțeles. Ea Îi cumpărase majoritatea lucrurilor, În special În zilele acelea. O parte din tiv era ușor Încrețită, acolo unde se tocise, și trebuia cîrpită, dar În afară de asta, arăta ca nouă. Helen o scutură, o desfăcu și se vîrÎ În ea. Kay Întinse mîinile. — Vino aici, zise ea, să-ți prind eu copcile. Helen se duse spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd e aproape dezbrăcată. — Să nu stai prea mult, spune Linda, iar eu rezist cu greu impulsului de a-i trage una. Acum va trebui să mă grăbesc ca să nu se simtă ofensați și, În consecință, voi sfîrși cu părul Încrețit și fardul de ochi mozolit. SÎnt deja mai enervată decît Îmi amintesc să fi fost de luni de zile. Dar, cumva, slavă Domnului, reușesc să nu mă grăbesc. Stînd Întinsă În apa de acum călduță (peste care adaug la iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmbrăca000000000000000000000000000000000000ntaloni din flanel, cămașă roz și cravată albastră 0000000000000000000000000000e deasupra. I-am văzut pe câțiva dintre colegii lui de servic000000000000000000000000000000000000tot bulangiului nu-i stă bine nicicum. 000000000000000000000000000000000000 Aranjez o altă ru000000000000000000000000000000000000ind un Silk Cut. Bladesey ia una, v000000000000000000mănâncă00000000000000000 cu fruntea Încrețită. — Fața ta e un pi000000000000000000000000000000000000i spun puțoiului. — Totul e În regulă? 000000000000000000000000000000000000 — Păi de fapt nu chiar000000000000000000mănâncă00000000000nt sigur că o să fiu În stare să vin la AmsterdaGazda Mea mănâncă pentru minei că Bunty o să facă atac de cord. 000000000000000000000000000000000000 — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
degeaba, fiindcă numai Dumnezeu știe ce va fi!" își zise deodată Bologa, ca și cum s-ar fi speriat de ceva necunoscut. Ridică ochii de pe hartă. În fața lui, la masa cealaltă, printre vrafurile de registre și hârțoage, văzu capul sergentului, cu fruntea încrețită și cu creștetul țuguiat, pe care, din spate, pe fereastra colbuită, cădea o lumină de argint vechi. Afară, în ogradă, și mai departe, până la picioarele dealurilor ce închideau zarea, stăpânea atâta liniște și pace, că sufletul lui Apostol se umplu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în broască și ascultă instrucțiile santinelei, neclintit, parcă ar fi fost țintuit locului. Mai auzi pașii plutonierului, pe trepte, trei, apoi alții, de bocanci, în coridor și în sfârșit, în geam, văzu un pătrat din pântecele soldatului cu tunica verzuie, încrețită, cu cartușierele negre și cureaua armei strânsă de o mână noduroasă, cu pielea crăpată și foarte murdară. Se uită împrejur, cum face omul când intră întîia oară într-o casă nouă. Își plimbă ochii pe masa lipită de perete, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi păstră decât pe bucătăreasă, Barbe, care deveni, prin forța împrejurărilor, și cameristă, și pe soțul ei căruia i se spunea Gravul, fiindcă nimeni nu-l văzuse vreodată zâmbind, nici chiar nevasta lui, ea care avea tot timpul un chip încrețit și voios. Gravul se ocupa cum putea de întreținerea domeniului și de tot felul de treburi mărunte. Cei doi ieșeau rareori. Și nu îi auzeai mai deloc. Nici procurorul nu era altfel. Casa părea adormită. Prin acoperișul unuia din turnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trage la suprafață, ce ai, mă întreabă el, îți vorbesc de aproape o jumătate de oră și tu nu răspunzi deloc, iar eu îl privesc, pentru o clipă îmi pare un străin, apa îi închide părul la culoare, are buzele încrețite, mă sprijin de peretele bazinului, oftez în semn de iertare, nu te-am auzit, mă gândeam la altceva. Ploaia cade cu tot mai multă forță, dar Udi mă trage afară, pe terasă, în mijlocul căreia e o fântână neagră cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care îmi plăceau atât de mult, numai pentru a nu spori și mai mult temperatura trupului. Cum să mănânci pe o asemenea căldură, se plânge Udi, dar se învoiește să stea la masă cu noi, ne privește concentrat, cu fruntea încrețită, cum decojim oul, cum turnăm supă cu polonicul, adunând parcă noi și noi date la cercetarea despre lume pe care o face, Noga îl privește precaută de câte ori îi cere ajutor la lecții, eu, desigur, încerc să trag cu urechea, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Se foiește pe scaun. Eu mă uit numai la devușcă - și bine fac: Rusoaica a simțit, știe că Moș Iacob are de gând s-o Întrebe ceva; dar Încă n-o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și cu lingura șiroind. Îl Întreabă din ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-mi arate ea mie, ca să fim chit. Și nu. Pesemne n-a fost să fie. * Din calidor le văd pe toate. Le-o văd. O văd, mai Întâi, pe a Varvarei: subțioară șiroindă În soare, perișorul bine brumărit și-ncrețit; buzele perjulii, mai vinete decât dac-am fi fost pe uscat: floare mușcătoare, fructă abia ructă - cu, deasupra sufletelor noastre, șteapul roșaprins și viu ca via, atât că limba asta nu rostește cuvinte auzibile. Floarea Darurilor. N-am pătruns acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clintit din fața ferestrei. A așteptat nemișcat, reușind așa să-l privească în liniște și amănunțime pe directorul Serviciului. Era înalt, trupeș, ușor adus de spate, cu o coamă leonină sură, chelia lucea în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
E ceva mai mult decît o dramă. O tragedie." A vrut să fie foc de inteligent. "Domnule director, dar știți că o tragedie nu poate fi împiedicată. E vorba de destin, nu?" Mihai Mihail și-a ridicat fruntea grea, bombată, încrețită. Avea un cap imens, care te paraliza prin expresia sa de autoritate. Nu poate fi împiedicată, dar poate fi amânată." II După plecarea prințului, urmată îndeaproape de o primăvară secetoasă, un fel de vară grăbită care a îngălbenit înainte de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt aluat și are alt destin decît ei și din această pricină îl salută cu sfială și niciodată nu spun nu atunci cînd el dorește ceva. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea cît de încrețită îi este fața, cît de adînci cearcănele, dar rîdea. A zîmbit și Leonard Bîlbîie, niciodată nu știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acum, să ne luăm după spusele unuia sau ale altuia. O să facem un recensământ adevărat, strict, în care tot ce se scrie pe hîrtie trebuie dovedit. Dumneata știi cîte suflete sînt în așezare?" Radul Popianu își frecă încetișor fruntea deja încrețită. Colonelul Stoicescu o fi fost el în aviație, dar probabil că s-a ocupat de scriptologie, de aprovizionare, altfel cum să fie atît de chițibușar. Sigur că știu, ăă, cu aproximație anul trecuți erau cam..." Colonelul Stoicescu se uită triumfător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să le întindă. Avea mijlociul chiar zgârcit, se înțepase într-o furcă, se obrintise și o vară întreagă îi cursese din tot degetul puroi. Iarna suferea de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să mă refugiez în laboratorul de științe ale naturii. — Și uite unde te-a purtat asta, domnule doctor Westcott. Observă o cicatrice lungă pe unul dintre genunchi. Am căzut de pe bicicletă la zece ani. Își lipi buzele de pielea încă încrețită, iubindu-l pentru această mică imperfecțiune. — A sărutat-o mama ta ca să treacă? Laurence se încruntă și încercă să tragă așternutul. — Cum poate cineva atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Băieșu. Suie în car. Este loc și pentru tine. Ahoo!... Sări de pe draghină și se alătură prin stânga de boi. Carul se opri. Încovoiat din mijloc, țiganul făcea pași rari, cu picioarele desculțe, prin pulberea drumului. Gemea înăbușit, cu ochii încrețiți. Dumitrache Hazu întinse mânile și-i ajută să se urce. Îl privi cu luare-aminte și-l întrebă: De mult te-a apucat? — Dă vreun ceas... gemu țiganul, grămădindu-sepe scânduri, cu genunchii la gură. Auleu! tare mă arde!... - Și de unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da’ acelea nu se văd... pe lângă moșia lui domnu Todirescu și pe la conu Dumitrache... —Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în ceață. Erau ochii cenușii, care-mi plac. Părea ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multe ori la mare. Cu siguranță văzusem fetițe goale pe plajă. Niciodată nu am avut însă mai flagrant conștiința diferențelor anatomice dintre băieți și fete decât atunci când am văzut-o pe Natalia încălecând pisoarul și arătându-mi splendoarea sexului ei încrețit ca o garoafă. Mi-am dorit atunci să mă scufund între faldurile acelea de carne și să le gust. Înfiorat și incapabil să scurg măcar câteva picături de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]