2,617 matches
-
mă scuzați că n-am fost mai priceput. — Bine. Îți dau chitanță. Adunătura „cea aleasă“ continua să răcnească: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac, fără să înceteze nici măcar în timpul discuției. — Ce mai face Naoji? o întrebă patroana pe Chie, serioasă. Am încremenit. — De unde să știu? Nu sunt păzitoarea lui, răspunse Chie, încurcată, roșind puțin. — Mă întreb dacă nu s-o fi întâmplat ceva între el și domnul Uehara în ultima vreme. Erau mereu împreună până acum. Am auzit că s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prin studiouri a convertit comentarea evenimentului din Balcanii de sud-vest într-un virulent discurs anti-european spune totul. Vasăzică, nu istoria sângeroasă din ultimele decenii, în spațiul ex-iugoslav, a dus la deznodământul din 17 februaire 2008, ci intrigile politicienilor europeni! Am încremenit ascultând argumentele combatanților, pentru că am avut imaginea întregului. Mi-am adus însă aminte cine sunt proprietarii televiziunilor care pompau astfel de idei. Spaima oligarhilor de competiția cu firmele și instituțiile europene e binecunoscută. Într-o lume a concurenței fără menajamente
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
o ceață deasă și particulele de apă au cristalizat direct pe ramuri, îmbrăcându-le cu infinită minuție. Există și zăpadă propriu-zisă, virgină, așternută pe întreaga suprafață a grădinii. A fost viscolită, dar acum, când nu mai bate vântul, a rămas încremenită în ondulări line, care nu amintesc prin nimic de vijelia năpraznică de astă-noapte. Pașii mei sunt primii care o ating. Simt emoția trăită, probabil, de primul om care a pășit pe lună. Foșnetul metalic produs de înaintarea mea pare nepământesc
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
i-a făcut-o, odinioară, Fondane i se potrivește unui poem care, avînd oarece de scenariu, trebuie să nască un decor. Putem, însă, spune liniștiți, să ți-l imaginezi, iată visul! Story-ul, pe care fuga (exegetică) de copilării l-a încremenit în reci tipare inițiatice, e-un potpuriu de jocuri. Întîi, un soi de baba-oarba cu care-și fac de lucru, dacă stăm bine să ne gîndim, toate basmele. Regula e că unul, cineva, trebuie dedus (sic!) din grup. El va
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
lung periplu occidental început în 1968, reîntoarcere melancolică, dar nu lipsită de humor nastratinesc, cel al ceremoniilor pestrițe. Ghidonul întors peste șaua unei biciclete echivala, sub decizia artistică a lui Picasso, cu un craniu de taur. Iată cum o furcă încremenește în chip de Regină, în ceea ce ne oferă Nicodim, pe un dublu soclu, cvasi-brâncușian, de lemn și de piatră, lucrare figurând în catalogul italian (2004) și în cel francez (2006). La un ceas sapiențial al carierei sale, pictorului de altădată
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
dincolo de mare, un loc unde se-ncuibă, vindecător, poezia. Walhalle subacvatice, din a căror fostă poză, cu toate efectele ei de măreție, rămîne jindul măcinat de disperare după un loc altfel decît celelalte, în care materia nu se mai frămîntă, încremenită-n leneșe filosofii. Spre altădată în acum" e drumul care-nvinge marea, lumea care absoarbe orice doar ca să-l respingă, îndată, ca epavă. A putea, din epave recondiționate cu filme despre cum a fost, să mai faci o flotă, fie
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
limbajul deloc simplist al basmului. Într-un interesant eseu, Stephen King, unul din maeștrii romanului negru, trecea în revistă efectele de oroare care se găsesc în aparent feericele basme.) În a doua încercare, fata descoperă în sala unui palat subteran, încremenită la o masă încărcată cu splendide bucate o ființă monstruosă. Pe pereții încăperii este zugrăvită în medalioane latura sa canibală, pe care o trezește la viață încălcînd interdicția de a atinge bucatele. Monstrul îi devorează pe cei doi spiriduși gardieni
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
la fotograf, chipurile liderilor politici s-au developat în întreaga lor hidoșenie. Vadim Tudor n-a considerat necesar să ia în seamă inițiativa prezidențială - probabil, ocupat să-i țină de șase lui Tănăsescu în timp ce frauda votul cu bile. Geoană a încremenit în postura protestatarului de serviciu, cu chipul schimonosit și cu vocea încercănată de resentiment. Pentru șeful pesedeilor, orice cuvântare a lui Traian Băsescu e dinainte calificată drept "un discurs mediocru" și orice propunere a acestuia un "plagiat" după ideile mult
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
ceară trei lucruri. Toderică cere cîștig nelimitat la jocul de cărți - se vede, cu totul împotriva canonului, putința de a-i opri să mai coboare fără voia lui pe cei care se urcă în părul de lîngă casă, și să încremenească pe scaunașul ieșit din gura cuptorului oricine se așază pe el. Cîștigă, din cărți, o avere, și ajunge să joace cu stăpînul iadului. Joacă pe suflete, eliberînd pe cei doisprezece cuconași care ajunseseră furi după ce el îi sărăcise la stos
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul Albastru, că adevărul spiritului meu avea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
zbor. Pe crengile ninse răsar mici fructe verzui. Trebuie să trăiesc și eu! Asta este legea firii: unul trăiește, altul moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O vrabie cenușie o privea liniștită, știind că masa de prânz îi este asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
vede cum bunicul a adunat zăpada în jurul fiecărui copac, fie pentru a-l feri de îngheț, fie pentru a-i asigura apa necesară atunci când zăpada se va topi. Când a ajuns la locul unde era șirul copăceilor tineri, Țup a încremenit de mirare: toate tulpinițele erau înfășurate fie în coceni de porumb, fie în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
unele dispăruseră și fuseseră înlocuite cu țăruși.) Adina avea brațele moi, întinse în părți. Duminică o apucă de umeri și începu s-o salte. - Ușor, spuse ea parcă ațipită. Pe urmă trupul ei tresări, mai tresări o dată, se destinse și încremeni. Duminică rămase cu atât: că s-a petrecut ceva adevărat, dar s-a petrecut prea ușor ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de ușă. Mergea spre Săuca. În dreptul dispensarului opri. O luă în brațe și
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
înger și ea, personaj-cheie, cheie neorealistă, jucat cu studiată simplitate și finețe în imperceptibile nuanțe, de minunata Luminița Gheorghiu... Filmul s-a sfârșit. Pe ecran se prelinge parcă la nesfârșit lunga distribuție, cu mulțumirile aferente, iar publicul belgian copleșit, rămâne încremenit pe loc. Brusc izbucnesc aplauzele...
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Simona Popescu îi "îmbină" pe Ezra Pound și René Char. Din Cantos plus Počme pulverisé rezultă, la autoarea româncă, următoarea poezie cu pledoaria subînțeleasă: "... se derulă ca de obicei torentul... de dimineață un sunet auriu... Passons... tubul catodic te-a încremenit... dezbatere cu lumea presei... în reluare niște capcane literare rețele subiacente nucleu inaccesibil lui Groby și lui Erudilă cu creierul frigid... și nici lui Recenzilă, Grăbilă, Căldicilă, Filozofilă și Discursilă, Poezilă și tot așa... caută-n pădurea deasă doar un
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
vine să-ți spun", "mai bine nu-ți povestesc" etc. Formulările de mai sus au aceeași funcție de emfatizare, implicând caracterul periculos, antipatic și indezirabil al unor informații evocate în dialog. Alte expresii, asemănătoare, prevăd și posibilitatea unei lecturi pozitiv-admirative: "ai încremeni/ai rămîne paf dacă ți-aș spune...". În cel mai rău caz, echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu (prea) cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează că factorul ce-o atrage mai întîi de toate cu prilejul călătoriilor este timpul. Timpul o ține, precum într-o magie, "încremenită pe malul mării, fascinatoare nu atît prin nemărginita ei frumusețe, prin mirosurile ei putrede și moi, prin culorile ei tăioase și neliniștite, cît prin eternitatea profundă de dincolo de ele". Așijderea o fascinează coloanele de la Olimpia, "groase cît stejarii multiseculari", moscheele
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
lua dintre noi și dintre proștii, mediocrii răzbunători și invidioșii care nu l-au lăsat să joace nici măcar un minut la Campionatul Mondial din Mexic, la Real Madrid, și au scris de rău despre el, la comandă? Cu fața lui încremenită de Buster Keaton, acest fotbalist al miracolelor, care nu se uita niciodată după minge și își hipnotiza adversarii, lăsîndu-i încremeniți în urmă, era spaima mijlocașilor închizători, obsesia fundașilor și coșmarul portarilor. A fost și a rămas singurul din lume care
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
la Campionatul Mondial din Mexic, la Real Madrid, și au scris de rău despre el, la comandă? Cu fața lui încremenită de Buster Keaton, acest fotbalist al miracolelor, care nu se uita niciodată după minge și își hipnotiza adversarii, lăsîndu-i încremeniți în urmă, era spaima mijlocașilor închizători, obsesia fundașilor și coșmarul portarilor. A fost și a rămas singurul din lume care știa să dribleze la pas, aproape cu încetinitorul, avea apoi un demaraj scurt, cu care își prindea adversarii în contratimp
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
un follow-up corespunzător." Desigur, densitatea de anglicisme e - probabil - triplă față de ceea ce ne dezvăluie o perioadă infimă de practică într-o companie multinațională. Dacă maliția aceasta ar fi venit din partea unui rusofil înveterat sau a unui profesor de limba română încremenit în eternele secționări de frază neaoșă, am fi putut foarte bine să strâmbăm - cosmopolit - din nas. Numai că autorul acestei savuroase pastișe e nimeni altul decât redutabilul anglist Radu Paraschivescu. Adică unul dintre puținii cărora o asemenea terminologie hibridă îi
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
iz de fișă de dicționar dedicat de Florea Firan lui Ion D. Sîrbu (din care totuși se cuvine reținută cel puțin bogata fototecă pusă la dispoziție de soția autorului Jurnalului unui jurnalist fără jurnal), la paginile de poezie ce pare încremenită în matricea stilistică a anilor 70, la eseul lui Mihai Ene speculând acolo unde nu mai e loc de speculație, pe tema postmodernismului & decadentismului, la sumele de improvizații școlărești despre Caragiale și Adrian Pintea și Radu Petrescu și.... Nu ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
cere un efort sau, mai precis, o afinitate lăuntrică. Iar articolul de față se sprijină pe cea de-a doua posibilitate. Dacă nu încercăm să asociem fondul liric al scriitorului cu acea dispoziție mirabilă grație căreia omul acesta putea sta încremenit într-o livadă, privind zburătăceala vrăbiilor, cercetînd clătinarea crengilor de vișin și contemplînd volbura norilor aducători de furtună, și toate acestea cu o atenție de copil absorbit care uita pentru o vreme că trăiește într-o epocă cînd țara duhnea
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
-i cauți un ̀început sau sfârșit. În văzduhul aprins nu poți găsi nici un reper; ai doar revelația de a simți cum ̀în jurul tău cad cristale de cântec. Dar cântecul încetează și un moment ai senzația că natura a încremenit. Numai ̀în tăria cerului se zărește un punct care, pentru o clipă s-a oprit, părând agățat de cer printr-un fir nevăzut, punct ce pornește apoi spre pământ, ca un bulgăre. Închizi ochii și-ți imaginezi că se
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
fabrica ei de țevi. un decor foto ce se pierde într-o umbră, ce generează alte vieți - bacteriile tâșnesc odată cu praful, cu apa, într-un ritm țicnit. Tot ceea ce apare în raza ei vizuală crește cu furie. Respiră adânc și încremenește în acel haos, deasupra ei, apa emană frig. Aksinya își face loc cu ajutorul coatelor și adoarme cu capul pe sicriu. Circuit Boris își acoperă ochii cu brațul stâng; fâșiile de lumină dispar și întunericul dens începe să se zbată odată cu
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ne-ar fi pândit în continuare. În scurt timp, am ajuns în vârful dealului, unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne aștepta acolo. M-am oprit încremenind pe loc, surprinderea și bucuria m-au copleșit, totul se înseninase absolut deodată... Iasomia ne aștepta lângă teiul cu scoarță argintie, zâmbind liniștită în lumina dimineții. Nu m-am întrebat deloc cum apăruse acolo, sau de unde știuse, sau prin ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]