1,207 matches
-
de Zaharia Sângeorzan: Există o teamă de a „demitiza”, da a înlocui „idolii” de ieri, cu cei de azi? Nu este oare nevoie de un mai mare curaj în a recunoaște valorile de astăzi, cu riscul de a tulbura apele încremenite ale ierarhiilor supraviețuind încă unor obscure inerții?»- pentru mine a însemnat, de fapt, primul pas făcut spre o destinație în care știi că speranța te inundă când ești încărcat de îndoială. Cartea Valentinei Bercart nu a zăbovit în zadar în
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
îndoială. Cartea Valentinei Bercart nu a zăbovit în zadar în mâinile mele. Am aflat lucruri inedite în a recunoaște, cum bine zicea confratele Sângeorzan, valorile de astăzi, fiindcă în respectivul volum se găsesc, într-adevăr, cuvinte curajoase care tulbură apele încremenite ale ierarhiilor de ieri. Am citit pagină cu pagină, m-am oprit asupra frazelor țesute cu migală (în sărbătorile sfârșitului de an, ai timp suficient la îndemână pentru lectură!) și am descoperit noi idoli, poeți sau prozatori de azi, poate
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
din Berlinul de Est, grație inventivității și puterii pe care numai disperarea o poate da. Dar sunt și fotografii sfâșietoare, de familii despărțite de sârma ghimpată; un transfug împușcat murind lent, golit de sânge, pe fâșia dintre sectoare, sub privirile încremenite ale soldaților neputincioși - transmisiune în direct, la televizor. Rece. Rece șira spinării, rece războiul care mocnește neînceput și neterminat, amenințare mereu prezentă - nu cumva să faci un pas greșit. Nici eu, nici ei, nici tu, nici noi. Nimeni nu-și
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă/ obrajii primesc nuanțe de roșu aprins/ (la fel ca inima!)”(autoportret), ”trupul ofilit/ stins și vechi/ un schelet uriaș de munte/ plânge înfundat/ încremenit/ peste nopți de bronz/ peste dimineți /încărcate de/ lumini astrale”(eul muribund), ”din carcasa trupului/ din carne,/ sânge și oase/ se deșiră obsesiile / în zboruri de fluturi negri/ dintre aripile cărora toate gândurile/ pot fi azvârlite în neant”(execițiu hermeneutic
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
avantajul că riscul de-a fi văzut de perși era mult mai mic. Porni mai departe, împingând din mâini și din picioare. Dar iată că mâinile sale, bâjbâind prin lut, reușiră să atingă o bucată de postav moale. Tragodas rămase încremenit: la numai un pas de el, înspre malul rece al râpei, zări atârnând un cadavru. Părea a fi un oștean al Atalyei. Privi înspăimântat ciudățenia aceea din fața ochilor lui, care părea inert și fără grai. Se apropie de fața lui
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
într-o realitate plină de farmecul extraordinar al dăruirii într-o voluptate desăvârșită. S-au prăbușit aproape toate în momentul în care am reușit să respirăm adânc, înlăturând pericolul sufocării. Am deschis ochii să ne privim și, amândoi, am rămas încremeniți. Mama ei, prezentă în cameră, se uita la noi cu bucurie nedisimulată și chiar cu admirație, dacă am înțeles eu bine privirea ei... După amiaza am consumat-o plimbându-le și prezentându-le stațiunea. O cunoșteam bine și, culmea, chiar
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
de moarte) „cu pioase dezlănțuiri de genunchi înfometați„ poetul își caută „întregirea” în adâncurile structurii sale „răspândită în celule”- acolo unde s-a aflat înainte de căderea adamică, „regăsind-o „atâ de tandru surâzând”... Eul liric, identificându-se cu tistețea, melancolia, încremenit uneori în întrebări sfâșietoare... unde este „femeia singurei lumini pe care o știu”, caută printre semne desăvârșirea. „cine ești tu / te-am întrebat de o eternitate de ori / de o veselie de întrebări te-am întrebat / cine ești tu / rouă
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Elegia XIV toamna-mbracă ramurile prin suflare colorită pune pe obraz doar frunze frumusețe nedospită. stropii ploii când apar printre păsări ciufulite zâmbetul își pun pe creangă cu-amintiri încremenite. înc-o zi și-o noapte iară vântul bate alergând, prin povestea codrului toamna, pleacă șchiopătând. Elegia XV ieri mi-ai dat o mângâiere azi, o pală mi-ai grăbit. să-i alunece-n tăcere inimii spre cumințit. lacrima mi-ai
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363111_a_364440]
-
Articolele Autorului Dio are o ferestră, adică o oră liberă. Cu toate că este mijlocul lunii martie, zăpada mai păteză destul de consistent cenușiul închis al pământului, împiedicându-l să se zbicească și să-și înalțe vestitorii imaculați : ghioceii și zambilele. Ziua pare încremenită în cenușiu : cerul este colindat numai de nori reci și amenințători. O atmosferă stresantă, aproape politică, ține oamenii închiși în case și-n singurătățile lor amărâte. Satul a amețit cu ochii la cer. Găurile negre ale viitorului își plimbă umbrele
FERESTROICA LUI DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363194_a_364523]
-
nu poate veni acum. Eu vreau să văd astăzi casa. Te rog, vino cu mine! - Bine! acceptai eu, fără discuții. Și nu regretai deloc. Traseul tramvaiului este un spațiu, în care se împletesc în mod straniu, istoriile ultimelor două secole, încremenite haotic într-un colaj misterios. Plimbarea cu tramvaiul 16 este o călătorie cu luntrea pe Archeon, șoferul fiind o tristă călăuză. Drumul îți oferă cele mai inedite experiențe. De abia parcurgi o sută de metri și intri într-o altă
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu părea să fie surprinsă, semn că discutaseră despre cel internat. Când a citit numele însoțitoarei, a rămas ca încremenită. Se uita pe hârtie, recitea și nu știa cum să interpreteze. „Iuliana Dobrescu! Deci, cât se poate de clar, sunt soț și soție. Din cauza aceasta nu a mai venit și nici nu m-a mai sunat... Numai dacă este el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Zidurile mângâiau apa râului izvorând din iubire Iar Iisus ieșise dintr-o icoană iluzorie. Apusul prelungea umbra voevodului până în acest an, Vestigiile ieșiseră din muzeu ocupând locul cuvenit, Zgomotul săbiilor aducându-mi aminte de Khachaturian Armonii dezvoltau într-un tablou încremenit. Așezat pe marginea cuvântului mal Ascultam doina știută vibrând într-un val, Până la sfârșitul ei drum lung mai este- Luna se odihnea cu capul pe-o poveste... Referință Bibliografică: Poezii de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366856_a_368185]
-
dintre puncte. Amețitor e cercul în care te afli. Tulburătoare stare e copilăria petrecută într-un bocet al străinului care te privește. Umbra groasă leagă pustiul în cădere, crește o mască de indiferență oricui încearcă să înțeleagă cum suspină firea. Încremenite inimi se petrec în acest teritoriu uman. Un înger își spală aripile după ce s-a atins în grabă de o inimă uitată de un destin la voia întâmplării. Autor Dorina Șișu Dublin - Irlanda Referință Bibliografică: Am crezut că exist / Dorina
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
-l cu lacrimi în ochi, de ce ne-am dori luna, când toate stelele sunt ale noastre? În timp ce ea vorbea, frunzișul bogat al copacilor începu să freamăte, atins de o adiere proaspătă. Nu se mai zări apoi, decât cerul nopții, cuminte, încremenit și încărcat de stele, vegheat de coroanele imense ale pomilor, ca o confirmare a cuvintelor lui Charlotte, pline de culoare și parfum. Și imediat după aceea, “The End”, semn că filmul se terminase. - În sfârșit!, izbucni Nona și închise televizorul
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește mare, care să muște din momeală. Cred că era ori un rac ce-mi controla momelile, ori vreun ghiborț [ Ghiborț
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni puternic, strângându-i în acea clipă buzele-i mici, roșii, între buzele lui cărnoase acoperite de o mustață groasă și țepoasă. Neputând țipa de durere, fata rămase încremenită, lăsându-i-se apoi moale. Morfolirea i se păru o veșnicie copilei care ședea întinsă, goală ca o stană de marmoră, privind un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului de supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
reușit și v-am ascuns aici. Eu și persoana în cauză a trebuit să așteptăm să plece un altul, ce venise între timp la dv, era acel Carlo, ce cântă în grupul lui Marco. - În tot acest timp, Desire ascultase încremenită și șoptea cu privirea rătăcită: - Nu ! Nu! Nu poate fi adevărat! Marco e prietenul meu, el mă iubește! Nu! Când Anca tace, ea se ridică febrilă cu ochii strălucindu-i ciudat și o prinde de brațe cu furie, strângând-o
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
Ce zi aveam să trăiesc! M‑am dus ca de obicei la Consiliul Popular, obosită și urmărită de aceeași stare de inutilitate, de proastă dispoziție accentuată datorată celor două nopți nedormite, dar și de prezența cucuvelei pe acoperișul meu, sinistru încremenită, piază rea și aducătoare de vești proaste. Trece o oră, trec două, iar eu eram tot singură în primărie. M‑am uitat de câteva ori pe geam și am constatat cu uimire că spre școala care se afla vizavi de
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
grupuri, grupuri de săteni. Nici un angajat nu și‑a făcut apariția, deși ar fi trebuit să vină la serviciu înaintea mea. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie. În primărie îmi auzeam în acea zi propria respirație, iar parchetul scârțâia ciudat. Mă simțeam izolată, inutilă. De ce nu mi‑am luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin minte cu
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
pentru a putea resprira și vedea ceva în apă;continuă să dea din mâini.După scurt timp își schimbă direcția.A găsit ce căuta.Și-a găsit mama.Plutea fără suflu. Din nou întuneric,a scăpat și ea.Fata rămâne încremenită pentru cîteva clipe în care reflectează tot ce s-a întâmplat. -Victoria,ai reușit!exclamă Harper cu entuziasmul ei aparte. Acum e rândul ei să tacă și să meargă înainte.Au ajuns deja la intrare în Silverton,un bun reper
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
fricii-nfrigurați Și zi de zi amenințați, Tot neam de foci și pinguini La botul urșilor-rechini... La polul luxului de-a fi Săraci, bolnavi și încă vii, Tot neam de foci și pinguini La gheara urșilor meschini... La polul umilinței stând Încremeniți și înghețănd, Tot neam de foci și pinguini La mila urșilor vecini... La polul iudelor vândut Pe un amăgitor sărut, Tot neam de foci și pinguini La ura urșilor creștini... La polul urșilor polari Peste siberii de calvar, Tot neam
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
viața, vâslaș abil destinul, Te urcă sus pe val sau te aruncă-n hău, În cartea vieții-i scris ce-a hotărât divinul, Degeaba te forțezi să ieși din drumul tău. Voi vârfuri ce semețe atrageți temerarii Deasupra lumii mereu încremenite, Mai drepte stați în vânturi ca stejarii, De mici și mari, la fel sunteți râvnite. Să porți pe creștet lauri, ce bărbătesc orgoliu Ce face omul chiar pe frate să-și ucidă, E clipa de urcare cea ce îmbrăcă-n
CORABIE E VIAŢA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364741_a_366070]
-
ostașii au fost mai nobili decât cei care au hotărât declanșarea războiului. Un armistițiu tacit, depășind toate barierele care puneau ostașii în slujba morții, a devenit simbolul păcii într-o încleștare devastatoare. Superiorii află de acest „Armistițiu” tacit și rămân încremeniți. Generalii sunt nevoiți să vină în prima linie și să ordone deschiderea focului sub amenințarea execuției pentru trădare. Inevitabil, ambele părți au fost obligate să se întoarcă în tranșee. Mă întreb și azi cu ce inimă mai puteau să tragă
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
sparg în gură. Ce-am cântărit eu le așez în față, Ca pe nebănuite sărbători; Nicicând n-am viscolit această viață Și n-am furat din curcubeu culori. 16-03-11 Un porumbel Spre dimineață am visat un porumbel. Vâslea pe muchea încremenit-a zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
Constiinta > ÎMI LEG ȘIRETURILE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi leg șireturile Strivesc sub fiecare pas O amintire Poc,poc Poc, poc E sunetul viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde Pământul delirează picuri de apă Complicat Să
ÎMI LEG ŞIRETURILE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349146_a_350475]