2,466 matches
-
l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă, ai orbu’ găinilor? Ia-l și bagă-ți-l în cur! - ...s-ar putea să nu mai însemne mare lucru, conchid, în vreme ce lumea se dezmorțește râzând. Știu unde pun cheia când pleacă și-ncuie poarta, nu mă mai lasă în stradă, nici la colibă, nici la fabrică, de când ne-am dezbrăcat și ne-am dat cu nămol peste tot și ne-am legat la brâu crengi de salcie și brusturi, pentru că eram sălbatici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu vreau nici un ban, lasă-mă-n durerea mea! Roagă-te de banii ăia pentru robul lui Dumnezeu Leonard... căruia a-nceput să i se rupă de toate... *** Lumea se plimbă agale între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un bărbat care ar fi perfect pentru mine. Singura mea iubire adevărată. Făt-Frumosul meu deformat sau mutilat sau bolnav. Al meu „și trăiră nefericiți până la adânci bătrâneți“. Viitorul meu oribil. Restul monstruos al vieții mele. Trântesc ușa biroului și mă-ncui înăuntru cu Brandy Alexander. Pe masă e carnețelul logopedei, și-l înșfac. salvează-mă, scriu, și i-l flutur lui Brandy în față. Scriu: te rog. Sari la mâinile lui Brandy Alexander. Întotdeauna se începe cu mâinile ei. Brandy Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bumbac. Mai aruncă un pumn de ceață, și lumea se înnegurează în spatele auriului și verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de cărămidă. Toate astea capătă luminozitatea pală a unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă răzbătând în frânturi explodate. — Văluri, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
modă. E puțintel cam departe de podiumurile de la Paris. Să fie blocată în mijlocul unui nicăieri e scuza de care are Evie nevoie, adică să locuiască aici, pentru o fată osoasă care n-o să aibă niciodată mare succes undeva. Ușile sunt încuiate în noaptea asta. Pisica e înăuntru. Când mă uit la ea, pisica se uită înapoi la mine, așa cum se uită câinii și unele mașini când oamenii zic că zâmbesc. Chiar în după-amiaza aia, Evie m-a sunat implorându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o venerează pe regina deluxe, dar care s-ar omorî unul pe altul pentru mai mult loc în dulap. Cam atât mi-a spus regina Brandy. Cu Brandy ar trebui să vorbesc, dar îi sun pe ai mei. Mi-am încuiat logodnicul ucigaș în dulapul cu haine, și când mă duc să-l pun înăuntru văd și altele dintre frumoasele mele haine, toate lăbărțate cu trei mărimi. În hainele alea am băgat toți banii, până la ultimul, pe care i-am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sofaua maronie din living și balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața casei, unde o parchează de obicei. Mașina e încuiată în garaj. E-un zăvor mare pe ușa din față care mi se pare că nu fusese înainte. Pe poarta principală e-un anunț mare cu „Câine rău“ și altul mai mic care informează despre prezența unui sistem de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pielea lui Manus pare întinsă și sexy. Dincolo de asta, n-am nici un plan. Tot ce știu e că o vreme nu vreau să se rezolve nimic. Oriunde am ajunge, pur și simplu nu vreau să mă întorc la normalitate. Îl încui pe Manus în portbagajul Fiatului său Spider. O mașină frumușică, e-o mașină frumușică, roșie, cu capota coborâtă. Izbesc cu patul puștii în capacul portbagajului. Nu se aude nimic de la încărcătura mea drăgăstoasă. Apoi mă întreb dacă are nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Treaba asta neplăcută cu părul poate ține baia ocupată ore întregi, dar Kitty își poartă ochelarii Ray-Ban invers, îi place mult să-și vadă reflecția. Surorile Rhea, ele au făcut-o pe Brandy ceea ce este. Brandy le datorează totul. Brandy încuia ușa logopedei și, dacă ciocănea cineva, eu și Brandy simulam zgomote de orgasm. Strigam și scheunam și pălmuiam podeaua. Eu băteam din mâini ca să scot sunetul ăla deosebit de palme date peste fund pe care-l cunosc toți. Oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ziua curcanului înghețat după ce-am așteptat toată vara să mă întrebe cineva ce am pățit la față și când i-am spus totul lui Brandy. Brandy, când m-a așezat pe scaunul păstrând încă căldura fundului ei și-a încuiat ușa logopedei, atunci, pentru prima dată, ea mi-a dat un nume din viitorul meu. Mi-a spus Daisy St. Patience și nici n-a vrut să știe cu ce nume am intrat pe ușă. Eram moștenitoarea de drept a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l iubești și cel care te iubește nu sunt niciodată una și aceeași persoană. Zice: — Brandy ne va părăsi dacă crede că ai nevoie de ea, dar și noi avem nevoie de ea. Cel pe care-l iubesc eu e încuiat în portbagajul unei mașini, afară, cu stomacul plin de Valium, și mă întreb dacă mai simte nevoia să se pișe. Fratele meu pe care-l urăsc s-a întors din morți. Shane mort era prea frumos să fie adevărat. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și nu-i de mirare că n-am recunoscut-o. Plus ideea că fratele meu e mort de ani buni. Nu te aștepți să întâlnești oameni morți. Ceea ce iubesc sunt eu însămi. Eram așa de frumoasă. Încărcătura mea drăgăstoasă, Manus Încuiat În Portbagaj, Manus Încercând Să Mă Omoare, cum de mă mai pot gândi că-l iubesc pe Manus? Manus e doar ultima persoană care a crezut că sunt frumoasă. Care m-a sărutat pe buze. Care m-a atins. Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de sânge proaspăt, sănătos, lovindu-se și bălăngănindu-ți-se cald la gât. Ăsta-i un pedicel. Numai partea cu vindecarea, numai asta poate dura luni întregi. Sari înapoi la Fiatul roșu cu Brandy în spatele ochelarilor de soare și Manus încuiat în portbagaj, și Brandy ne conduce spre vârful dealului Rocky Butte, la ruinele unui turn de observație unde, dacă asta n-ar fi seara unei zile de școală, copiii de la liceele din Parkrose și Grant și Madison ar sparge sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zumzetul albinelor, era dansul de seară, în curînd se lăsa întunericul. "A dispărut. Pur și simplu a dispărut. Într-o zi a intrat în casă și n-a mai ieșit. După o vreme servitorii au îndrăznit să spargă ușa, se încuiase ca de obicei, probabil așa se întorcea în celula în care își așteptase moartea care n-a mai venit, era bizar, nu?, au spart ușa și n-au găsit nimic. Doar oglinda, vasele de sticlă, porțelanurile, pînă și candelabrul erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și Lentil se pupă pe obraz. Bărbatul de la birou te privește, dar vorbește doar cu Lentil. Îi spune Angelique. În spatele lui, alte uși duble duc într-un dormitor. Omul vă face semn să intrați, dar el rămâne în urmă și încuie ușile. Vă închide înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru prețul unui bilet la film. Încuiate în biroul din spatele barului din hol, în debaraua strâmtă cu pereți din lemn de brad lăcuit, stau dulapurile burdușite cu programe tipărite, facturi, liste de rezervări și fișe de pontaj. În partea de sus a hârtiilor ăstora care se fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doar, peste chiloțeii subțiri, arsura cruntă a nuielei buclucașe. O singură lovitură și Bica se întoarse la treburile ei. Luana rămase agățată de gard, cu ochii în lacrimi. Durerea era cumplită. Nu mai fusese niciodată bătută. Coborî înfrântă și se încuie în camera ei. Așezată pe covor, cu genunchii la gură, plânse în voie până când se întoarse mama acasă. În momentul în care aceasta o luă în brațe și-o copleși cu mângâieri, fetița constată, uimită, că nu simțea nici un resentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
privind-o fix, fără să miște. Silueta atât de dragă sufletului ei dispăru o dată cu ultimele acorduri ale chitarei. În penultima zi de școală a primului trimestru, la îndemnul Luanei, elevii au cumpărat cadouri pentru colegul de bancă. Darurile au fost încuiate într-un dulap, la cancelarie, pentru a fi înmânate a doua zi. Dimineață, la ora opt, când trebuiau să înceapă orele, Luana nu se afla încă în clasă. Mara se agită în bancă, întrebându-se ce s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată. Atunci îi veni în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin să se încuie ușile. Studenții coborau șuvoaie pe scări și se adunau la intrare, presând geamurile de sticlă. Luana și Ștefan se aflau în camera lui Victor. Auziră strigăte în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ani, că-i auzi oasele trosnind. Suntem liberi, iubito! În sfârșit, suntem liberi! Nenorocitul a fugit. S-au așezat pe pat, privindu-se prostiți, nevenindu-le să creadă. Apoi Ștefan se ridică, își schimbă haina și-o prinse de mâini. Încui ușa și nu dai drumul la nimeni. Ce faci? Unde pleci? Îi mângâie chipul dulce, lumina ochilor lui. Mă duc cu ei, Luana. Trebuie s-o fac. Fata se uită la el șocată. Se încruntă și o privire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
însoțea îi vorbi preț de câteva minute, timp în care îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei de a descoperi starea de spirit a celor din jur. O făcuse și Încă bine, iar asta de când se știa, chiar Înainte să fi Început să vorbească. Îi veni În minte primul rând din teza ei neterminată de doctorat, Încuiată Într un sertar care În clipa aceea se afla lângă genunchiul ei stâng. Tchambuli: Rudenie și Înțelegere În Papua de Nord, Noua Guinee. Începutul acela era: „Comuni carea non-verbală stă la temelia ori cărui tip de societate umană“. Crezuse Întotdeauna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au prea puțină nevoie de o limbă sofisticată. Nu mai dăduse nicicând peste o persoană ca Din. Câteodată Îl găsea Întru totul occidentalizat, alteori teribil de indonezian și, din când În când, primitiv. S-a gândit din nou la teza Încuiată Împreună cu pașaportul ei jos, În birou. De o grămadă de vreme nu se mai uitase nici la ea, nici la pașaport. Nu mai am familie În Sumatra, iar olandeza mea n-a fost nicicând la Înălțime. Margaret s-a ridicat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i așa? Pe deasupra, Îi este frică de individul ăsta alb, așa că nu zice nici pâs. Geologul ia piatra cu el În Statele Unite. Ține tare mult la piatra aia. N-o duce În laboratorul universității, o păstrează la el În birou, Încuiată Într-un sertar. Din când În când o scoate și o admiră. E frumoasă, al naibii de frumoasă! Pentru el nu-i decât atât, un lucru frumos. La drept vorbind, e singurul lucru bun din viața lui. și-a ratat cariera, nevasta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]