792 matches
-
faptul, puțin obișnuit, al intrării unui tanc, „într-o dimineață de iulie 2000”, în curtea „tânărului Nicolae Cârnu, zis Lae, cu domiciliu autoimpus în satul Păltiniș, comuna Paltin, din apropierea capitalei”. Situația devine cu atât mai îngrijorătoare cu cât poarta rămăsese încuiată, noroiul din bătătură neatins, iar nimeni nu își putea explica misteriosul fenomen, nici măcar soldații aflați în mașina de luptă. Dată fiind ambianța semisătească, locul unde se dezbat opiniile și se caută explicații raționale pentru ciudata întâmplare e la o petrecere
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
case), dar sunt și case în stare avansată de degradare (am aflat să sunt locuite de bătrâni singuri). Predomină gardul de fier, porțile înalte, uneori în linie cu fațada casei (mici fortărețe inaccesibile). În general, nu sunt sonerii, iar porțile încuiate împiedică accesul în curte. Am observat aspectul funcțional al curților, mai puțin aspectul estetic. Lumea depozitează diverse lucruri considerate folositoare care nu conferă întotdeauna o priveliște plăcută ochiului. Strada principală este despărțită de rândurile de case de o poțiune de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
că la vremea aceea Desdemona se lupta cu presiuni asimilaționiste cărora nu le putea rezista. Deși trăise ca o eternă exilată În America, fiind oaspete timp de patruzeci de ani, anumite fragmente ale țării sale adoptive se strecuraseră prin ușile Încuiate ale dezaprobării ei. După ce Lefty s-a Întors de la spital, tatăl meu a dus un televizor sus, În pod, ca să-i ofere o sursă de delectare. Era un Zenith micuț, alb-negru, a cărui imagine avea tendința să se dea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după ce Desdemona s-a retras la pat, Începusem să observ, În felul vag și abscons În care o soră Își urmărește fratele, o preocupare nouă, solitară, a Capitolului Unsprezece. Era vorba de o activitate perceptibilă care se desfășura după ușa - Încuiată - de la baie. De o anumită Încordare În răspunsul. „Imediat!“ când băteam la ușă. Totuși eram mai mică decât el și habar n-aveam de nevoile presante ale băieților adolescenți. Dar Îngăduiți-mi să mă Întorc În timp un minut. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin noroi. După douăzeci de minute am găsit-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia gudronată care acoperea ușa Îngustă. ― E Încuiată. Futu-i! spuse Rex. ― Să Încercăm pe geam, sugeră Jerome. Dispărură și ne lăsară singure, pe mine și pe Obiect. M-am uitat la ea. Pentru prima oară de când venisem, se uită la mine de-adevăratelea. Luna lumina Într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
instrumentul de-a binelea. Clinica dăduse organelor mele genitale un aer medical. Cât am stat acolo, au fost amorțite și ușor sensibile, de la consultațiile frecvente. Corpul meu se deconectase ca să suporte calvarul. Dar călătoria l-a trezit. Singur, cu ușa Încuiată și cu lanțul pus, am experimentat de unul singur. Mi-am pus perne Între picioare. M-am cocoțat pe ele. Fiind doar pe jumătate atent, În timp ce mă uitam la Johnny Carson, Îmi lăsam mâna să prospecteze. Neliniștea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în partea de sus. ― Bună, Dulceață. ― Bună, tastez eu. Ei, asta chiar e mai interesant. ― Ai timp să vorbești? ― Sigur. ― De unde ești, Dulceață? ― Din Londra, și apoi mă gândesc: stai așa, e american, deci ar putea fi un pic cam încuiat, așa că adaug „Anglia“, să fiu sigură. ― Serios? Tocmai am fost acolo! ― A, da? Cam pe unde? ― În Londra am stat la hotelul Park Lane. Cu afaceri. Acum, chiar că devine interesant. ― Ce afacere? ― Sunt pentru voi necunoscutul tipic de pe plajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
închiși este lată de șaisprezece palme și lungă de douăzeci și patru și este clădită din bușteni așezați cam la două degete unul de celălalt. Într-un colț se află o ușă pe care intră și ies temnicerii, dar aceasta este, firește, încuiată. Când am ieșit afară ca să răspund la întrebări, am băgat de seamă că temnița noastră este împrejmuită cu două rânduri de pari ascuțiți la vârf, iar între pari sunt înfipți spini, în așa fel încât nimeni să nu poată intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
drum lateral. O să vă placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu de cățea, spuse Fontan. S-a dus ea pe undeva. — Știu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se îmbălsămează: se injectează în cadavru, substanțe chimice conservante, care să le oprească descompunerea. Unii oameni își fac cavouri din timpul vieții lor, pentru că
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
așezat ascultătoare în fața lui Megan. M-am așezat și eu lângă ea. Megan zâmbea strălucitor. La un moment dat m-am gândit că voia să nu se vadă că îi e frică. Acum, retrospectiv, cred că era pur și simplu încuiată. — Hai, a zis Richard nerăbdător, întreab-o ce ai de întrebat! Sheba a deschis gura și apoi a închis-o. S-a întors spre mine, neajutorată. — Te-ai întâlnit cu Ben azi? am întrebat-o pe Megan. Ea s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Timp de câteva zile, mă tem că imaginația mi-a luat-o razna. M-am văzut lepădându-mi vechiu și nefericitul eu și pășind în lumina și în aerul lumii obișnuite. Aveam să încetez a mai fi o hoașcă bătrână încuiată, așteptând o invitație de la singura și căsătorita mea prietenă. Aveam să devin, în sfârșit, o persoană care relaționează ușor cu lumea, o persoană care își petrece weekendurile având întâlniri, care poartă fotografii în portofel, scene demonstrative de la petreceri voioase, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ajută să trăiască mai ușor în propriul cuib nu tocmai impecabil. Totuși, pentru că viața ei începuse să semene, pentru oricât de scurt timp, cu un film polițist, mama s-a lăsat luată de val și a încercat să spargă ușa încuiată a apartamentului izbindu-se cu umărul de ea - deși, nu pot să subliniez acest fapt îndeajuns, Helen avea cheia. Și mama știa că o are. Îi fusese dată de sora femeii dispărute, iar singurul lucru cu care s-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ignore luptele ce continuau reușeau să doarmă noaptea. Unul dintre acești puțini norocoși era Kulfi, însăși mama lui Baba al Maimuțelor, care reușise să lase deoparte toată agitația cu primatele, ca și cum nu era decât o mică neplăcere să țină proviziile încuiate înăuntru în loc să le lase la loc deschis sau să trebuiască să gonească din când în când câte o maimuță cu mătura. Preocupată de propriile-i gânduri, în care nimic altceava nu părea să pătrundă vreodată, mergea mai departe pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care am schimbat câțiva vorbe, în timp ce îmi verifica identitatea prin interfon. I-am spus un banc. Despre ce era vorba? Ăla cu tipul a cărui mașină se strică și... Nu, stai nițel. E ăla cu țăranul care-și ține femeia încuiată în... Stai, s-o luăm de la cap. Oricum, am râs în hohote după ce am terminat bancul sau l-am lăsat fără poantă, după care mi s-a spus unde să mă duc. După aceea m-am rătăcit puțin. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bubuituri, sub vuiet. * — Nu ești excitat am fost eu întrebat zece minute mai târziu. — Da și nu. — Ei, hai. Ooo, trebuie să fii atât de excitat. — Pai, cam așa ceva, am răspuns. Cred că sunt. Într-adevăr, eram într-o cameră încuiată, luminată cu lumânări, complet gol, singur cu harnica She-She, a cărei mână dreaptă, cărnoasă, se mișca mângâietor pe partea interioară a coapsei mele presărată cu păr... Un timp, presat de situație, am ezitat să fac o alegere. Poate că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
face bine să mergi să te împaci cu Virgil Jones. îți uiți cam ușor vechii prieteni. Apoi, deși era imposibil, în spatele propriei imagini se văzu o mișcare. Tocmai când termina de vorbit în oglindă, văzu ușa deschizându-se. Dar e încuiată, se gândi el speriat și se întoarse repede. Ușa era în continuare bine închisă și zăvorâtă. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se uită iar în oglindă. Acolo, în imaginea reflectată, ușa se deschidea încet. Cineva intra. Auzi o voce amară, dar recognoscibilă. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ronda de San Antonio, făcînd o mie de ocoluri și asigurîndu-mă că nici unul din zbirii lui Fumero nu mă urmărise pînă la portalul din strada Joaquín Costa. Am traversat terasele Înecate de ploaie și am constatat că ușa apartamentului rămăsese Încuiată. Am intrat tiptil, Însă ecoul pașilor mei trăda absența. Julián nu era acolo. L-am așteptat În sufrageria Întunecată, ascultînd furtuna, pînă În zori. CÎnd ceața dimineții a măturat obloanele de la balcon, am urcat pe terasă și am contemplat orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Poate curiozitatea l-a făcut să se Întoarcă și să bâjbâie mai mult de o oră pe culoarele Întortocheate de la etajele șase și șapte ale blocului. În cele din urmă a găsit ușa camerei ei, era aproape de miezul nopții, dar Încuiată. A bătut Întâi Încet, pe urmă tare și din ce În ce mai tare speriindu-se singur de zgomotul pe care-l făcea dar și de gândul care tocmai Îi trecuse prin cap: dacă s-a sinucis? Se gândi mai Întâi la complicațiile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau atingere se topesc unii într-alții ca în ceață - femeia cu bărbatul, negrul cu albul, înaltul cu josul. Epidemia pare să ducă la ștergerea tuturor semnelor distinctive, hibridizând lumea întreagă într-o masă îngrozitoare, nediferențiată. Din dormitorul unde stă încuiat, Pandit Razdan strigă să i se aducă un doctor și nu renunță până când nu-i este adus unul. Doctorul poartă mască și nu înaintează decât până la pragul ușii. Îi vinde lui Pandit niște medicamente scumpe și-l sfătuiește să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupul acum, gata să se scurgă, îi e destul de clar că n-ar avea putere să se susțină. Îi trece prin minte să ceară ajutor, dar zgomotul bazaarului acoperă totul. Nimeni nu-l va auzi. Se duce spre ușă. Este încuiată și solidă. Se uită în jur să vadă ce-ar putea folosi. Arme? Nu. Frânghii. Nu. Poate ar fi bine să rupă un cearceaf, să-l folosească drept frânghie. Un cearceaf. O idee bună. Foarte bună. Trage cuvertura de pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline de durerea poverilor ca și de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tael-i pentru a aranja casa. Rămâne cu gura căscată când vede cum banii sunt aduși în cameră încărcați în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-o să pătrundă nici măcar o muscă, stăpână. Îl întreb dacă am voie să vizitez prieteni. Aș vrea să-mi iau rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]