1,797 matches
-
Petrol declanșase un embargo. În Statele Unite se făcea economie la curent electric, iar la stațiile de benzină erau cozi lungi. Președintele a anunțat că luminile din pomul de Crăciun de la Casa Albă nu vor fi aprinse și s-a inventat Încuietoarea de la rezervorul de benzină. În acele zile penuria atârna greu În conștiința tuturor. Economia era În recesiune. Pe tot cuprinsul națiunii familiile Își luau cina pe Întuneric, așa cum făceam noi pe Seminole, cu un singur bec. Tatăl meu Însă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
partea de deasupra este netedă, deși ferecată în armături de bronz, așa că se saltă pur și simplu pe el. Augustus își stăpânește cu greu un zâmbet de satisfacție când îl vede foindu-se, ușor panicat. Plăcile masive de metal și încuietorile solide îl împung probabil în părțile moi. Lasă să treacă un timp, apoi spune cu severitate: — Despre ce e vorba? Pământiu la față, Ianuarius are puterea să se uite în ochii principelui: — Narcissus e un băiat liniștit și la locul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o dată ochii cu cele cinci suluri de papirus. Gura i se destinde într-un surâs larg. Valorează însutit, nu înmiit, greutatea lor în aur. Trece cu degetele, apreciativ, peste armătură. Calitatea unui seif depinde de construcția sa, dar și de încuietori. Caută pe sub togă, la brâu, și scoate o cheie. O învârte cu grijă, pentru ca fiecare din țișor să intre pe rând în lăcașul lui. Altminteri, resortul poate sări și se blochează. Reușește să elibereze zăvorul și-l trage din ivăr
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu Nueva España se va întrerupe, sămânța o dată împrăștiată, împrăștiată rămâne. Noi, oamenii, nu putem să pătrundem gândurile Domnului. Senior Velasco. Matsuki vorbi de data aceasta cu o voce gravă, fără tonul cu care îmi pusese până atunci întrebările acelea încuietoare: — Nu Știu nimic despre toate acestea. Mie îmi pare doar că sunteți un om viclean care a trecut peste mări și țări și a venit în Japonia, iar acum se chinuiește singur de dragul acelui Dumnezeu al său. Chiar credeți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai uimit decât ea. Iat-o În junglă, fără să-și imagineze pericole, fără să-i fie teamă că acestea Își vor scoate dintr-un moment În altul capul urâcios la iveală. Pericolul era un dat Într-un loc fără Încuietori, becuri, apă caldă sau alarme, Într-un habitat colcăind de animale veninoase. Iar ceilalți - era de-ajuns să te uiți la ei - cu fețele trase, aruncând priviri speriate În jur. Acum se simțeau și ei așa cum se simțise ea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de culturalizare a maselor. Prima și ultima mea acțiune de acest fel a avut loc la 23 august. După ce am fost temeinic instruit de un activist în legătură cu modalitățile de evitare a eventualelor provocări ce se pot manifesta prin unele întrebări încuietoare (a se citi lămuritoare) cu care ne pot ataca dușmanii poporului infiltrați perfid în rândurile maselor, mi s-a comunicat comuna în care trebuia să susțin conferința în legătură cu importanța zilei de 23 august. în ziua respectivă ajunsesem cam prea de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
au sosit și nu se pot Întoarce Înapoi...! Ambițios, preotul nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar dracul În barba ta de preot idiot...! Pleacă de aici afurisitule, În caz contrar, te amestec cu betonul și te torn În aleele cimitirului...!!” A
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Un individ, probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i adresez vreun cuvînt, dar am fost tentat, o clipă, s-o iau pe urmele lui. Poate era mai bine să-mi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scot obiectele din el, pe rînd unul cîte unul, Începînd cu banii. I-am slăbit catarama fără cel mai mic zgomot. Mai avea două clape cu broaște, una mare și una mică, fiecare cu cîte o cheie. Una era pentru Încuietoare cilindrică obișnuită, cealaltă - simplă. Fiecare avea imprimată o cifră pe ea, fără nici o indicație. Din păcate Însă, nu-mi puteam aminti cum să umblu cu ele. Una din clape, din material plastic transparent, servea drept apărătoare pentru abonamentul pe căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
drept apărătoare pentru abonamentul pe căile ferate. De Îndată ce am deschis-o, am constatat că nu e nimic sub ea, dar era și normal să nu-mi țin banii Împreună cu abonamentul. Am căutat, nepăsător, mai departe. Am deschis pînă la urmă Încuietoarea și am numărat ce-am găsit: trei bancnote noi-nouțe a cîte zece mii de yeni și două a cîte o mie; mărunțiș - 640 de yeni, deci În total 32 640 de yeni. Chiar dacă nu-mi nimeream casa, se pare că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în mod normal făcea perdele. —Văd deja titlurile, a spus Aidan. Mireasă din New York într-o rochie scandaloasă nesemnată Vera Wang. Și, desigur, mai era lista invitaților. — Te deranjează dacă o invit pe Janie? a întrebat Aidan. Era o întrebare încuietoare. Normal, nu voiam să vină dacă avea inima frântă și dacă, la partea cu „Se opune cineva?“, avea să sară în picioare și să zbiere: „AR FI TREBUIT SĂ FIU EU!!“ Dar ar fi fost drăguț dacă puteam să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi privit din afară; eram plină de adrenalină, vorbeam mai tare ca de obicei și am râs puțin cam prea amar când am arătat înspre cicatrice, dar nu s-a întâmplat nici un alt lucru stânjenitor. Am răspuns la întrebările lor încuietoare cu o desăvârșită degajare - îmi știam răspunsurile pe de rost după nenumăratele ore de pregătire. Apoi totul s-a terminat și au urmat strângerile de mâini și duși au fost. De îndată ce s-au închis ușile liftului după ei, am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zicea „Cuba pe sub genunchi!“ Poc. „Și Cuba printre picioare și pe la spate!“ Poc. M-a trezit din această amintire neașteptat de fericită strigătul cuiva: — Ieși afară! Era Helen: tata intrase peste ea în baie. —Poate-ar trebui să puneți o încuietoare la ușa aia, a zis mama. De ce? a întrebat Rachel. Voi n-aveți una la ușa de la baie. Nu din vina noastră. Noi am vrea să punem. De ce nu puneți? a întrebat Luke. —Pentru că Helen a turnat ciment în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se pudrează, și-l scoate pe Pulănescu din gură și vrea să mergem să mâncăm. Și mergem la Kreutzer, și mâncăm și bem, de parcă asta ar fi ultima noastră zi. Nu avem multe să ne spunem. Nimeni nu pune întrebări încuietoare când e târât în patru labe spre ceruri. Nu eu acela care să o înspăimânte. Sunt prea speriat de cutremure sau de pericolul nuclear sau de invazia extraterestră sau de Ziua Judecății de Apoi, care mă va despărți de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apare un nevoiaș adevărat, cu un cuțit mare, aderă la toate ideile astea noi cu împărțirea bogăției. — Deschide, spuse el arătând cu lama cuțitului. Martina potrivi cheia oftând greu. Bun, mi-am spus eu. Ușa ei are o mulțime de încuietori. Care s-o ferească de neplăceri. M-am întors. Ce urma? Nu știam. Probabil că nici el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
data aceasta râsul lui O’Toole era binevoitor. — Vezi ce se-ntâmplă dacă umbli cu unul de teapa lui Jones? spuse el. Pierzi noțiunea timpului. E marți, deși de-acum e mai degrabă miercuri dimineața. Mai ai întrebări de-astea încuietoare? — Da, zise Vultur-în-Zbor. Cine este Virgil Jones? Flann O’Toole rămase un moment cu gura căscată și apoi îi sparse timpanul lui Vultur-în-Zbor cu hohotul lui. — Ei, bine, uite-o glumă, dacă ai chef de-așa ceva. E prietenul tău, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda a încercat să mă zgârie, cu ochii plini de ură, și a trebuit să o blochez cu o mână. Nu aș fi fost surprinsă dacă ar fi aruncat cu otravă în noi. — Ieșiți! țipau. Ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-se de poartă și glasul obosit al ajunse pînă la noi. — Cine-i acolo? Întrebă Isaac. — SÎnt Daniel Sempere, Isaac. Mi s-a părut că-l aud blestemînd În șoaptă. Au urmat cele o mie de scrîșnete și trosnituri ale Încuietorii kafkiene. În cele din urmă, poarta cedă cîțiva centimetri, dezvăluind fața acvilină a lui Isaac Monfort În lumina unui opaiț. CÎnd mă văzu, paznicul oftă și-și dădu ochii peste cap. Și eu, de colo, nu știu de ce mai Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întîmplare. E bine. Muncește mult, dar e bine. Îți trimite salutări. — Da, și săgeți otrăvite. Ce netalentat ești la minciuni, Sempere. Dar mulțumim pentru strădanie. Hai, intrați. Odată ajunși Înăuntru, Îmi trecu opaițul și se apucă să fixeze la loc Încuietoarea, fără să ne mai dea vreo atenție. CÎnd terminați, știi unde mă găsiți. Labirintul de cărți se ghicea În unghiuri spectrale ce se iveau de sub mantia Întunericului. Opaițul proiecta un halou vaporos la picioarele noastre. Bea se opri În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scară care să mă conducă spre beci. Am ales o poartă din lemn lucrat aflată la capătul unui coridor. Părea o piesă de ebenisterie aleasă, cu reliefuri În formă de Îngeri și văluri și cu o cruce mare În mijloc. Încuietoarea se afla În centru, sub cruce. Am Încercat s-o forțez, fără succes. Mecanismul era, probabil, Înțepenit sau, pur și simplu, ros de rugină. Singurul mod de a trece de ușa aceea era să o forțez cu o rangă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se scursese printre Îmbinări. N-am Înțeles prea bine ce Însemna asta, Însă am simțit cum frigul Îmi tăia răsuflarea. Julián se apropia Încet de zidul acela. Toate celelalte uși de pe coridor - și din toată casa - erau deschise, lipsite de Încuietori și de clanțe. Cu excepția aceleia. O stavilă de cărămizi roșii ascunsă În fundul unui coridor lugubru și ocult. Julián și-a pus mîinile pe plăcile de argilă stacojie. — Julián, te rog, hai să plecăm... Impactul pumnului său asupra peretelui de cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seara și cel care fuma veni să-i deschidă poarta răspunzându-i la salut și abia apoi Întrebându-l cu o voce mai puternică și mai autoritară: — Care ești, mă? — Nu vă supărați... - Începu el, dar omul tocmai mișca drugul Încuietorii și scârțâitul care se produse acoperi cuvintele. Celălalt intrase În gheretă și tocmai răsturnase ceva, o găleată sau o foaie de tablă proptită de perete. Cam așa suna zgomotul care fu urmat imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vara mă înăbușea prin căldura ei, cu problemele mele, cu dilemele noastre! Într-o seară cu lună mare, clară, uluitor de luminoasă și nefiresc de pustie m-a încercat ispititor! A zăvorât ușa de trei ori... la fiecare mișcare zgomotul încuietorii creștea și ea se întrista. A pus lanțul la ușă, zornăia zgomotos, parcă și-l atârnase de gât! Era cocârjată din cauza mea, o apăsau pasiunile mele, nehotărârile mele, remușcările mele. Dar s-a îndreptat mândră și apropiindu-se devenea tot
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
doarmă șaptesprezece ore fără întrerupere. Apoi, înarmat cu dicționare frazeologice în limbile engleză și germană, a purces la cel mai dur interogatoriu pe care îl condusese vreodată. I-a luat o săptămână de tăceri lungi, de pauze interminabile și întrebări încuietoare, urmate de jumătăți de răspunsuri, pentru ca Mal să înțeleagă toată povestea. Stefan Heisteke fusese lăsat în grija unor veri de încredere chiar înainte ca Celeste și soțul ei, antinaziști convinși, să fie arestați de nemți. Verii fugiseră și ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Zece secunde. Nici un răspuns. Danny se îndreptă spre garaj, văzu un fel de cabană cocoțată deasupra și urcă pe treptele șubrede. Bătu de trei ori la ușă. Tăcere. Scoase cuțitul de buzunar și îl înfipse în încheietura ușii, unde lama încuietorii bloca intrarea. Câteva secunde de încercări și, pac!, Danny se uită de jur împrejur ca să vadă dacă exista vreun martor, dar, cum nu văzu pe nimeni, deschise ușa și o închise în urma lui. Mirosul îl lovi de la bun început: metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]