505 matches
-
și Egipt de către Maximinus, care ignora decretul. Între timp, creștinismul a devenit religio licita prin același edict (311) al lui Galerius care sancționa implicit și anacronismul vechilor instituții ale statului; ca o ironie, era tocmai cel care la început se îndârjise împotriva Bisericii prin patru edicte ce legitimau persecuția, iar acum trebuia să se recunoască înfrânt de aceasta. Anul următor Constantin, primind din partea senatului titulus primi nominis, după victoria asupra lui Maxentius (312), a obținut și încetarea persecuției de către Maximinus, iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât în cei occidentali, deoarece în Orient și în Africa creștinismul era mult mai răspândit și mai bine organizat. Maximinus și Maxentius s-au îndârjit împotriva femeilor creștine, violându-le personal sau poruncind să fie violate de guvernatorii provinciilor, dând persecuției o înfățișare de libertinaj propriu-zis, căruia Maximian i-a deschis calea, al cărei imbold a fost dat de împărații persecuțiilor precedente. Dintre soldații uciși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mintea lucidă, prompți și preciși în răspunsuri, plini de curaj și de tărie în fața încercării, neînfricați înaintea călăului, fără nici o preocupare de viața pământească, zeloși în credința lor, de nemișcat în respectarea cauzei lor, apărători ai drepturilor umane și cenzori îndârjiți față de sistemul legilor în vigoare. Soldații martiri, ținând cont de Evanghelia îmbrățișată și de botezul primit, nu au simțit și nici nu s-au lăsat influențați de lingușiri ori de vreo altă atracție pentru păstrarea bunurilor proprii ori a afecțiunilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
motive pentru a le combate. Nu mai avea încredere în nimeni, nici măcar în cei cu adevărat fideli și leali, simțindu-se trădat de toți și de toate: Căci din cauza neînțelegerii pe care o avea cu Constantin, era peste măsură de îndârjit împotriva creștinilor, sperând că prin nenorocirile lor, îi va provoca cea mai mare suferință lui Constantin; crezând totodată că, Bisericile creștinilor doresc și urmăresc un singur lucru, și anume să-l aibă numai pe el ca împărat. Patimile geloziei, urii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acela, capu-i deveni din ce în ca mai greu și simți că trebuie să se culce, să doarmă... În problema „umanitară” cu care-l însărcinase dimineață șeful, nu făcuse nici un pas înainte, nu realizase absolut nimic, ba poate îl îndârjise și mai mult pe omul acela. Simțea acum că nu se va putea face nimic. Se culcă în patul înalt și moale, în camera ceea unde candela arunca un sâmbure discret de lumină abia zărit și adormi. Târziu în noapte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aruncat în apropierea Ambasadei cu mânie și sete chiar cu un sentiment de satisfacție, s-ar putea spune, cu aceeași satisfacție pe care o au acești copii nenorociți, care aruncă în tren cu pietre. De ce or fi ei așa de îndârjiți împotriva trenului? Probabil, cei din tren au ceva ce ei nu au, ceva după care jinduiesc, ceva ce și-ar dori și ei mult de tot. Poate că și-ar dori să fie mari, liberi, să aibă banii lor, să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu au nimic din toate acestea, se răzbună și ei cum pot, aruncând cu pietre". Dar pe el, băiat deștept și citit, nouăzeci la sută agrarian, sub zece la sută carnivor, în nici un caz canibal: Ce motiv întemeiat l-a îndârjit în așa măsură și l-a îndemnat la asemenea fapte războinice? Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rămas în închisoare timp de șase săptămîni 1872. După ce a fost eliberat, istoricul a fugit din România și s-a dus să lucreze la Radio Europa Liberă, la secția română din München 1873. Deși nu erau numeroase, aceste incidente au îndîrjit și mai mult elementele anticomuniste din Congres și pe apărătorii drepturilor omului. Mai gravă era, însă, scăderea emigrării din România, care submina argumentele celor ce susțineau prelungirea "Clauzei națiunii celei mai favorizate". Statisticile pentru primele trei luni ale anului 1977
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
trebuie să ne ferim să luăm hotărâri și angajamente pripite. De asemeni, luând o hotărâre pripită, vom fi iertați ba chiar lăudați atunci când căutăm s-o îndreptăm cu curaj. Cu toate acestea, Avva Iosif concluzionează spunând ,,să nu ne îndârjim în menținerea unui cuvânt dat, dacă acesta ar aduce urmări catastrofale, fiindcă este un cuvânt omenesc, nu duhovnicesc. Lucrurile sunt schimbătoare mai ales dacă oamenii se schimbă” (cap. 25). Poruncile de bază ale credinței și moralei trebuie păzite cu sfințenie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
reluată în variantă: "Pedalam liniștit, cu pieptul plin / de puterea aerului plin și a luminii". La rându-i, câinele Degringo aleargă și el "liniștit, lângă roata din spate", privind "cu ochii lui umezi / parcă afectuoși"; la repetatul pleacă, un "pleacă îndârjit de mânie" dulăul ripostează cu "un fel de iubire amară". Moment de subită revelație: Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit (...) când, deodată, zării în ochii lui limpezi, strălucitori, chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o activitate superioară, nota venind ca un imbold, ca un stimulent în munca de viitor; b) Elevi pe care notele bune îi liniștesc, le diminuează activitatea, nota bună având rol inhibitor; c) Elevi pe care notele slabe îi mobilizează, îi îndârjesc, nota slabă având rol dinamizant; d) Elevi pe care notele slabe îi descurajează, îi demobilizează; e) Elevi care au impresia că au fost nedreptățiți la notare (dezvoltarea spiritului critic și a capacității de autoapreciere). În tabelul următor se poate urmări
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
obiectul respectiv" (clasa a VI-a) sau: " Uneori se întâmplă că, după ce primesc o notă bună, nu mai învăț până când am impresia că trebuie să mă asculte iarăși" (clasa a XI-a). Urmărind categoria elevilor pe care notele slabe îi îndârjesc, observăm că, pentru marea majoritate (85%), nota slabă constituie o trezire la realitate, un stimulent pentru o activitate mai susținută în viitor. Caracterul stimulativ al notelor slabe este determinat de mai multe cauze, așa cum rezultă și din relatările elevilor: a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
nota slabă constituie o trezire la realitate, un stimulent pentru o activitate mai susținută în viitor. Caracterul stimulativ al notelor slabe este determinat de mai multe cauze, așa cum rezultă și din relatările elevilor: a) Pe unii elevi notele slabe îi îndârjesc, pentru că acestea îi pun într-o stare de inferioritate față de colegi și într-o situație jenantă față de profesori. "Când primesc o notă slabă, mi-e rușine să mai dau ochii cu profesorul respectiv, să mă mai întâlnesc cu colegii și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
voastre de petrol. L-ați luat în timpul războiului din 1976. Totuși, să lăsăm deoparte această problemă și să vorbim despre celelalte chestiuni care sunt important pentru voi.” Cu toate că nu le-am spus israelienilor acest lucru, egiptenii erau și ei la fel de îndârjiți în a lua Sinaiul înapoi pe cât erau ceilalți în a nu-l da. Datorită folosirii acestui gambit, am rezolvat alte și probleme și am obținut și timp. Apoi ne-am reîntors la problema retragerii din Sinai, care părea acum mai
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei, al non-umanului sunt puse în lumină de vânătorul de urși Ulfheim: oare, aidoma sculptorului care luptă îndârjit cu blocul lui de marmură, nu luptă și el cu mușchii tari, încordați ai ursului? „Amândoi ne luăm la trântă cu materia dură și amândoi izbutim să o supunem până la urmă.” „Într-adevăr”, continuă Ulfheim, „îmi închipui că și piatra
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
direct proporțională cu neutralitatea lui neschimbătoare, rezistentă, cu capacitatea lui de „obiectivare”. Kantor se arată fascinat de faptul că „numai obiectul, doar el este insesizabil și inaccesibil”. Iată de ce regizorul nu va înceta să plaseze în centrul căutărilor sale lupta îndârjită cu materia, așa cum se întâmplă în cazul Nebunului (din spectacolul cu piesa lui Witkiewicz, Nebunul și călugărița), care se zbate înăuntrul unui enorm sac negru, veritabil „ambalaj tragic”, ca să-l cităm chiar pe Kantor. La capătul acestei lupte se profilează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la lumina zilei”, cu lira sa măiastră, fermecată, umbra iubitei soții, dar îi e sortit să o piardă din nou, definitiv - acesta e destinul lui de artist. Orfeu nu trebuie să renunțe însă niciodată: iată lecția unui teatru ce se îndârjește să înfrunte fantomele și în care Craig vedea singurul teatru adevărat. Teatrul unui Orfeu care nu se dă bătut, care încearcă să trezească la viață morții, să reîntrupeze umbrele, chiar dacă știe dinainte că nu va izbuti, chiar dacă e sigur că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doar fiindcă privise fotografia făcută Într-o zi de toamnă la Vukovar, În fosta Iugoslavie, când trupele croate, lovite de artileria și ambarcațiunile sârbești care bombardau de pe Dunăre, abia se mențineau În micul perimetru defensiv din orașul Încercuit. Lupta era Îndârjită În suburbii, și, pe drumul spre Petrovic, Faulques și Olvido Ferrara - intraseră cu o săptămână Înainte prin singurul loc posibil, o potecă ascunsă printre porumbiști - s-au Întâlnit cu supraviețuitorii unei unități croate care se replia, Înfrântă, după ce Înfruntase cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
firea orgoliosului să-și exerseze nenorocirile” (I, 73), mărturisește într-un loc. Iar clamarea anonimatului nu face decât să confirme sau să instituie un exces de orgoliu. Vorbind despre Ignațiu de Loyola, Cioran mărturisește că simte la el „o voință îndârjită de a rezista «gloriei deșarte»”. Apoi comentează: „I-a rezistat, într-adevăr, dar a căzut într-un orgoliu enorm, cum rar ai mai putea găsi” (II, 203). Pare să fie, oricum, o situație inversă, deocamdată, celei pe care o trăiește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Da, iar. Așa cum am luat întotdeauna cînd a fost nevoie. Și azi se pare că e nevoie. Să nu vă-nchipuiți că de-acum o să vă jucați caii cum vreți voi. Un eșec te poate clătina dar te și poate îndîrji. Să nu uitați asta! Deocamdată eu sînt stăpîn în casa asta. Chiar așa, îngenuncheat cum sînt azi, eu sînt stăpînul! Să fie clar!(ciocănituri în ușa intrare, care, pentru o clipă, au fost confundate cele din pereți) Alex: (cu urechile
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
partener de același sex... Politica identității sexuale este o camuflare a nefirescului și a nesănătosului din considerente strategice. Pe de altă parte, reprezentarea clinică a homosexualității într-o zonă insulară ("deviație psihică", "libertinaj" și alte etichete, gratuite, psihologico-psihiatrice!) i-a îndârjit pe homosexuali să devină "mai homosexuali" decât sunt... Nu toți homosexualii se nasc homosexuali! Practica homosexualității ar putea fi înțeleasă în cultivarea acelei Iluzii a sexualității aparte, ca un efect pervers al discursului occidental despre sexualitate. Mă întreb dacă nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
între elite și ceilalți. La modul cum se manifestă, sistemele de învățământ moderne nu sunt altceva decât vehicule ale puterii-cunoaștere, în loc de instituții pentru o societate civilă liberă și matură în gândire. În loc să stimuleze voința de cunoaștere, cercetarea dezinteresată, sistemele "noastre" îndârjesc relațiile de putere, diseminează în rândul tinerilor dorința (irațională) de putere, de a fi puternic și important, de parcă aceste atribute se pot dezvolta fără o cunoaștere istorică și umanistă. Ele produc în masă inegalități sociale și economice prin formarea unei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de plată pentru acțiunile tribaliste ale intelocrației și guvernelor? În ce măsură civilii sunt "un rest mut al politicii"? Ideile, prin vocea ideologilor și filosofilor lor, au avut o acțiune corozivă asupra realității ca dat, ca sumă de fapte umane; i-au îndârjit pe oameni să atace această realitate-dat, în numele unor "idealuri înalte", a unor "idei nobile și generoase". A gândi cu ideile, dincolo de fapte, dincolo de evidența realului, este drumul spre fanatism și tribalism intelectual și politic. Voltaire stă mărturie drept un gânditor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fac o mărturisire, Sábato spune personajul Jorge Ledesma din Abaddón -, eu nu am vrut să vin pe lume, n-am dat nici un semn în sensul ăsta. Îmi era așa de bine acolo, ca, atunci când mi-a sosit sorocul, m-am îndârjit, m-am așezat cu fundul, dar tot m-au scos, cu forța. Mereu cu forța, în numele a ceva mai bun pentru mine, insă mi-am dat imediat seama că lumea asta nu e decât un mare rahat. Cred că și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acestor două organizații. După conferința de la Messina din 1955 și lucrările de relansare europeană ale comitetului Spaak, care duc la organizarea unei Piețe Comune și la crearea unei organizații europene a energiei atomice în 1956-1957, Uniunea Sovietică atacă și mai îndîrjit aceste entități. Această respingere se exprimă în principal în șaptesprezece teze ale Institutului economiei mondiale și de relații internaționale de la Moscova, care prezintă CEE drept dorința de a uni forțele imperialismului, de a lupta pe de o parte, împotriva socialismului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]