2,093 matches
-
și îngăduie răul. Așa se produce diviziunea societății, lucrurile încep să fie confuze, se urzesc minciuni, degradări, trădări, imoralitatea își mărește granițele imperiului. Soluția ieșirii din situația încețoșată este, în primul rând, una spirituală și nu economică, așa cum se crede îndeobște. Cea spirituală o determină pe cea economică prin măsurile înțelepte și morale care se pot lua în economia unei țări. „Omul moral își iubește sufletul, cel obișnuit își iubește averea”, spunea filozoful chinez Confucius, cel care nădăjduia, pe atunci, reformarea
DESPRE MORALITATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380103_a_381432]
-
sunt de părere că „muzicianul nepereche“ al românilor a fost ateu, că nu este deloc așa, ci, că a fost un mare credincios răsplătindu-i în acest fel pe Dumnezeu pentru harul deosebit pe care i l-a dat. Este îndeobște cunoscut că, cel mai de seamă periodic religios și cel mai longeviv este „Biserica Ortodoxă Română“. Apoi, revistele cu periodicitate lunară: „Altarul Banatului“; „Mitropolia Ardealului“, Moldovei, Olteniei. Acestea ne așteaptă pe noi, jurnaliștii, cu porțile deschise pentru a publica articole
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94197_a_95489]
-
știu, ca simplu hapax, - spre deosebire de graiul aromân 12), ca și, de altfel, derivatul pirgopie 13, care semnifică "zidire de turn" și, prin extensie, "plan" și "afacere, tranzacție, daraveră". Și cum, într-o viziune poporană, antipragmatică și pasivistă, un plan e, îndeobște, "necurat", iar o afacere, "murdară", se înțelege, ipso facto, ce pot să fie pirgopiile lui Pirgu! Ei bine, acest prea-exotic nume (ce nu are a face, totuși, cu trainicul, buruienosul "pir"14) e, și acustic, și semantic, raportabil, în Craii
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
pe care bărbatul mi l-a ales fără vise". Nu putem a nu remarca și un impuls violent al acestei proze, o energie care în definitiv îi asigură combustibilul temperamental, decupînd cu îndrăzneală forme surprinzătoare,inadecvări brutal plastice care însă îndeobște se dizolvă în umor. Limita lăuntrică a contestării o reprezintă comuniunea cu lucrurile umile: "Vive le Roi! Exclam extrem de fericită la vederea foarfecelui mic de plastic. Cu ajutorul lui înțep cu furie pernița albă de damasc, apretată cu grijă. Operația cere
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare în contemplație. Trecute prin alambicurile imaginarului, aserțiunile, îndeobște reactive, se transformă în fantasme acide, fulgurante personaje ale unui real imaginativ. "Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas prețioasă, cu condiția să se rărească". Sau: Faptul că el mai trage
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Despre această catehizare avem ca principală probă transpunerea în românește a părții a treia a uneia dintre cele mai profund creștine dintre cărțile de poezie ale lumii: faimoasa Das Stunden-Buch a lui Rainer Maria Rilke, Cartea orelor sau, cum este îndeobște cunoscută la noi: Ceaslovul."
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
Dinu în închisorile comuniste, dispariția tragică a acestuia, în decembrie 1975, și supraviețuirea înțeleaptă & răbdătoare a lui Nelli. De fapt, succesiunea de regimuri politice, desfășurată în salturi, e numai un paravan pentru conservarea perfectă a unui alt, mai special, regim - îndeobște neglijat și trecut la indexul cronicilor literare - al omenescului. L-aș fi lăsat și eu, probabil, deoparte dacă nu mi-ar fi atras insistent atenția prin natura lui, oarecum potrivnică. Fiindcă, nefiind o explozie de instinct și nici o luminare a
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
se situează în istoria personală, sau într-una ce depășește individul? Ori într-una în care cele două se întîlnesc? Dedicația autorului, prin omul vechi care se consideră, ar sugera această ultimă interpretare. Cumva în răspăr cu idolatria noului, considerat îndeobște de la sine înțeles ca superior, poetul își afirmă nu caracterul vetust, ci încrederea într-o ordine eternă a lumii, sustrasă temporalului. Coperta lui Onisim Colta merge către aceeași idee - o carte îngroșîndu-se din ce în ce, dar ale cărei pagini
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
publicat, toată grija filosofului a fost aceea de a nu da regimului motive în această privință". Să precizăm: ceea ce-i deosebește tăios pe intelectualii care s-au apropiat de legionari de cei ce au acceptat a se înrola comunismului este îndeobște buna credință a celor dintîi pe care cei din categoria secundă n-o mai puteau avea, închinîndu-se unei puteri de stat și de partid discreționare, lăsîndu-se stipendiați de aceasta. Scriitorii și cărturarii ce ilustrează primul caz se opuneau puterii politice
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
stranie nostalgie... impersonală! Mircea Tomuș constată această particularitate artistică în prefața la ediția centenară în BPT: "Există la Coșbuc o imposibilitate de a se autoexprima, un obstacol ce barează calea fluxului personal emotiv." "Nunta Zamfirei" împreună cu "Moartea lui Fulger" sunt îndeobște considerate drept cele două capodopere centrale ale autorului. Prima se cuvine a fi înțeleasă ca o exultare a dragostei tinerești de viață în sânul propriei etnii, al unei civilizații rurale idealizate. Dar acuzația de "idealizare" îmi pare nedreaptă, de vreme ce am
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
la dialectica interioritate-exterioritate, din care derivă diversitatea, fragmentarea, dispersia. Asumîndu-și statutul viziunii poetice ca parte integrantă a intimității sale, subiectul își asumă implicit relația de martor necesară celui ce se confesează, se comportă, concomitent, și ca un confesor. Negația concepută îndeobște ca exterioară conștiinței poetice e asimilată acesteia, id est dezamorsată: "Descope--rind-o în ea însăși, se intuiește pe sine ca fiind chiar nimicitorul. Iar nimicitorul nu are nevoie nici de subiect, nici de obiecte. El apare ca salvator și, în egală
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
literaturii române? Primul gând te duce spre o scriere foarte subiectivă, pe alocuri revanșardă, menită să dinamiteze ierarhiile tradiționale și să schimbe fundamental proporțiile și cromatica tradiționale ale tabloului general. Într-o astfel de abordare - făcută prin analogie cu ceea ce îndeobște se înțelege prin jurnale secrete - precizarea "secretă" se referă la scriitor și la modul său de elaborare (departe de ochii și de evaluările consacrate ale specialiștilor și percepția curentă a publicului), nu neapărat la conținutul propriu-zis al operelor supuse analizei
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
în ultimul rînd pe tineri, din temerea, de factură concurențială, că vremea discursului patriotard a apus, că, în consecință, în planul creației valoarea nu e stabilită în conformitate cu miza etnică, ci cu cea estetică. În paralel cu această practică polemică, decăzută îndeobște în pamfletul cel mai mîlos, funcționează un sistem al elogiilor și premierilor în cerc închis. Cu ostentație, România Mare îi premiază pe cei aflați la loc de cinste pe lista slujitorilor fideli ai ceaușismului. Lui Edgar Papu, părintele orientării protocroniste
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
care prelucrează o materie din afara lui, putând să-și păstreze autonomă interioritatea: deseori, la treabă e unul, în viața privată - relativ altul. Pentru un artist, intimitatea e hotărâtoare pentru tot ce va ajunge cândva public. De aceea, "uzura psihică" e, îndeobște, uriașă la artist. Gândește-te la câte urmări grave a dus auto-torturarea implicată de meserie, la mari creatori de artă. Prin consumul uriaș de energie sufletească, această introvertire ciudată nici nu este o propriu-zisă meserie, de aceea o și condiționăm
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
de parabolă. De aceea răspunsurile pot fi nu numai operative și potrivite, ci și suprarealiste și chiar fanteziste. Există situații în care partitura nu poate da nici un răspuns adecvat: este cazul marilor întrebări, deopotrivă grave și ultimative. Întrebările mari sunt îndeobște lotul improvizației. Ele suspendă, de regulă, răspunsul de frică să nu fie dizolvate de către acesta. Pe de altă parte răspunsurile sunt exacte sau ambigue. Când răspunde exact, partitura tinde să fie lesne de decriptat - chiar dacă mai greu de epuizat. Când
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
cei aflați pe culmile maturității: Ansamblul „Ars Nova” condus de acad. dr. Cornel Țăranu, Trio „Contraste” din Timișoara (aniversând 30 de ani de fructuoasă activitate), duo pianistic „ConSens”, dirijorul francez Alain Pâris, violonistul Alexandru Gavrilovici, chitaristul Constantin Andrei. Muzicieni care îndeobște cântă muzică veche se regăsesc și în opusuri moderne: Ansamblul „Flauto dolce” condus de Zoltán Majó, soprana Mihaela Maxim. Prezențe solistice de neuitat ale Festivalului, pe care ne dorim să le reascultăm frecvent la noi, sunt chitaristul Costin Soare (cu
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
de compoziție muzicală, ca urme ale gândirii omului misterios-cultural, sunt cu certitudine cele mai inefabile. Căci ce poate fi mai tainic și totodată real-mișcător sufletește decât vibrația sunetului, a cărui configurație este rodul gândirii unui om, și căreia îi spunem îndeobște muzică? Omul a cărui vârstă întru personalitate o omagiem prin adresarea textului de față este compozitorul Sorin Lerescu, ajuns în 14 noiembrie 2013 la fix patru decenii înainte de propriul centenar. Deja a lăsat o mulțime de urme asupra cărora se
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
al celei narative? „Realul, afirma Andrei Pleșu în Ochiul și lucrurile (Editura Meridiane, București, 1986, pag.13), e infinit mai bogat în epoca noastră, decât înainte, după cum posibilul de azi e mai bogat decât posibilul de ieri”. Așa cum artiștii fac îndeobște ceea ce mărginirile vremii lor îi determină să facă, tratând circumstanțele timpului ca pe o materie primă, tot așa dirijorul-investigator prospectează terenul sonor țărmurit actualmente de domenii ale cunoașterii dintre cele mai diverse - matematica, informatica, fizica, filosofia, logica, arhitectura etc -, abordând
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
Doina MOGA Doina MOGA De fiecare dată când revin în orașul adolescenței mele “Sibiu”, se întâmplă, fără excepție să mă întâlnesc cu evenimente, îndeobște culturale, surprinzătoare, inedite, chiar magice. Așa s-a întâmplat și acum, la sfârșit de octombrie și început de noiembrie, când pe lângă atmosfera blândă și calmă a unei veritabile veri indiene, m-am surprins de-a dreptul năucită de un concert
Concert de Oscar la Sibiu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84307_a_85632]
-
constrângere, viziunile-i lăuntrice. Datorită imaginației viitorul se transformă într-un loc comod unde poți săți pui visele. De multe ori însă imaginația se constituie într-o matrice a lucrurilor al căror mormânt e însăși memoria. O memorie ce adăpostește îndeobște emoții mai vii, mai puternice decât cele pe care imaginația le poate plăsmui. Când rememorăm o muzică oarecare, sensibilitatea-i se revarsă zdravăn asupra afectului nostru, în vreme ce atunci când ne închipuim, improvizând la pian, o nouă muzică nu putem păstra fermă
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu același nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, și Drăgaica". Imaginația populară a închipuit SÂNZIENELE ca pe niște fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea SÂNZIENELOR, toate plantele dau
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
prin Eugen Simion, prin Lucian Raicu, prin Valeriu Cristea, prin Mircea Iorgulescu, prin Dana Dumitriu, chiar și prin semnatarul acestor rânduri, revista a căutat să dea activității de receptare a actualității literare o semnificație mai înaltă decât i se presupune îndeobște. Erau apoi, ca elemente sigure de mare interes, totdeauna căutate de cititori, rubricile susținute eroic, aș spune, de Geo Bogza, Șerban Cioculescu, Ana Blandiana, Radu Cosașu, Laurențiu Ulici, Z. Ornea, Felicia Antip, era , bineînțeles, cronica lui Nicolae Manolescu, puncte de
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
i se părea "pur și simplu magic". Nu visezi, trăiești lucid, cu ochii deschiși, având oricând posibilitatea să atingi ceva din jur pentru a te convinge de realitate. Și totuși simți, vezi, auzi o lume întreagă, alta decât cea știută îndeobște, care te silește imperios să-i înregistrezi zvonul de viață." El scrie abstras, "despărțit de toate realitățile din jur și din amintire", sta la masa de lucru "singur cu umbrele chinezești ale personagiilor" care se proiectau pe hârtie din propria
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
sunt deloc filantropice. Iată de ce darwinismul, dacă e acceptat în ultimele lui consecințe, e demoralizator și nemîngîietor. Îți închide perspectivele și te reduce la condiția bicisnică de urmaș al pahidermelor. Și tocmai acesta e motivul pentru care oamenii îl resping îndeobște. Dawkins e un om de știință de factură clasică. Pentru el, orice fenomen poate fi explicat în chip rațional. Riguros vorbind, nu există mistere cu neputință de elucidat. Miracolul e doar un cuvînt pentru ceea ce încă nu și-a găsit
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
Ilie Constantin Cu un an înainte de "a-mi lua lu-mea-n cap", mi-a apărut la Editura Cartea Românească, în admirabile condiții grafice, culegerea . Nu mă plâng, cartea a fost bine primită de critică, inclusiv de unii comentatori îndeobște severi cu mine! Firește, acest al 7-lea volum nu e scutit de păcatele mele dintotdeauna. Un ne-suferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe un altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie: "Voi
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]