553 matches
-
Țoiu, în romanul Exclusul, care pune în scenă primirea veștii morții celui numit "tătuca popoarelor": "Auzise, pierdut în mijlocul aceleiași piețe, șuieratul locomotivelor planetei întregi care-și luau rămas bun de la marele defunct, acolo unde le-a surprins momentul solemn. [...] Femei îndoliate și palide îl plîngeau pe omul dur și glorios, căci este un dar al durității acela de a fi iubit". La ce se gîndea în acele momente Dej? Dispariția lui Stalin și luptele dintre diversele tendințe ce se anunță la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al bagatelizării. În molipsitoare descendență ceaușistă, președintele de-acum (cu acute complexe regale) își bifează, sub același înalt patronaj, și sfeștaniile la coliva lui Mihai Viteazul, și descinderea, pionierească, între bobocii începutului de an, și compătimirea formală arătată... patronilor americani îndoliați. Prea mult. Patronajul ăsta să nu cunoască oare, și el, răul de înălțime? Îl va cunoaște. Sigur. 4 octombrie Dacă pandantul unui monstru al istoriei, Marx, e hazosul cuartet Frații Marx, de ce n-am descoperi insolitul pandant întrupat în chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al Vieții Românești) se deda, ocazional, conjuncturii funeste, în timp ce congeneri de-ai lui tragica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și goarne care răsună tare. O, Indurare! Se-ntorc jelindu-se, îndoliați, plîngînd. Nevăzuta sau văzută, întinsă-n lung sau lat, Acestfel se Schimbă Femeiasca Umbră în Război spre desfătarea-i, Urlînd nemulțumită, neagră și grea, scoțînd răsunete de fiara, 225 Prin mlaștini drum făcîndu-și anevoie printre înnoroite buruieni, jelindu-se, Ca să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cafea etc.). Pe crucea centrală va fi pusă o uriașă sticlă de Coca Cola; odată cu creșterea luminii se va auzi o muzică-zgomot, la maximă intensitate; pe un scaun de plastic stă Octav, citind un ziar; vine o femeie în vîrstă, îndoliată, îl bate pe umăr.) Femeia: (îi spune ceva lui Octav, dar e imposibil să se facă auzită; Octav se duce și scade presiunea sonoră.) Mă mir că nu surzești. Octav: Doamnă, face parte din tehnica atragerii clientului. Cu ce vă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
denunță politica regimului de la București (Drepturile omului și concepția președintelui, 1/1985, Ceaușescu și bătrânii, 4/1985, Ceaușescu și femeia, 1/1986 etc.) și prin dezbaterile rubricii „Tabulae” (România la 20 de ani de la preluarea puterii de către N. Ceaușescu, Anul îndoliat etc.), C. vizează politicul și în aserțiuni nuanțate asupra implicațiilor grave, istorice și naționale ale momentului respectiv (editorialele lui G.C. Vocke: Revolta animată. Mimetismul politicii în regimul comunist, Exilul și problema națională, 1/1986 și 2/1986, rubrica „Cetatea totală
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
este cel puțin impresia pe care o ai când îi citești poemele de o derutantă elementaritate, în care se plimbă fără aroganță (fără acel défi întâlnit la mai toți poeții simboliști din faza insurecției) fantasmele decadenților, tristețile lor delirante, decorurile îndoliate. B. cultivă mica scenă livresc-existențială în care există un unic simbol liric dezvoltat prin câteva detalii repetitive. Iată, Plumb, poemul liminar din volumul apărut în 1916: sicrie de plumb, cavou, veșminte funerare, coroane de plumb, aripi de plumb, flori de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Ninge secular, tăcere, pare a fi bine”; „Ninge grandios, în orașul vast cum nu mai este”; „Sunt cel mai trist din acest oraș”; „Verde crud, verde crud; Te mai văd, te mai aud”; „La geamuri, toamna cântă funerar / Un vals îndoliat și monoton”; „E numai vedere... nu mai pot să vorbesc”; „Și plouă cu-o părere de rău”; „O, țară tristă, plină de humor...”; „Liceu - cimitir / Al tinereții mele - / Pedanți profesori / Și examene grele”; „Vorbește încet, pășește încet, / Că totul cade
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
III, fasc. XXI, p. 156. 98. Ștefan D. Grecianu, op. cit., vol. III, fasc. XXI, p. 157 99. Vezi Nicolae Iorga, Studii și documente..., vol. XIV, București, 1907, p. 331; Dan Berindei, Urmașii lui Constantin Brâncoveanu, p. 277. 100. Căci grupul îndoliat și epuizat de „pedepse și patimi” s-a întâlnit pe drum (până la Varna veniseră cu o corabie) cu alaiul ce venea să-l instaleze pe tron pe Ioan Mavrocordat (vezi Constantin Gane, op. cit., vol. I, p. 437). 101. Deși unii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cei doi Basarabeți), aparținându-i lui C. Săteanu și celelalte din rusă (Mihail Zoșcenko, Ziaristica și Suferințele tânărului Werther), datorate lui Jean Pascal și lui George Lesnea. Singură notă tristă în cele șase numere ale U.l. este necrologul Umorul îndoliat. Al. Gh. Doinaru, scris de C. Săteanu și însoțit de reproducerea unui fragment din poemul Smaraida și de câteva epigrame ale celui dispărut. În scurta să existența U.l. nu a reușit să câștige cititorii, unica performanță fiind interviurile cu
UMORUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290339_a_291668]
-
Z. a fost nevoit să ia drumul pribegiei. Este explicabil dorul sfâșietor care îi inundă textele: „Când am plecat era o jale-n sate / Amurg de sânge mi-a-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
prin predilecția pentru personaje pitorești, nonconformiste și pline de viață, pot fi citite și ca un poem de iubire pentru locurile natale. Strigătul ierbii (1978) este un roman în bună parte autobiografic, clarificările adolescentului cunoscând drumul spre lumină prin prețul îndoliat al binelui. Pe coperta a patra Mircea Sântimbreanu salută noua prezență literară, așezată și aici în vecinătatea stilului lui Fănuș Neagu. Alt roman, Iarnă căzută-n genunchi (1979; Premiul revistei „Astra”), reprezintă un mod mai amplu de reflectare a realității
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
Scarlat, iar I.N. Copoiu îi dedică lui Sașa Pană textul programatic Gânduri în flăcări, o pastișă în manieră avangardistă. În numărul următor Sașa Pană figurează și el cu un fel de manifest, unde declară: „Dilatați-vă patima pătrunderii până la portalul îndoliat al resemnării și în ritmul nebuniei colective acidulați-vă coeziunea intermoleculară a spiritului”. Odată cu trecerea la avangardism, rămân fideli grupării Teodor Scarlat (Strofe pentru Otilia Cazimir, Confratelui Quaternar), Virgil Carianopol, F. Didulescu, I. N. Copoiu (mai iscălește incopoiu) - în poezie
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă Ia uitați-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe în urma noastră. Zadarnic încercați, străinilor, să fugiți de înmormîntarea de pe vasul nostru. V-ați întors cu pupa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grav bolnavi rămâneau acasă și, înainte să moară înconjurați de toți ai lor, își primeau rudele venite să-și ia adio. Când într-o familie survine un deces, există obiceiul ca toți apropiații, vecinii, prietenii să se adune în jurul persoanelor îndoliate și să își exprime condoleanțele și sprijinul lor. Această reuniune are loc de obicei în timpul unei ceremonii religioase (o altă sursă de consolare, deoarece religiile promit viața veșnică). Dar unde și cum poți fi alături de apropiații unui defunct ateu? Simțindu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toată lumea. Acest obicei apare ca o formă mult atenuată a riturilor funerare, practicate încă în numeroase societăți. Alcătuind un tablou cuprinzător al acestor societăți, Hanus (1994) subliniază că „organizarea socială a doliului, cu practicile sale colective, presupune deja asistarea persoanei îndoliate”. Lhote a asistat la o ceremonie de acest tip în Coasta de Fildeș, unde tradiția impune ritualuri funerare prelungite. Locuitorii cartierului (întâmplarea se petrecea într-un oraș mare) se adunaseră afară, în jurul unui grup de muzicanți și al unor femei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adunaseră afară, în jurul unui grup de muzicanți și al unor femei care dansau pe un ritm lent. Atmosfera era gravă, dar nu avea accente de disperare. Ceremonia, reluată în fiecare seară, trebuie să dureze cel puțin o săptămână. Asistarea persoanelor îndoliate aflate în dificultate începe să fie pusă în aplicare și în Franța, dar deocamdată este departe de a corespunde nevoilor (vezi Hanus, 1994). În cele ce urmează vom descrie afilierea într-un grup de sprijin. De câțiva ani încoace, a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reacțiilor emoționale, individul plângând dinainte o persoană iubită despre care știe că va muri curând, joacă un rol benefic. O cercetare efectuată de Chodoff et al. (1964), citată de Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet (1993), constată o suferință mai mare la părinții îndoliați atunci când ei nu acceptă gravitatea bolii copilului lor, practicând refuzul. Hanus (1994) confirmă că, atunci când tristețea și depresia debutează înaintea morții prevăzute a unui apropiat, doliul este mai puțin violent decât în cazul unei morți subite. Dar când e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de un lucru care la Paris îmi scăpase: că nu pe mama mea o aveam în fața ochilor, ci pe bunica”. Este limpede că, în decursul doliului, identificarea asigură, din punct de vedere defensiv, permanența obiectului interiorizat și atenuează suferința celui îndoliat. Tustin (1986/1985) a descris, în patologia infantilă, o „identificare autistă” în care, pentru a nu depinde de mamă, resimțită ca prea aleatorie și putând lipsi, copilul autist ar prezenta, paradoxal, o relație de adeziune cu obiectele solide, ce inspiră
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sursă de plăcere, respectiv „expulzării”, obiectele care-i provoacă neplăcere (1915a/1968). În „Doliu și melancolie” (1917b/1968), Freud descrie introiecția ca pe un mecanism de apărare, având în vedere faptul că, pentru a evita necesitatea separării de cel decedat, îndoliatul și-l asumă. Mai târziu, Freud îi conferă introiecției un rol mai important, subliniind locul pe care ea îl ocupă în construirea supraeului și declinul complexului oedipian (1921/1981, 1923/1981 și 1933/1984), permițând interiorizarea funcțiilor și principiilor parentale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi lăsată la voia întâmplării. Ea este cu atât mai imperioasă, cu cât ne grăbește o amenințare a cărei umbră se proiectează pe cerul internațional: ațâțătorii la un nou război. Pentru ei, groaznicul cuvânt nu cuprinde suferințele popoarelor, lacrimile familiilor îndoliate, ruină și moarte, ci beneficiile comenzilor militare, cu uriașa mobilizare de material industrial din care trusturile internaționale storc fluvii de aur. În loc să-și transforme industriile și să le treacă pe picior de pace, să fabrice obiecte utile progresului gospodăriilor, trusturile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
națională (desprinderea Ardealului de Nord din trupul țării, ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
în linii clasice, de n-ar fi semnul fatalității - frumusețea ce atrage nenorociri. În nuvele, notabile sunt pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de „republici”, „deputați
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina a insistat ca priveghiul să se facă acasă. Mai bine de o săptămână, cei Îndoliați au venit În sala Întunecată, unde fuseseră trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni de la bodegile pe care pe aproviziona și câțiva dintre prietenii Linei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]