567 matches
-
adunaseră afară, în jurul unui grup de muzicanți și al unor femei care dansau pe un ritm lent. Atmosfera era gravă, dar nu avea accente de disperare. Ceremonia, reluată în fiecare seară, trebuie să dureze cel puțin o săptămână. Asistarea persoanelor îndoliate aflate în dificultate începe să fie pusă în aplicare și în Franța, dar deocamdată este departe de a corespunde nevoilor (vezi Hanus, 1994). În cele ce urmează vom descrie afilierea într-un grup de sprijin. De câțiva ani încoace, a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reacțiilor emoționale, individul plângând dinainte o persoană iubită despre care știe că va muri curând, joacă un rol benefic. O cercetare efectuată de Chodoff et al. (1964), citată de Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet (1993), constată o suferință mai mare la părinții îndoliați atunci când ei nu acceptă gravitatea bolii copilului lor, practicând refuzul. Hanus (1994) confirmă că, atunci când tristețea și depresia debutează înaintea morții prevăzute a unui apropiat, doliul este mai puțin violent decât în cazul unei morți subite. Dar când e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de un lucru care la Paris îmi scăpase: că nu pe mama mea o aveam în fața ochilor, ci pe bunica”. Este limpede că, în decursul doliului, identificarea asigură, din punct de vedere defensiv, permanența obiectului interiorizat și atenuează suferința celui îndoliat. Tustin (1986/1985) a descris, în patologia infantilă, o „identificare autistă” în care, pentru a nu depinde de mamă, resimțită ca prea aleatorie și putând lipsi, copilul autist ar prezenta, paradoxal, o relație de adeziune cu obiectele solide, ce inspiră
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sursă de plăcere, respectiv „expulzării”, obiectele care-i provoacă neplăcere (1915a/1968). În „Doliu și melancolie” (1917b/1968), Freud descrie introiecția ca pe un mecanism de apărare, având în vedere faptul că, pentru a evita necesitatea separării de cel decedat, îndoliatul și-l asumă. Mai târziu, Freud îi conferă introiecției un rol mai important, subliniind locul pe care ea îl ocupă în construirea supraeului și declinul complexului oedipian (1921/1981, 1923/1981 și 1933/1984), permițând interiorizarea funcțiilor și principiilor parentale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
despăgubirilor cuvenite populației evreiești s-a pronunțat și Ioan Hudiță, ministrul Agriculturii și unul dintre liderii importanți ai Partidului Național-Țărănesc. El menționa că a propus primului-ministru, N. xe "Rădescu"Rădescu, inițierea unei legi prin care să se acorde fiecărei familii Îndoliate În urma masacrelor hitleriste și legionare o pensie din partea statului 2. Se vor ivi probleme serioase În aplicarea legii În special În problema locuințelor: eliberarea acestora de chiriașii ce profitaseră de legislația rasială a fost În repetate rânduri amânată, luându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
acasă, undeva într-un cartier mărginaș al Sibiului, unde îl aștepta soția cu cei doi copii, pe cel mai mic, Horia, nici nu-l știa, el venind pe lume, când era pribeag în Polonia. în casă, sub portretul cu ramă îndoliată al lui Ion Banea l-au năpădit gânduri triste, amintindu-și de cum fusese acesta ucis și familia lui îndurerată, persecutată și urmărită fără încetare. Sorocul scadențelor „N-am apucat bine să mă așez acasă și aud de la camarazi și prieteni
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în sensul ...contagios, sfîrșitul Lenorei îl absolvă de sfîrșitul Salemei și de tot ceea ce a însemnat el în viața doctorului. Cu tonul amăgitor de tragedie, triumfător în fond, gîndul glorios al morții Lenorei nu este trăit din perspectiva unui viitor îndoliat, de soț părăsit, ci din aceea, încă nenumită, a unui eroic deznodămînt, a unei îndelung visate dezlegări. Viața (ca și trucată, mimată) alături de Lenora făcuse prin acea nouă convenție, fățișă, a căsătoriei o variantă acceptabilă a legăturii convenționale cu Salema
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
unei "noi armonii", ceea ce în limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului are resorturi clare, ce-l împing spre expresia dublă, a lecției de taină, intimitate amoroasă și discurs muzical. Este comparabilă împrejurarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
gândul la răsplată, nici obligație morală. Ele țin de hessed, milă, generozitate. Mai târziu, în ebraica rabinică, acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim, care-i îndeamnă pe membrii comunității la fapte de simplă generozitate umană: îmbărbătarea celui îndoliat, vizitarea bolnavilor, asigurarea unei zestre pentru mireasa săracă, îngroparea mortului. Cartea lui Rut anticipează această dezvoltare rabinică și îndeamnă pe fiecare să face asemenea gesturi. Așadar Dumnezeu nu a renunțat la actele Lui de milă și generozitate autentică, ci doar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ebraic al cărții este o întrebare, Eikha, "Cum?", și această întrebare apare de mai multe ori în chiar corpul textului. Pe de altă parte, se citesc elegiixx care exprimă nostalgia poporului lui Israel pentru pământul lui și-i îndeamnă pe îndoliați să-și întoarcă privirea spre viitor, spre ceasul când Mesia va veni pentru a pune capăt exilului și suferințelor lui, și spre locul, pământul lui Israel, unde se va împlini izbăvirea atât de mult sperată. De altfel, tradiția rabinică face
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte, ierarhii. Hecuba e superioară numai prin exprimare îndoliatelor sale surori necuvântătoare. În numele cărora vorbește poetul, sătul s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bine” (foarte bine că l-a părăsit!). „Cum adică foarte bine”, întreabă vădit intrigată una din însoțitoarele lui. Nepăsător, copilul nu mai răspunde însă. El a spus ce a avut de spus. În timp ce mă îndepărtez, depășind micul grup de femei - îndoliate? - și un copil revoltător de bine dispus pe fondul acelui mieunat de pisic orfan, mai am timp s-o aud pe una din ele povestind cum niște copii din bloc, auzind într-o seară un cucurigu autentic, al unui cocoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu-l poate opri. Tatăl său poate fi mândru de el, suspină el. Soția lui nu-i dăruise nici un urmaș și el se Întreba deseori la ce slujeau lăzile cu scuzi de argint din mândrul său palazzo de lângă Marele Canal. Îndoliat, părintele Bernhard era descumpănit de Întâmplă rile ultimelor zile, totuși Îl primi de Îndată pe tânărul ve ne țian. Considera că e de datoria lui să-i Întâmpine pe numeroșii oaspeți care soseau Întruna la castel, pentru a-i transmite
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
miniatural, în balta de lumină. A sunat și portarul a adus o scrisoare a ta, retur de la Paris, adresată lui Cinci, cu mențiunea: retour, non réclamé, délai de garde, expiré. Stă închisă pe masă, cu soarta ei ciudată, de călătoare îndoliată de a nu-și fi împlinit destinul. Apoi la 4, Chirana și adevăratul Curti, cu o nouă neghiobie, propunând să închiriez o cameră lui Gheorghe Rednic!!! M’am reținut, dar aș fi avut o poftă nebună să las palmele să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ci doar îngrijorați că „vine altul și o cârmește iarăși spre ruși”. Singura amintire vie despre momentul morții primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare, fiindcă a trebuit să fac de gardă la portretul îndoliat al Tovarășului. Venirea lui Ceaușescu drept succesor nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi reține vaga memorie a acelor timpuri este că în primii doi-trei ani lumea se bucura că n-o ia spre ruși și că e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fi lăsată la voia întâmplării. Ea este cu atât mai imperioasă, cu cât ne grăbește o amenințare a cărei umbră se proiectează pe cerul internațional: ațâțătorii la un nou război. Pentru ei, groaznicul cuvânt nu cuprinde suferințele popoarelor, lacrimile familiilor îndoliate, ruină și moarte, ci beneficiile comenzilor militare, cu uriașa mobilizare de material industrial din care trusturile internaționale storc fluvii de aur. În loc să-și transforme industriile și să le treacă pe picior de pace, să fabrice obiecte utile progresului gospodăriilor, trusturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
N-a fost casă în care să nu fi intrat. N-a fost nuntă, botez la care să nu ne ducem ba, când era cazul, eram chemați și la câte o înmormântare pentru a aduce cuvinte de alinare pentru sufletele îndoliate. La început bărbații erau cam supărați pentru fudulia mea de a nu merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă dăruiam și ne dăruiam școlii și familiei și, în definitiv, munceam pentru obște. * Dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
organizațiile secrete și tot felul de teroriști. În mijlocul unui asemenea furnicar deja enervat și zgomotos și în spatele unui cordon de trupe, corpul diplomatic a fost invitat să întîmpine trenul regal în gara Termini, la primele ore ale dimineții. În mijlocul fațadei îndoliate, un baldachin dublat cu hermină, în vîrf avînd coroana regală, marca intrarea în holul stației. Sub bolta de sticlă, liniile și peroanele erau acoperite cu o platformă de scînduri, lăsînd liberă doar linia centrală pe unde trebuia să sosească trenul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Budapesta. Iugoslavia era clasată printre vecinii dușmani (Legația ei de la Roma era sub supravegherea și protecția permanentă a unui detașament de trupe ce înconjurau palatul Borghese, ca să o apere împotriva manifestărilor "spontane". La Expoziția fascistă de pe Via Nazionale, o sală îndoliată prezenta leii înaripați ai Veneției pentru orașele italiene dalmate, de "sub jugul Belgradului" cu următoarea inscripție: "Cînd va veni carabinierul să ne elibereze?"). Înformațiile noastre secrete concordau în a stabili că, dacă nu pe teritoriul italian (Borgata, Parma?), cu siguranță
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Z. a fost nevoit să ia drumul pribegiei. Este explicabil dorul sfâșietor care îi inundă textele: „Când am plecat era o jale-n sate / Amurg de sânge mi-a-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
unde trăia de peste 30 de ani. Am scris despre Petre Rado chiar aici, într-un jurnal-countdown care a apărut în numărul din februarie. Pe 19 aprilie ar fi împlinit 61 de ani... Era un om bun. Numărul despre film apare îndoliat, cu un colaborator mai puțin. 15 aprilie. Invitat special : Nikita Mihalkov, pe care-l văd pe Realitatea TV, la 8 dimineața ( !), vorbind relaxat, cu căldură și cu umor despre ce înseamnă să fii Nikita Mihalkov... N-am bifat în schimb
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dorobanți-Tîrgu Jiu, rănit la piciorul stâng, în luptele de la Iași în iulie 1944. 8.Solomon Gh. Gheorghe, soldat. Am prezentat aci, cifrele seci ale unei statistici morbide, nemiloase, fără să putem bate prea mult moneda pe ceea ce stă în spatele acestor îndoliate liste. Fără să putem ilustra în ele suferințele îndurate de cei ce au îngrășat, cu sîngele și oasele lor glia, de foarte multe ori străină, fiind obligați să dea supremă jertfă pe câmpuri de luptă pe care, de multe ori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
această fascinantă istorie a satului. Niciodată nu vom ști căt de abundent a fost șuvoiul de lacrimi de jale ce s-au revărsat din ochii secați de obidă și de dor ai văduvelor, iubitelor, surorilor și mai ales ai mamelor îndoliate, ale celor, ale căror nume l-am mai evocat odată, acum, aci în modesta noastră lucrare. Și să ne fie cu ietare, dar nu putem trece cu vederea vinovata sau nevinovata indolență, lipsa de interes și preocupare a atâtor generații
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
distrau, el, și prietenii lui, rudele, își petreceau la groapă pe cea care, atâția ani, fusese parte din ei. La ce serveau condoleanțele primite și care se repetau, decât ca o notă protocolară, dificil de mistuit pentru familia atât de îndoliată? 2 ianuarie 1984 Dragă Alecu, Deseori discutam cu Lorica despre voi. Nici nu-mi puteam închipui că soarta îți va fi atât de vitregă și vă v-a desparte pentru veșnicie tocmai în momentul când mai mult ca oricând, având
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
siguranță, iar camerele de televiziune se dovediseră inutile. Existau atât de mulți dușmani fără chip - și din interior, și din exterior - încât nimeni nu mai era sigur împotriva cui luptam sau de ce. Orașele se transformaseră într-un loc al jalei îndoliate, unde viața de zi cu zi era brusc întreruptă de prăbușirea unor baraje de sticlă și oțel și piatră, iar durerea care atingea proporții inimaginabile strivea comunitățile cu o persistență tot mai susținută, reaprinsă de fotocopiile pătate, zdrențuite, ale celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]