527 matches
-
la cap, Mirelo, asta era, tot ele dădeau cu mucii-n fasole și tot ele făceau pe fraierele și rânjeau fasolea că ce ți-o trebui ție, așa o doamnă, să te înhăitezi cu niște amărăștence ca noi, să ne îndopi cu gustărele și prăjiturele și cafele... Lingușeala asta aducea a bătaie de joc, dar uite că nu-i dădea mâna să se supere, și până la urmă n-o costa nimic să le ia în serios. E o doamnă, păi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu castraveți cu pâine și-i știa liniștiți pentru o vreme și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai doamnă-domnișoară trăsnet, umblând pe străzi ca prin grădina raiului când se întorcea, în amurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era mai puternic. * * * Rachel și cu mine am ajuns la club pe la 12 fără un sfert, adică destul de devreme ca să fim sigure că vom putea intra. Urma să fie deschis până În zori, ca mai toate cluburile ale căror clienți erau Îndopați cu ecstasy: după ce atingeau punctul culminant, aveau nevoie de timp ca să revină cu picioarele pe pământ În siguranță, Înainte să fie expediați În aerul rece al dimineții. Dar aceste mici cluburi, ca Paradisiac, cărora li se făcea reclamă prin intermediul radio-șanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi zis că e profesoară de artă ceramică la vreo școală de fete particulară, adorată de majoritatea elevelor și probabil și de majoritatea părinților. Ne turnă amândurora cafeaua și continuă, revenind implacabil la subiectul porumbeilor: — Nu fac decât să se Îndoape și să se Împerecheze, cât e ziulica de lungă. Și să se găinățeze pe peretele meu. Ticăloșii. — Ah, ce te deprimă În halul ăsta e atmosfera asta heterosexuală, i-am spus. Pun pariu că ai fi mult mai Înțelegătoare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și șase de dinari. Numai Khayyam nu râde. Cu privirea pironită asupra lui Djahane, caută să Înțeleagă sentimentul pe care-l Încearcă În privința ei; poezia Îi este atât de pură, vorba demnă, mersul cutezător, și iat-o, cu toate acestea, Îndopată cu metal gălbui, robindu-se acestei umilitoare răsplăți. Înainte de a-și lăsa la loc vălul, ea l-a ridicat și mai mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era liniște. Pescarul plecase, pe celălalt mal dormeau în iarbă niște soldați, cu cascheta drept pernă. Pe cer s-au ivit ciorile. Vara, ele zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și-au schimbat fețele de câteva ori în viață. Până la urmă ajungeau să semene toți cu Michael Jackson. Atunci, știam că și-au atins profilul definitiv. C XX Dacă trece o zi fără să ia pastilele verzi cu care-l îndoapă doctorul Iolescu, i se întunecă vederea și începe să vadă doar în interior. Un așa vălmășag de imagini i se acumulează sub frunte, că i se pare că universul nu există decât în capul lui. Atunci Cosmin își ia capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea dulap din cameră. Despărțea portocalele cojite în felii: una mie, una ei. Nu-mi puteam opri lacrimile care-mi curgeau pe obrajii umflați de feliile de portocală cu care mă îndopase. Am mângâiat-o pe păr și am ieșit. A dat din umeri și, luând o altă portocală, i-a zâmbit scaunului de lângă ea. C XXII Nu că n-ar fi fost interesat și de o discuție cu Sabina. Dar i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gravitate în aerul irizat de razele soarelui. Momentul era înălțător - simțeai că e o clipă istorică. De fapt, în primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieși din casă și luai parte la fabricarea istoriei. Unii stăteau în fața televizoarelor îndopându-se cu carnea pe care o visaseră de când erau copii, apoi își sorbeau cafeaua și fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură. L XLII În ianuarie Sabina a ieșit din spital. Se simțea mult mai bine, iar maică-sa și frate-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oraș nici măcar înspre bătrânețe. Zicea că nu poți fi preot la oraș. I-a plăcut să locuiască cu cimitirul la spatele casei. Se urca în șaretă și dus era cu treburile satului. Eu rămâneam cu copiii, cu curcanii să-i îndop cu mălai, cu mâncarea pentru oamenii de pe ogor. Aveam servitori, dar ce? Puteai să te lași în baza lor? Tot tu trebuia să ai grija gospodăriei. Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de primărie, să plimbi și tu hârtiile pe-acolo. Acum nu mă mai mira atât de tare că atâtea studente stăteau cu anii în oaza psihiatrică a doctorului Iolescu. Chiar părinții lor insistau să rămână acolo, sub tratament. Doctorul le îndopa cu tranchilizante, le distrugea încrederea în ele însele, le făcea dependente de el. Chiar după externare, cele mai multe reveneau negreșit. Și-apoi nu era plăcut să fii înconjurat de atâta carne tânără, albă, delirantă? La despărțire am luat-o pe Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cele mai oribile lucruri, tânărul alunecă moale în fotoliul meschin din spatele lui. - Da, acum ai confirmarea, tu ești Sabina! Ca să te protejez de tine însăți și de Leo, ți-am modificat caracteristicile sexuale, ți-am spălat creierul și te-am îndopat cu testosteron, să ți se îngroașe vocea și să-ți apară rudimente de barbă. Nenorocirea e că ești atât de profund femeie, încât efectul pastilelor e diminuat. Ca să nu mai vorbesc de lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai făcut atât de neajutorată în fața patimilor mele, îndopându-mă cu substanțe care mi-au slăbit voința. Vrei să mă retransformi, acum când am redevenit ceea ce eram cândva? Ha , ha! Te păcălești ca un copil! Acum sunt Cosmin și vreau să rămân așa! Nu mai vreau să fiu jucăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și neconvins. Venise fără știrea doamnei Alexandrescu, pe care o lăsase la părinții lui, antrenată la o partidă interesantă de cărți. Pretextase că-l doare nițel capul și iese numai până-n stradă să ia puțin aer, ca să nu se mai îndoape cu piramidoane... Fusese prezentat de vreo lună fiicei subdirectorului său de la minister, o fată drăguță și cu zestre, singură la părinți. Domnișoara părea să-l simpatizeze, iar el, la a treia întrevedere, i-a făcut aluzii că ar avea intenții
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și conversa cu ei țipând și întrerupîndu-i veselă, cum îi era obiceiul. Politețea pentru ea consta probabil într-o exteriorizare extremă a sentimentelor pe care celălalt își poate închipui că le ai pentru el. Mătușa era genul celor care te îndoapă la masă până la refuz, insinuând că "nu-ți place mâncarea ei" dacă nu mai vrei încă o porție și amenințîndu-te că "se supără". Genul care nu te lasă să pleci din casa ei decât în urma unor târguieli penibile, după reîntoarceri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și să vezi ăsta ce-o să se mai acomodeze ! Să vezi ce-o să zică mersi și-o să dea din coadă ! Că e-n stare să lase meciu cu Steaua la televizor, ca să alerge să dea iama-n bani ! Să se-ndoape cu pateuri și cu Cico la plăcintăria din colț și să vie acasă cu cine știe ce prostii în brațe, c-așa a făcut toată viața ! Dacă n-aș fi io acu mână de fier, prafu s-ar alege și de pensie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și toate relele pământului ! Și regimu, asta e pentru oameni bogați ! Asta-i ce i-am spus și lu madam Ioaniu și mi-a zis : ai și tu dreptate, Vica ! Că dacă ai patru-cinci mii pensie-mpreună, poți să te îndopi cu ce vrei, da din șase sute, ori mănânci cartofi și pâine, ori rabzi de foame. La patru mii pensie, iei și carne, iei și Cico, iei și căpșuni, iei și pateuri, iei ce vrei... Da, madam Delcă, da... Pe lângă biata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e ! N-are suflet rău, că ea s-a gândit să-mi dea ăștia cinzeci de lei ! După ce-a murit mă-sa, ea s-a gândit să mi-i dea, în loc să facă la colive și la parastase și să-ndoape pân cimitire toți țiganii ! Toată liota de nespălați care sare pe tine cum te vede-n mână c-o farfurie ! Și bine-a făcut, că măcar am pomenit-o ! Că dacă era să mi-i fi dat mă-sa, păi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stau toată ziua cu uniforma aia ca un șmirghel pe mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur. Împart salonul cu un tip care are o criză de ulcer, se Îndoapă cu apă cu bicarbo nat, aproape că-l aud clipocind, ca un butoi. Pentru că orice e mai bun decît un moment de singurătate În celula minții, ne băgăm În seamă. E de undeva de lîngă Alexandria, Îmi povestește că la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el au venit părinții duminică, așa că s-a văzut nevoit să le prezinte tributul, o plasă cu cîrnați de casă și un borcan de carne În untură. Afumătură cu usturoi... aproape că vezi mirosul În spațiul Încăperii mici. Veteranii se Îndoapă și se distrează privindu-l cum se chinuie să execute comenzile lor aberante. CÎnd mă văd, nu par prea fericiți. Box e lacom, treaba nu mai e amuzantă. Dar el nu se lasă, mă Împinge Înăuntru și Îmi aruncă o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
expresie În care nu citesc decît oboseală. Uneori e mai bine să nu pui Întrebări, răspunsul e sordid, cine știe ce speculant a profitat de nevoia lui. E o duminică Însorită, dar bate un vînt tăios, așa că ne adăpostim În mașină. Mă Îndop la Întîmplare cu ce găsesc În coșul de pe bancheta din spate, În timp ce el fumează. Și-a luat un aparat de fotografiat chinezesc, o replică destul de bine făcută a unui aparat Minolta, pe care comerțul socialist a pus-o În circulație
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dumnezeu știe bine ce este trebuincios pentru voi să mâncați și unde și când să o faceți. Și el dă de mâncare tuturor popoarelor din toate împărățiile, ceea ce este mai bun pentru fiecare. Nu mâncați așa cum mănâncă păgânii care se îndoapă în grabă, spurcându-și trupurile cu tot felul de spurcăciuni. Lăsați puterea îngerilor lui Dumnezeu să intre în voi odată cu mâncarea vie pe care Domnul v-o dă de la masa Sa Împărătească. Când mâncați, aveți deasupra voastră pe îngerul aerului
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
picior și nu ieșea niciodată din casă. " Fata ceea, firmerița de la doctor, ieșise și ea mereu la poartă, dar degeaba. Parcă un bărbat ca el avea să-și bată capul mult cu una ca ea! ... Se cunoștea de atunci! îl îndopa ea cu bunătăți în pachete! ..." Dar cucoana Vera văzuse cum o dată aruncase porția pe maidan, îi trebuia lui cadouri de la ea! ... Nu găsea oriunde! . . . Era drept că de ia Dănuleț din Piața Mare până la moșica Mari, de la căpitanul de intendență
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fi acceptat să vină la mine, riscând o întîlnire cu "Șoacățu"? În acea cameră, având ferestrele acoperite cu hârtie vânătă, de camuflaj, cum cereau rigorile războiului, și bine încălzită iarna de o bună sobă de teracotă pe care o puteam îndopa la discreție cu lemne din rezerva liceului, am luat cele mai importante hotărâri ale adolescenței mele. De ea se leagă singura mea "nebunie" adevărată. 14. Fac o pauză pentru a lua o nitroglicerină. Am permanent pastilele la îndemînă. Presupun că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]