2,372 matches
-
drepte, n-au nevoie să poruncească nimănui. La noi, precum ai înțeles, ajunge vorba deschisă și limpede. LIANA: Așa este, și-n toate mi-ai fost ca o mamă. ILINCA: Cu adevărat, fata mea, Liana, să știi că te-am îndrăgit așa cum numai o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nimănui. La noi, precum ai înțeles, ajunge vorba deschisă și limpede. LIANA: Așa este, și-n toate mi-ai fost ca o mamă. ILINCA: Cu adevărat, fata mea, Liana, să știi că te-am îndrăgit așa cum numai o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu înțelegerea mereu trează la cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e în stare s-o nimicească, așa, dintr-odată, fără să-și dea seama ce face, ăsta nu-i un lucru important? OMUL: Nu mai fi supărat. Ai dreptate! MICUL PRINȚ (spre plâns): Sigur că am dreptate! Când cineva a îndrăgit, ca mine, o floare cum numai una se află în milioanele și milioanele de stele, lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el, privindu-le, să fie fericit. "Floarea mea, își spune el, e undeva, acolo..." Dar dacă o oaie îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o oaie îi mănâncă floarea, pentru el atunci e ca și cum, dintr-odată, toate stelele s-ar stinge. Și nici asta nu e important, așa-i? (plânge) OMUL (îl ia în brațe, îl leagănă): Gata, liniștește-te. Floarea pe care ai îndrăgit-o nu e în nici o primejdie. Am să-i desenez un gărduț, oaia n-o să poată ajunge la ea. Va mânca doar puieții de baobab. MICUL PRINȚ (se liniștește încet): Da? OMUL: Sigur că da! N-am știut, tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne iubeam! În același timp îmi dădea târcoale și Costache. Eram fericită și într-un fel mândră că sunt curtată de doi cavaleri, ca orice fată ajunsă la vârsta când îi sfârâie călcâile. Eu însă îl îndrăgeam mai mult pe Culai. Ne socoteam, într-un fel, ca logodiți. Iubitul meu n-a mai avut răbdare și s-a întâmplat ceea ce nu trebuia să se întâmple: o nechibzuință a tinereții înfierbântate. Nenorocirea noastră însă a fost că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
otrăvit, cu o frecvență diabolică. * Simona trecu, în condiții precare, peste două ierni grele împreună cu Răducul ei. Cât timp avea ore la școală, Răducu stătea cu o bătrână de la etajul III pe care ea o botezase Bunica-Poveste. Bătrâna îl îndrăgise mult pe băiețel, însă își ducea cu greu anii ce-i purta în spate. Chiar bastonul în care-și punea toate nădejdile se arăta neputincios în a o ajuta să satisfacă obligațiile acestui serviciu, deși profesoara o plătea cu prisosință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu totul, nu-ți poți da seama de asta! - Așadar, pe lângă faptul că scrii o literatură nepotrivită, care am aflat acum că va fi și imperfectă, pe ce pui tu bază întratât de temeinic că aceasta va fi cumpărată și îndrăgită de cei mulți? - Ei bine, pe absolut nimic, să știi! Ce, tu chiar nu observi deloc? Oriunde privești astăzi în jurul tău, constați cu tristețe că trăim în vremea mediocrității, a lenei, a lipsei de originalitate și - cel mai important - a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era bucătăreasa noastră și făcea parte din familie, cu ceva vreme Înainte de a mă naște eu. A ținut loc și de bonă, și de menajeră. S-a făcut utilă În orice moment, punând mult devotament și dăruire În totul. Am Îndrăgit-o nespus și a devenit un membru al familiei, fără doar și poate. Povestea ei ne-a impresionat până la lacrimi, În ziua când a venit la cabană, căutând ceva de lucru. Se născuse undeva În nordul Moldovei, Într-o familie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eu care altă dragoste ar fi ca un intrus care e gata să fure din timpul tău prețios. Și tu ai avea vârsta mea, dacă inima ți-ar fi plină de iubire și strălucire, așa cum o simt eu acum. Te Îndrăgesc și te admir chiar dacă aceste trăiri ale mele nu vor fi Împărtășite niciodată. Îți MĂRTURISESC... chiar dacă ai să zâmbești! Și uite... acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare. „Mai bine taci! Ascultă ploaia venind din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl admir și-ndrăgesc! Și-mi imaginam cum, citind ... În colțul buzelor, un zâmbet ți-a-nflorit! Ai zâmbit, nu-i așa? și inima Înflăcărată, timid a Început să-ți bată la gându-mi ce s-a „lăsat” mărturisit. Îți mărturisesc ... că mi-aș
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
biserică pupau cu patos și nesaț aceste două icoane făcătoare de minuni, și mai apoi se consternau până la pământ, de mai multe ori. Toate acestea făceau parte din ritual. „Să le fie de bine!”. Nici nu știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu, Mărite Anonim, nici nu știi cât te prețuiesc, lăsându-mi libertatea de a alerga liberă pe toate căile necunoscute și nebătătorite! De asemenea, cunoști prețul pe care l plătesc pentru aceste acerbe rătăciri În pustie... Să revenim
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat” de către ființă În adevărul ființei și devine ca atare, veghetorul ei. (...). ( Martin Heidegger - Repere pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
soțul bunicăi Dosia. Așa că se socoteau rude cu părinții mei, erau cumnați. Eu nu l-am cunoscut pe moșul meu; când m-am născut, el, deja, era trecut din viață. Din prima zi, când am început să înțeleg câte ceva, am îndrăgit-o pe bunica, care pentru mine a rămas aceeași, neschimbată, până în ultima sa zi. Să fi avut pe atunci, poate, vreo cincizeci de ani. Era subțire ca o copilă, uscățivă la corp, iute în mișcări și păstra bine urmele frumuseții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă, i se va da, iar celui ce nu dă, i se va lua și ceea ce mai are. Vânzătoarea Tatiana îndrăgise profesia de vânzătoare încă de când era mică, să fi avut vreo șapte ani. În fiecare zi, avea obligația să cumpere de la magazin pâine, cu care hrănea păsările. Îi plăcea mult vânzătoarea de atunci, Liza, o domnișoară tânără și foarte simpatică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și bogat, pe care-l împletea într-o coadă lungă și groasă. Vocea ei blândă și liniștită, însoțită mereu de un zâmbet nevinovat și dragostea cu care îi trata pe cumpărători, o făceau să pară o zână. Tot satul o îndrăgise și oamenii i se adresau, la rândul lor, cu respect și cu drag: - Lizuță, ai zahăr? - Lizuță, dă-mi, te rog... - Lizuță, cât costă? Tatiana hotărâse definitiv că, atunci când va crește mare, se va face vânzătoare ca și Lizuța. Timpul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apăsa sufletul. Era departe de părinți, frați și surori, iar viața printre oameni străini și necunoscuți i se părea destul de grea, se temea că nu va rezista mult. Închiriase o cameră în casa unei bătrâne care, în scurt timp, o îndrăgise ca pe o fiică, și cu ea, Tatiana se simțea bine. Mai trecu ceva timp și reuși să-și facă prietene din sat, cu care pleca împreună la dansuri, filme sau alte activități. Așa îl cunoscuse și pe Iurie, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe o fiică, și cu ea, Tatiana se simțea bine. Mai trecu ceva timp și reuși să-și facă prietene din sat, cu care pleca împreună la dansuri, filme sau alte activități. Așa îl cunoscuse și pe Iurie, care o îndrăgise de la prima vedere și pe care, cu timpul, îl îndrăgise și ea. Satul îi devenea din ce în ce mai aproape, oamenii mai dragi și, după ce se căsătorise, trăind aici mai mulți ani, satul soțului deveni pentru ea mai aproape decât satul ei natal
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mai trecu ceva timp și reuși să-și facă prietene din sat, cu care pleca împreună la dansuri, filme sau alte activități. Așa îl cunoscuse și pe Iurie, care o îndrăgise de la prima vedere și pe care, cu timpul, îl îndrăgise și ea. Satul îi devenea din ce în ce mai aproape, oamenii mai dragi și, după ce se căsătorise, trăind aici mai mulți ani, satul soțului deveni pentru ea mai aproape decât satul ei natal, pe care îl lăsase cu mulți ani în urmă. Iurie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
buni. Erau oameni gospodari, mărinimoși și darnici. Știau și să muncească și să se veselească. Nu se certau între ei, se înțelegeau de parcă ar fi fost toți o familie. Am fost primiți cu drag și mult suflet de toți. Îi îndrăgisem pe toți, pe fiecare în parte pentru ceva personal și pe toți împreună pentru omenia de care dădeau dovadă. Deși erau aproape toți tineri ca și noi, eu am avut multe de învățat de la ei, multe pe care nici o universitate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pregătirea și organizarea plecării. Peste două luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea și au îndrăgit-o foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei de a face tot, cât și persoana ei, inteligența și cultura pe care le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea de familie, grija și dorul de copii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cercetare. Peste o săptămână activiștii de partid vor veni în vizită la ei. Fiecare cercetător trebuie să învețe "poezia" pe care o va recita în fața activiștilor. Dorin proiectează avioane, deși toți ceilalți ingineri proiectează utilaje pentru industria lemnului. Toată lumea îl îndrăgește pe Dorin fiindcă este țicnit. Are patru copii, toți la școală, care mai de care mai deștept, încă niciunul nu dă semne de scrânteală. Înainte de vizita de lucru a activiștilor de partid, șeful institutului merge la Dorin și îi spune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și Coța. - Trebuie să te oprești la una, ca să ne putem număra galbenii trebuitori și după aceea să pornim la drum pețitorii. - Mai dragă decât toate mi-e... și făcu o pauză fără să pronunțe numele fetei pe care o îndrăgea ca pe un soare, și continuă... dar știu eu dacă o poți cumpăra, tată? Dacă ai tu atâția galbeni? - Tu spune numele fetei și apoi vom chibzui. Dacă n-om avea galbenii ce ni s-or cere, ne-om zălogi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și Vișinel cu o indiferență simulată. Nu rareori inima i se strângea de teama că într-o zi își va putea pierde copilului ei drag. În același timp avea un ochi mereu pus pe chipul lui Mihăiță pe care îl îndrăgise și ar fi vrut atât de mult, dacă nu avea cum să-i spună toate vorbele care le purta cu ea, măcar să-l îmbrățișeze! Acesta însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
plece la șatră, unde i se părea că soarele răsărea mai devreme decât în oraș. El se simțea legat cu mii de fire nevăzute de șatră fiindcă, din primele clipe ale zorilor, o întâlnea pe Voica, fata pe care o îndrăgise nespus de mult, numai cu ea împletea deseori sumedenie de gânduri și vise... Se priveau minute în șir, neavând trebuință de cuvinte, socotindu-le ca fiind de prisos, căci în locul acestora vorbeau ochii... Se întâmpla ca uneori Vișinel, prins în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cel pedepsit să stea capră, însoțită de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale de dispariție, le practicam în cadru organizat la stadionul „1 Mai” Vama, pe terenul de fotbal cu iarbă: trasul de frânghie îluptau pentru victorie două echipe numeroase, în funcție de lungimea funiei), cursa în saci îo alergare pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]