343 matches
-
cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moare omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menju lăsă câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strălucitor. Te așteptai să fie moale, dar părea atât de tare. — Ba nu-i deloc în regulă, am răspuns. I-am spus să se îmbrace și m-am așezat pe pat. I-am luat mâna, după care m-am ascultat îndrugând verzi și uscate preț de o oră și jumătate. Ea m-a aprobat tot timpul dând din cap. I-am dat banii. Chiar mi-a ascultat o parte din discurs; pe bune că era o treabă ușoară. Spre sfârșit m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi se aprind circuitele de curbe aud sunetul sec de la capătul liniei, chiar înainte de a-și începe discursul. Vocea lui e abjectă, amară, săracă - vocea lui e atât de josnică. Poți auzi în ea ura de sine, rușinea și suferința. Îndrugă vrute și nevrute. Plânge. Amenințările lui atât de vii și detaliate sunt o adevărată ușurare pentru mine. Știu ce să fac atunci când sunt amenințat. — Cum te cheamă? l-am întrebat eu odată. — Voi fi Frank 1, a spus el și a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
anume? — Vreo apăsare? — Pe măsea? Nu. — Vreo jenă? Nu prea mai are viață în ea, murmură Roger. Când am auzit-o și pe asta am scuipat sârmele care îmi țineau dinții și sprayurile și am sărit în picioare. — Ce tot îndrugi acolo? Vorbește deschis, OK? Se clatină și e moartă și trebuie scoasă. Da? Nu? — Eu nu fac extracții, îmi spuse el înțepat. Pentru asta va trebui să te duci la doamna McGilchrist. Atunci fă doar detartrarea, i-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aici să vadă dacă pecetea pe care și-o puseseră chimicalele nasoale pe el, sau, poate, opinia sau versiunea lui mai fac ceva parale. Cred că vindem tot ce avem. Actorii fac striptease: o fac toată ziua. Fielding i-a îndrugat tâmpeniile obișnuite și, în cele din urmă, Nub plecă cu șuncile tremurându-i. — Grozav. O luăm iară de la început. — Nu dezarma așa de ușor, Slick. Știi, Nub și Spunk sunt reprezentați de Herrick Shnexnayder. Eu îi telefonez lui Herrick și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în ultima vreme Culae al său avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până colo bălmăjind în legea lui, iar uneori se apuca să îndruge moși pe groși pe bulgărește, pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult, de la ăi dinaintea mea... E-hei, săracele, câte cântece n-am mai zis și eu cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cărți cu desene frumos colorate. Copilul, care se învățase repede la țară, se arătă încântat de mașinuță, dar și mai mult îi plăcură cărțile cu poze, pe care le răsfoia toată ziua, stând în iarba din fața casei. Lala!... Tiuca!...Tata-male !... îndruga el, uitându-se la poze cu vădită plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna mai îndrugă ceva și începu să tușească urât, scuipând o flegmă gălbuie-roșcată într-o batistă. Domnul Barbilian e un mare poet, afirmă cu glas liniștit Felicia. Victor băgă de seamă că atât glasul, cât și expresia feței îi erau schimbate și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
filologie, care-l salută cu un aer vesel, de parcă ar fi mers la o nuntă, și nu la o întrunire subversivă și periculoasă, care nu se știa cum avea să se sfârșească. Râzând și glumind, filologul se apucă să-i îndruge ceva despre un chef făcut în ajun cu niște prieteni, motiv pentru care se trezise târziu în acea dimineață și încă se simțea mahmur. Dar Victor nu-l urmări atent, silindu-se să își facă loc în față și pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Da: într-o dimineața, pe nepusă masă, a sărit în picioare urlînd atît de tare, încît i-a speriat pe toți, apoi, cuprins de-o agitație pe care nu i-o mai văzuseră pînă atunci, le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
făcut-o de oaie, eu trebuie s-o dreg, ce mai în sus și-n jos, ăsta e adevărul spus verde-n față, ufff, hai că n-a fost cine știe ce, revino-ți dragă în fire, o întrerupe Tușica, ce tot îndrugi acolo, o întreabă. Am lungit-o prea mult în spațiul ăsta închis, i se pare Angelinei, nici aer nu mai avem, haideți s-o luăm din loc pînă nu se îngroașă gluma, spune. Ufff, dacă ar fi așa de simplu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu cine se are la cataramă, pînă am dat de niște fire. Să nu-mi vină să cred cînd Picioruș îmi spune, păi ce, nu știai cu cine am fost eu coleg la Marină în Constanța? și începe să-mi îndruge tot felul de întîmplări legate de bricul Mircea, uite-așa la cataramă se au încă de pe vremea aia, Regizorul, Picioruș și Potăiță, asta e marea noutate, mi-am zis, și eu care aveam impresia că sînt bine informat! — întotdeauna e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vedem ce avem aici, îl pune pe jar despăturind bilețelul, netezindu-l cu dosul palmei pe perete, cine-o mai fi și curviștina asta nerușinată? Roja face stînga-mprejur, de uită interzis la spectacol, fără să înțeleagă nimic, ce bazaconii tot îndrugi acolo? Aici eu pun de azi înainte întrebările, îl repede, dacă pînă acum am trăit în minciună, să nu-ți închipui că același lucru se va întîmpla și de acum înainte, m-am săturat de prefăcătoriile voastre. Iar ne bagi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sala se golea într o clipită de parcă în mijlocul lor și-ar fi făcut apariția un ciumat. Sînt numai invenții, zise Roja. Îmi face impresia că se cam săturaseră de voi de la o vreme și nu mai știau ce minciuni să îndruge. Părințelul de exemplu mi se plîngea în fiecare seară că de cînd începuseși tu să-l vizitezi pe Timișoara nu se mai vindeau decît maximum o duzină de bilete pe zi, adăugă Angelina. Că nu mai pariau decît bețivii. În
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l înghionti pe Lee. Între timp doctorul și sora întorseseră pe partea cealaltă jumătatea inferioară a trupului și-i răscrăcăraseră picioarele. Mi se întoarse stomacul pe dos. Lee exclamă: — Bingo! Citi cu atenție o hârtie venită prin telex, în timp ce doctorul îndruga ceva despre lipsa iritațiilor vaginale și prezența unor urme vechi de spermă. Răceala din vocea lui mă enerva. Am luat bucata de hârtie și am citit: „Russ, este Elizabeth Ann Short, născută în 29.07.1924, Medford, Massachusetts. Băieții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cercetărilor lui. A răspuns că a inventat istoria cu omuciderea pentru puțină publicitate. Vrea să se împace cu prima nevastă și s-a gândit că reclama asta o s-o mai îmbuneze. Am discutat din nou cu el și n-a îndrugat decât bâlbe de bețivan. Nu cred că putem scoate mai mult de la el. — Iisuse! Că bine zici! Joe s-a ales cu o lăsare rapidă la vatră, iar noi avem un avion spre L.A. peste patruzeci și cinci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chem un superior, să intru prin efracție ori să mituiesc pe cineva. Mi-am adus aminte însă de tipul care făcea curat la biroul Personal și am încercat varianta a treia. Bătrânul a ascultat aiurelile pe care i le-am îndrugat, a primit cei douăzeci de parai, mi-a deschis ușa și m-a condus la un fișet. Am deschis sertarul pe care scria MUNCA ÎN FOLOSUL SOCIETĂȚII - JUMĂTATE DE NORMĂ, am scos lupa și bucata de lemn cu amprentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: „Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei”. (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu ești zdravăn la minte? — N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. — Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să fiarbă. Dar Laura mi-a tăiat-o scurt. — Mie să nu-mi îndrugi basmele pe care le îndrugi altora. Clar, domnule sculptor? Am rămas aproape fără aer. După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am aflat de la ei că soarele nostru e o stea și că și pe ei îi încălzește, măcar că sunt mai departe. Tefnaht se uită batjocoritor la sclav. - Slăvitul nostru stăpân ți-a poruncit să-i întrebi pe ei, nu să îndrugi prostii născocite de tine, sclav neobrăzat! Dacă nu știi limba lor, spune-ne și vedem ce facem. De ce... - Lasă-l să spună! îl întrerupse Marele Preot. Apoi se întoarse către Auta: Chiar așa ți-au spus, că soarele e stea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nu știu... - Stăpâne, socoteala asta ei au facut-o pentru înțelegerea noastră, în anii de pe pământ. La ei anul ar fi de vreo două ori mai lung, așa că... cel puțin așa mi-au spus ei, dacă am înțeles. - Ce tot îndrugi! se răsti Tefnaht la sclavul care îl privea liniștit. - Stăpâne, zise Auta, ei așa spun: planeta lor fiind mai depărtată de soare, răstimpul în care se învîrtește este mai lung... - Lasă palavrele! îl opri iarăși Tefnaht. - Nu-l întrerupe, Tefnaht
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]