313 matches
-
au început să tragă într-acolo ca muștele la miere că palatul ar fi singurul loc din țară unde poți să rămâi departe de politica asta care nu e lucru curat, să renunțe și el la sine și să spună înduioșat: Ofelia, du-te la Cotroceni! Text apărut în 22, numărul 5 din 1993 Din criză se-ntrupează Poezia DEI, în principala sa ediție de actualități de marți, 2 februarie a.c., printre imaginile cu care ne-am obișnuit (privind zâmbetele de la
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și dinastia. Împăratul a suferit mult din cauza pierderii favoritei, a fost chinuit de remușcări și a ordonat deshumarea ei din locul obscur și înmormântarea ei cu ceremonial. În mormântul ei s-a găsit un săculeț cu parfumuri pe care împăratul, înduioșat, l-a strâns la piept. În scurt timp a murit și împăratul. Ono no Komachi (834-880) O tânără japoneză Ono no Komachi s-a remarcat, în perioada Heian (794-1185), subperioada timpurie, prin frumusețe, rafinament, inteligență. Distinsa doamnă de curte încânta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să săpăm suficient de profund, ca să-l facem să țîșnească. Mai multă valoare se ascunde în sufletul celui care face să pătrundă curajos, în lumea schimbărilor și a iluziilor, o acțiune imperfectă, decît în reflecțiile spirituale și fanteziile unui visător înduioșat. Așa cum eroul tragic își manifestă măreția tocmai în dispariția sa, tot asemenea cel ce nu se lasă speriat de imperfecțiunea a tot ce e limitat, ca să îndeplinească atît cît îi stă în putere, arată că există măreție în sufletul său
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
îngrijirile lor, dreaptă și împietrită. Spunea: "Dumnezeu a iubit-o pe copila mea chiar mai mult decât mine, de vreme ce a luat-o la el". Dacă a putut ceva să aline această uriașă durere, a fost mai întâi credința, apoi emoția înduioșată a întregului popor român, atât de sensibil și de prompt în compasiunea lui profundă. Scrisorile reginei către mama sa au acum o poezie dureroasă și o frumusețe veritabilă: "Dumnezeu a chemat-o la el. îi mulțumesc pentru fericirea sfântă din
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cunoscută, pentru că nu a fost pusă în vânzare. Este povestea emoționantă a unei paiațe care se distruge piesă cu piesă și nu-și găsește tihna și fericirea decât în paradisul paiațelor. O scriere fermecătoare oglindește în chip deosebit această maternitate înduioșată. Este o poveste feerică, un vis, despre bunătatea spiritelor care-i îngăduie unei regine să-și revadă copilul mort. Este o delicioasă capodoperă de poezie și tandrețe. Pelesch im Dienst (Robia Peleșului) este un basm pentru prințul Henric al XXXII
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
prin obligație rațională și silă exterioară, anulînd asperitățile iraționale ale experienței subiective". În același siaj sînt ironizați sentimentalii și profitorii lor politici, nu înainte de a defini sentimentalismul: Lăsînd la o parte formele materiale ale sentimentalismului, lacrimi, suspine, intonații și mutre înduioșate, definim fondul lucrului astfel: sentimentală e acea dispoziție de suflet care pornește de la gîndul că lumea este făcută cu totul dinadins pentru noi, și există numai pentru ca să irite sensibilitatea noastră. Este banal că aproape fără încetare toți ne ostenim să
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nostru, a binevoit să-mi viziteze expoziția și să pună vorbă la o cunoscută bancă din capitală ca să-mi cumpere două picturi pentru o sumă oarecare. Și încă unul, un moșier, C. Danabassi, prieten cu unii pictori, a avut inima înduioșată și la închiderea unei expoziții unde nu vândusem mai mult decât am avut de dat chiria sălii și plata ramelor, îmi împrumută zece mii de lei ca să mă pot întoarce acasă și să o mai duc, cu această sumă, cam două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
la perfecțiunea executării lor, gândindu-ne la marea fidelitate a paginilor caligrafiate din manuscrise. Cine ar mai avea azi priceperea și răbdarea de a face așa ceva? Incunabulul, cartea veche între magia timpului de mult trecut și prezentul nostru, el însuși înduioșat, mișcat, tulburat. LECTURILE LUI EMINESCU Când vorbim de cultura unei personalități trebuie să avem în vedere, în primul rând, totalitatea lecturilor care, asimilate în timp, se transformă în însăși componenta acelei personalități. Când această personalitate se numește Eminescu, a cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
avea coif ar fi ministru de război. Acum, pentru prima oară sînt și eu cu adevărat fanatic. Toate vechile mele vagi atracții înspre legionarism, înăbușite, înfundate, inconștiente, tresar, prind viață. Și mă cuprinde, contradictoriu, și-o milă, și-o groază înduioșată, apoasă". Martora de profesie toarnă pe toată lumea, afirmă spre a fi pe placul și conformă cu dorințele anchetatorului, că bătrîna doamnă Brăiloiu făcea propagandă monarhistă o biată văduvă care, ironia sorții, în fapt îl dușmănea pe Carol al II-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Armate Române, care la ordinul Maiestății Sale Regelui Ferdinand I ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă; salut cu aceeași dragoste pe reprezentanții fraților noștri din Basarabia, Transilvania și Ungaria; Vă salut cu inimă înduioșată și pe voi, fruntașilor neamului românesc din Bucovina, care ați venit cu inima însuflețită din tuspatru unghiurile țării, ca să așezați piatra fundamentală pe care să se clădească trainic și neclintit «România Mare»! Implor harul și binecuvântarea dumnezeească asupra hotărârilor ce
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
două mătănii și îi sărutară mâna. Deodată se repezi Vintilică din colțul lui, se uită la noi și făcu repede aceleași gesturi ca monahele. Era foarte comic, dar așa de drăgălaș, încât ne găsi o mare veselie, iar maica stariță, înduioșată, îl luă în brațe, îl sărută și, câștigată pentru totdeauna, îi dete voie să alerge prin toată casa, să pună mâna pe obiectele ei cele mai prețioase, să se ducă în curtea păsărilor, de unde reveni cu toate găinile după el
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îndoită prin simți mântul că lor le erau încă interzise și irealizabile astfel de manifestări la care năzuiau și pe care trebuiau să le facă când ceasul dorit va suna.]( Ediția I, 1937, p. 341.) M-am întors în oraș înduioșată și fericită. Ce deosebire de la ultima mea plecare de la Pasărea! rătăciri. psihoza războiului Dar nu numai simțimintele bune încolțeau, cele de răzbunare și cruzime se dezvoltaseră în acești ani de contact cu un vrăjmaș brutal și prost, și se manifestau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-mea Își potrivea corsetul, rochia cu turnură și mitenele, Înlocuind patul În tăblii de fier, cu cadâne zugrăvite barbar În „abțibilduri“, care m-au privit cu ochii lor galeși venind pe lume la 8 septembrie 1887 și mi-au ascultat, Înduioșate, primul meu chiot, Întovărășit de constelațiile și ursitele unui horoscop promițător, sub semnul ascendent al Leului și al Soarelui ca guvernor, Înlo cuind scrinul cu patină veche, de nuc sau de vișin, al buni cilor - atâtea și atâtea suveniruri ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu reputație, toți purtând nume din lumea cea mare a Bucureștiului de acum treizeci-patruzeci de ani, jună și zglobie studentă În Litere și la conservator, o prostuță de fată pe care o alintam părintește ( Îmi spunea „tată Beldie!“) sub ochii Înduioșați, de astă dată, ai nevestei mele, m-a sedus și violat, spre rușinea mea că v-o spun aci, ca pe un licean, des chizân du-mă la pantaloni. Alta, pogorâtă, să juri, nu altceva!, din pânzele pictorilor prerafaeliți celebrați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ieri fusese casa mea. Înăuntru, dau cu ochii de mine însumi, stau înțepenit într-un sicriu, am trupul rece, ai mei mă plâng și o mulțime de cunoscuți și de rude mă priveghează, se foiesc pe acolo. Vărs o lacrimă înduioșat de scena tristă. Mă apropii de mama, o strâng în brațe și o strig. Dar ea nici nu mă aude, nici nu simte c-o strâng în brațe. Înseamnă că, de fapt, eu mi-am pierdut corporalitatea, înseamnă că mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încerca ea să-l domolească. „Stai jos, Rodico, când îți spun, ia și mănâncă niște parizer, zi mersi că n-am prins « Nici o masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați cinci, șase clienți ai terasei cu halbe de bere stătută în față, mai mult prilej să petreacă după-amiaza prăfuită sub teii bătrâni... Ar fi vrut să-i vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
teatrul de la Copou arsese de patru ani), o lungă serie de reprezentațiuni. Cei care au cunoscut, la timpul ei, compania aceasta nu se poate să nu-și aducă aminte de ea cu plăcere, cu multă plăcere chiar, cu acea plăcere înduioșată și amestecată de regrete pe care ne-o procură de obicei lucrurile de demult. Ce trupă excelentă trupa din Craiova! Superioară companiei Grigoriu, care s-a bucurat și ea, la timpul său, de o faimă pe deplin justificată, nimic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cum dumineca trecută era să cadă în cap din podul casei de la țară - a alunecat scara pe ciment - mi-a arătat o imensă tăetură la cot, prin cădere ar fi trebuit asta să se întâmple la cap. A spus amuzat, înduioșat și melancolic „Elle va se tirer de l’affaire, la gosse“. I-am citit pasajul Cinci , unde nu era nimic de ascuns, pentru că mi-a spus: „Tiens, l’écriture de Cinci“. Și după ce abia respirasem de emoția ce mi-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe cărămida boierească» - pândea țipetele și zgomotele din casa aflată în mare fierbere. Înaltă și subțire, cu ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet inefabil pe buze, țiganca învinsă o întrebă cu mândrie pe servitoare: «Făcu?» - «Îhî... o fată». Și baba Ioana, înduioșată: «Urzicuța mumii, urzicuță». Era 28 februarie. O mulțime de puișori umpleau curtea, iar Matei, vizitiul, se ntorcea de la adăpătoare cu doi superbi cai ungurești; cum trecea din nou, ducând două găleți pe cobiliță, Mitrana, cărând la rândul ei niște apă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Orașul ăsta a devenit un iad: umed, lipicios și alunecos de să-ți spargi capul! Am să mă duc la biserica Zlătari, unde este în seara asta un concert de colinde, cu 100 de lei biletul. Plec cu inima deja înduioșată; am să ascult glasuri de copii cântând, cum cântau pe vremuri anume pentru tine. Te văd cu papuceii tăi roșii, alergând la ușă, în [strada] Câmpineanu. Le dădeai colindătorilor nuci, mere, mandarine și biscuiți. Pe curând. Seara, la ora 10
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menționați - ca etnie sau confesiune - printre păcătoșii care sunt „munciți” În flăcările Iadului <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>. Înduioșată și Îngrozită de chinurile la care sunt supuse sufletele În Iad, Sfânta Maria Îl roagă pe Isus să-i ierte pe „creștinii păcătoși”. Ea face astfel o discriminare Între, pe de o parte, creștinii care au păcătuit, dar „legea ta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-și mai amintea de pupitrul cu pricina, de pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria ei singuratică, de orfană, mai întâi de mamă, apoi și de tată, Doina asculta, cu regularitate, aceste emisiuni. Viața ei de timpuriu pustiită avea nevoie avidă de prezențe, obținute fie pe calea undelor, de exact acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un geamantan într-o mână și un baston (toiag) în alta (ea pare a veni de departe, poate tocmai de acolo de unde nu s-au mai întors atâția) pentru a întreba dacă „drumul acesta duce la biserică” și în care, înduioșată, eroina filmului îi răspunde că nu, aceasta e strada Varlam Aravidze (dovadă, am zice, că răzbunarea a fost doar interioară, sufletească și mentală) și că ea nu duce la biserică - prilej pentru necunoscută de a rosti aceste uluitoare, revelatoare cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
disperată, scrisoare devenită document lingvistic, de care am luat cunoștință la cursul de Istorie a Limbii Literare al lui Al. Rosetti... Cursul l-am uitat demult, pe Cocrișel și situația existențială tragică în care s-a aflat - niciodată! Îl îmbrățișez înduioșat, ca pe un vechi tovarăș de suferință. — Acum ai scăpat! Dar atunci? Te-au tăiat ori ba? Cocrișel nu-mi răspunde. „Te pomenești că el doar scrie, dar de vorbit nu vorbește. E numai text.” * „ - Mamă, de ce îmi apăreai atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ducem la comună. Nu mă urc, am spus tremurând și înghițindu-mi plânsul. Să nu spui că nu am insistat! Devenise deodată foarte grăbit. S-a urcat în mașină și în câteva minute autovehiculul puternic, de teren, a dispărut. Parcă înduioșată, ploaia s-a oprit pentru câteva momente, dându-mi răgaz să ajung la stâna de oi din apropiere. Am alergat până acolo. Ciobanul și soția lui văzuseră toată scena. De ce nu v-au luat și pe dumneavoastră cu mașina, tovarășa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]