5,366 matches
-
vezi de mult cum ma topesc Din zi în zi, mă ofilesc ! Mă sting încet, ca jertfă-s dată, Și-o grea otravă sorb avan; Mă chinuiește-un duh viclean Cu-n vis ce-n ispitiri mă ține ; Eu pier, îndură-te de mine ! O, du la sfântă mănăstire Pe fiica-ți cea cu gând nebun ; Hristos să-mi fie ocrotire, Și lui amaru-ntreg să-l spun. Mi-e moartă-n lume bucuria... Ca-n umbră sfintei păci să fiu, Primească
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
postum.” Autorul serialului intitulat „Acasă la Blaga” se referă la românul autobiografic „Luntrea lui Caron” care reconstituie etapele dramaticului destin al lui Blaga ce a încercat să reziste refugiindu-se în lumea lui interioară, precum și suferințele pe care le-a îndurat poporul român sacrificat la masa tratativelor dintre reprezentanții puterilor învingătoare în cel de al doilea Război Mondial, care au stabilit o nouă ordine mondială. Chiar și după trecerea în neființă a poetului, „Obectivul Blaga” era atât de important pentru stabilitatea
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
în 1869 în Roșia de Secaș, din apropierea Blajului, comună din care se trage și poetul și folcloristul Nicolae Pauleti, din prima jumătate a veacului trecut. Ca atâția fii de țărani ardeleni, Nicolae Brânzeu se străduiește din răsputeri să învețe carte, îndurând lipsuri materiale; urmează gimnaziul și liceul la Blaj, ocrotit de unchiul său Nicolae Ionaș, profesor de cânt la aceste școli, și tot aici urmează Facultatea de Teologie Greco-Catolică. Îndrumat de profesorii săi (a avut norocul cunoașterii în "orășelul de școli
Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16699_a_18024]
-
Mircea Mihăieș Carele va să zică, dl. Ion Diaconescu nu s-a îndurat să ne părăsească! Simbol al "eternei Românii" (varianta "moțăitoare", pentru că aceea "fascinantă" are încă probleme de repatriere de la Paris!), "fruntașul" țărănist e unul din simbolurile imobilismului politic. Orice i-ai spune, domnia sa își vede tacticos de treburi, mai dormitând, mai
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
treburi, mai dormitând, mai bălmăjind câte o frază incoerentă, mai trecând pe la un talk-show, mai furând de la Dumnezeu o zi și de la parlament un salar. N-avem încotro, îl vom mai suporta câțiva ani, până când Natura cea milostivă se va îndura de scena politică românească și va decide ceea ce slugarnicii săi subalterni nu pot. Mă întreb pe ce se bazează prestigiul acestui domn cu aparență placidă și încăpățânare de catâr. Dacă până și un armăsar politic precum Varujan Vosganian s-a
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
altă parte după de-ale gurii. Pe urmă, după foamete, a venit potopu' ăsta cu... îi zicea "boul roșu" atunci. BOUL ROȘU. Și intra peste noi în casă, nu aveau motiv să ne bage la colectiv, că noi nu ne înduram de viața noastră! Să te duci să-ți dai tu pămîntu' și să te bagi slugă? Nu știai cui! (Maria Dumitru, Ulmu, Călărași, p.9). Mărturiile adunate de Carmen Huluță și Irina Nicolau ne apar astăzi halucinante celor care pe
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
de rușine intelectuală că m-am lăsat sedus de ea, el îmi răspunde nimerit că am "marșat" pentru că mișcarea era "complet nebună"". Și în aprilie același an: "Ce-i datorez Gărzii de Fier. Consecințele pe care a trebuit să le îndur pentru o simplă înfierbîntare de tinerețe au fost și sînt atît de disproporționate, că după ea mi-a fost cu neputință să mai îmbrățișez vreo cauză, chiar și inofensivă, nobilă sau Dumnezeu mai știe cum. E bine să plătești scump
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
că un banal proces de calomnie durează cu anii (vezi nenumăratele "spețe" ale lui Vadim!), dacă ne gândim că până pe la mijlocul lui septembrie tribunalele românești sunt în vacanță, nu ne rămâne decât să constatăm că dl. Constantinescu nu s-a îndurat să ne părăsească fără să-și mai bată o dată joc de noi! Ce e, totuși, pozitiv, în această demisie? Nu foarte multe lucruri, dar suficiente ca să ne pună pe gânduri. Oricare ar fi fost resorturile ei adânci, nu se poate
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
ce merge de la sublim pînă la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul celebrei dileme? Virgil Ierunca e cel ce a împrospătat-o în cadrele unei epoci echivalente cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este datată subiectiv și, poate că într-o zi, cînd adevărul își va găsi o rostire senină, nedumeririle vor deveni întrebare". Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
ca de pildă Credință: Crezând în veșnicie,/ în sfintele porunci,/ - inima mea,/ în cântecul plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine - ai coborât în inima mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea omului - semnul purității - Ogorul sfânt/ semințele
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
cu mine/ Nu sînt în lume/ Nu m-a ajuns niciodată/ din atîta-ndurare/ nici o boare de gînd/ Trec fără umbră/ Aproape/ fără făptură/ De toate pierdut/ și învins/ Un drum în vecii/ s-a închis/ O rugă din moarte/ se-ndură" (Doamne). La modul subiectiv, poetul apare hotărît a nu se mai întoarce în natura-i somatică, simțindu-se particulă umil-privilegiată a Dumnezeirii: "Trec. Sînt o umbră de floare./ Vărsat ca o apă-n țărînă/ n-am să mă-ntorc niciodată
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
adesea, așa cum e firesc, unele și aceleași persoane cu participanții la evenimentele din decembrie? Pe ce statistici ori sondaje se bazează? Cum își permite a-i înjosi pe cei veniți în Piață, socotindu-i niște lași, care nu s-au îndurat să ia parte la Revoluție și care-și strigau, tardiv, "teama" (?) în "libertate"? Lăsăm la o parte circumstanța că "libertatea" iliesciană nu era decît un surogat compatibil nu doar cu risipirea brutală a manifestanților din Piața Universității, ci și cu
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
parcă, membri ai baroului civic: "De ce nu se contruiește locuri speciale? De ce e ocupate piețele de mafioți? De ce nu se gândește că vine Paștele și n-are unde vinde carnea proaspătă? Am și eu dreptul la un miel, la câte îndur de la ăștia! Să se construiască piețe de sacrificiu!" Va să zică, "piețe de sacrificiu"! Expresia trebuie reținută, măcar pentru că "piețele de sacrificiu" sunt de mult construite în România. Trăim, zi și noapte, într-o "piață de sacrificiu", mioritici sau nu, ciobănași sau
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
cei care vor conduce și o masă de orbi supuși care vor înfăptui ceea ce li se va porunci. Și a adăugat cu vocea lui profundă, gîndind la acest viitor care i se releva: "Eu nu vreau să fiu sclav. Nu îndur sclavia". În clipa aceea, pentru întîia oară, am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
horcăielilor de moarte care răsună dintr-un capăt în altul al lumii? Cum să justificăm această insensibilitate monstruoasă, pe scurt? Cred că prin întinderea, prin durata chiar a acestei suferințe și a nenorocirii universale, care depășesc posibilitățile noastre de a îndura, și cu caracter colectiv, anonim, derutant, descurajând compasiunea individuală. Conducându-mă până la piciorul scării care se clătina, din Buna Vestire, fiul meu îmi mărturisește intenția de a-i vinde bătrânului Ilie vrăbiuțele pe care este sigur că le va vâna
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către acel punct central/ din care crește/ un negru și/ roșu copac" (L'eternel retour). Voluptatea creației
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
vor găsi fonduri și pentru școlile lor. Neoficial, sînt sfătuiți să se descurce cum pot, dacă vor să deschidă școlile la vreme. Experiența anilor precedenți ne arată ce pățesc acei nefericiți care nu găsesc bani de reparații, dar nu se îndură sau n-au curaj să amîne începerea cursurilor. Sînt amenințați cu amenzi sau amendați că nu asigură condiții elementare de igienă elevilor. Părinții fac reclamații la Minister, acuzîndu-i pe acești directori de incapacitate administrativă și se plîng, îndreptățit, că sănătatea
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
spovedania, ți-ai socoti sufletul la fel despovărat" (ibidem). Omul n-ar fi decît o eternă victimă a unei pedepse fără cauză, manifestată din vremuri aorgice, o pedeapsă primitivă, sălbatică, a cărei consecință este căderea ființei, prin suferința ce-o îndură, într-o stare, la rîndul său, de primitivism și sălbăticie. Ca în Beckett, solitudinea nu e concentrare, distilare, luciditate progresivă, ci degradare: "Singurătatea scufundătorului; negoțul lui primejdios cu duhurile adîncului;/ Carnea cuvintelor sale dezghiocate pe țărm, sub necruțătoarea amiază/ Palpită
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
între o autoironie, ascunzând orgoliul rănit: În versul tău cam vechi și ros de molii/ Se-ascund nevinovatele orgolii/ Care te fac să nu lași totul baltă - Tristeți ademeniri ce te mai fură/ Te fac să spui că viața se îndură/ Doar când le duci pe toate laolaltă"?, și usturătoarea imprecație adresată timpului și lumii din jur: "lumea asta crudă și nebună/ Pe care-o cântă cine vrea la drâmbă". Sonetele din această Carte ultimă uimesc prin capacitatea poetului de a
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Cît despre corupția provocată de efectele clientelismului politic, aceasta e tot mai des acuzată în presă, cu trimiterea la favorizații actualului partid de guvernămînt. Pînă la această oră, nici unul dintre partidele care s-au aflat la guvernare nu s-a îndurat să se rupă de proprii săi corupți. E îndoielnic că PDS-ul va face acest lucru și totuși, de dragul viitorului său politic, se pare că acest partid va fi silit și la această premieră. în sfârșit, tot în sarcina acestui
Bilanțul partidului de guvernămînt by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15652_a_16977]
-
toți poeții, sunt un senzualist. E un compliment că mă vezi 'grijuliu'. Grija' aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă dar eroică. 'Orice ai simți tu e mai puțin decât a îndurat și mai îndură ea.' Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar scriam uneori dur, iar acum cred că sunt mai degrabă un dur care-și permite să scrie un pic - doar
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
un senzualist. E un compliment că mă vezi 'grijuliu'. Grija' aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă dar eroică. 'Orice ai simți tu e mai puțin decât a îndurat și mai îndură ea.' Sentimentele proprii sunt parcă anesteziate, cad într-un fel de visare. Tânăr fiind, eram domol dar scriam uneori dur, iar acum cred că sunt mai degrabă un dur care-și permite să scrie un pic - doar un pic - mai
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
a aflat totuși un nume: profesorul de pedagogie, actualmente pensionar, după ce a predat 40 de ani la ANEFS, NICOLAE CEAUȘESCU. Să mă ierte don' profesor, nu vreau să fiu malițios, dar dezvăluirea era bomboana de pe tort și nu m-am îndurat s-o tac. Nume de străzi Multe nume de străzi au fost schimbate, în deceniul din urmă, în București și în alte orașe. Schimbările, mai mult sau mai puțin îndreptățite, au venit de obicei în discuție în legătură cu motivul care le-
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
d-sale de tip iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se îndură a-și recunoaște limitele. Sînt efectele unei dramatice inadecvări între mentalitatea d-sale abstractizantă, pozitivă, materialistă și obiectul asupra căruia s-a aplecat timp de decenii, cu o, să recunoaștem noi, strălucită osîrdie și cu rezultate demne de respect, însă
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
o senzație contradictorie: avea un gust pur, chiar dacă ușor melancolic, dar imaginea șarpelui țintuit de buiandru era mai puternică decât pofta mea de mâncare. Fratele meu făcu o sforțare supremă cu prima înghițitură, dar n-a fost în stare să îndure și a vărsat. - Te duci la baie - îi spuse doamna Forbes fără să clipească - te speli bine și vii să mănânci mai departe. M-a cuprins o neliniște adâncă pentru el, căci știam cât îl costa să traverseze toată casa
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]