600 matches
-
piele groasă, ce urechi rudimentare. Și ce ochi groși, ce limbă trândăvită, / ce neîndurerare”) și cere mamei să îl nască a doua oară, resensibilizat: „Tu care poți, întâia și singura, să fii / izvor al ființei mele, mai naște-mă o dată [...] // [...] îndurerează, mamă, din nou această carne” (Îndurerează). Drama sa, analoagă aceleia a „psalmistului singuratic” - și, în alt fel, a lui Baudelaire -, este de a dori cerul lăsându-se atras de pământ, de a se ști în neputința de a-și continua
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
ce ochi groși, ce limbă trândăvită, / ce neîndurerare”) și cere mamei să îl nască a doua oară, resensibilizat: „Tu care poți, întâia și singura, să fii / izvor al ființei mele, mai naște-mă o dată [...] // [...] îndurerează, mamă, din nou această carne” (Îndurerează). Drama sa, analoagă aceleia a „psalmistului singuratic” - și, în alt fel, a lui Baudelaire -, este de a dori cerul lăsându-se atras de pământ, de a se ști în neputința de a-și continua zborul „spre plus infinit”, sub impactul
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
În afara unui dialog în versuri, de factură populară, între Țara Ungurească și Moldova, unde se pot detecta, iarăși, elemente preeminesciene, P. mai compune o diatribă la adresa unor instituții ale vremii, Dialog între Fire și Moldova. Invocațiile către Moldova, bogată, dar îndurerată de starea ei prezentă, amintesc de Cântarea României. Niște versuri franțuzești din 1830, Oubli, vădesc lecturi clasice (Boileau) și romantice (Victor Hugo). Admirator al lui Voltaire, P. transpune în 1838 Henriada, după ce în 1837 tălmăcise Zaira. Alte traduceri, din Crébillon
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
Ion Păun Pincio sau Traian Demetrescu dezvoltă În poezia lor latura de critică socială a poeziei lui Eminescu, dar rămân Încă prinși În mrejele pasivității eminesciene, care se manifestă În poezia lor ca o latură negativă. (Ă). Moartea poetului a Îndurerat profund masele de oameni ai muncii din țara noastră. Nu era oare Traian Demetrescu exponentul lor atunci când la auzul tristei știri Îi Închină, cu Înfrigurare, poezia: Lui Eminescu În care exprimă adânca durere a acelora care l-au iubit cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În ceea ce privește Învățăturile, mai Întîi să-l faceți pe student să Înțeleagă cum se cuvine povețele Împăratului Meiji, apoi, dimineața și seara, cereți-i să psalmodieze și să țină minte cele cinci povețe, care sînt: Astăzi nu te mînia. Nu fi Îndurerat. Exprimă-ți recunoștința. Fii sîrguincios la muncă. Fii bun cu ceilalți. Mai există o versiune găsită Într-un document original, scris de dr. Usui, pe care am citat-o În capitolul 1. După cum vedeți, există anumite diferențe - de exemplu, principiul
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
colțul casei. Războiul văzut de sus își dezvăluia întreaga natură de joc comic și nemilos. Urmăream apropierea celor doi soldați care încă nu se vedeau, știam ce avea să se întâmple, și atunci poziția noastră și acea preștiință supraomenească ne îndurerau ca o prerogativă uzurpată... În zare, la câțiva kilometri de orașul aflat sub împușcături, se puteau desluși pătratele cenușii ale cantonamentului americanilor. Așteptau sfârșitul luptelor, pentru a interveni. Gândurile, cuvintele noastre erau de o limpezime dură și definitivă în acele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
memorie și cu o mare capacitate de reprezentare plastică și dramatică a realului. Dialogurile, uneori scăpărătoare, definesc laconic tipuri sau situații și constituie o manifestare de vârf a inteligenței sale artistice. Stringența formală, rigoarea expresiei, ca și luciditatea, scepticismul, preocuparea îndurerată de fenomenul alienării individului în contexte ce contravin naturii umane sunt câteva argumente în favoarea perenității prozei scurte a lui B. Primul său roman, Moș Belea (1927), istorisire plată, monotonă a vieții și decăderii unui ofițer mediocru, a dezamăgit. Celelalte - Conașii
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
iarnă pe Middlesex a domnit numai tăcerea. O tăcere atât de profundă Încât, ca piciorul stâng al secretarei președintelui, ștergea porțiuni din documentele oficiale. Un anotimp umed, evaziv, când Milton, care nu voia să admită că atacul Capitolului Unsprezece Îl Îndurerase profund, Începuse În mod vizibil să se umfle de mânie, În așa fel Încât exploda din aproape orice: un semafor la care culoarea roșie ținea prea mult sau cremă de fructe la desert În loc de Înghețată. (Tăcerea lui era una sonoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se bălăngăneau, picioarele lungi care-și aruncau Înainte tălpile prea mici În mocasini gălbui - toată această mașinărie zăngănea sub turnul de observație al capului meu, iar eu eram prea aproape ca s-o văd. Însă părinții mei o vedeau. Îi Îndurera să mă vadă avansând pe aleea care ducea la intrarea În spital. Era groaznic să-ți vezi copilul sub stăpânirea unor forțe necunoscute. Deja de un an de zile refuzau să accepte că mă schimbam și puneau totul pe seama vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pot antrena capacitatea asta? Dorește-ți să auzi ceva din mintea altcuiva. Stăruie și vei putea. Tatăl meu... uitasei de el. Unde e? Oftă. Tatăl tău, flăcăule, e... să zicem doar că nu mai este printre noi. Vestea nu mă îndurera prea tare, dar mă întristă cumplit. Mă așteptam să fie așa, din moment ce mama îmi tot spunea de când mă știam că e plecat în țări străine. Și într-adevăr așa era. Țara morții. O țară total străină celor vii. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trece de zidurile cetății. Celălalt se arată în continuare aparent dezinteresat. Apreciază, evident, calitățile și curajul de care a dat dovadă Germanicus. Vuiește toată Urbea. Dar mai degrabă își taie limba decât să l laude pe trădătorul ăla care a îndurerat-o atâta pe biata Mariamne. Știi ce-am făcut atunci? — Ce? Tonul nu invită la destăinuiri. Dar Pusio e prea surescitat ca să bage de seamă. — Am luat un bolovan imens și l-am aruncat în sus... Rufus întoarce capul spre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greutatea legăturii sus, pe umeri, merse pe șoseaua paralelă cu șinele ferate, lăsând În spate orașul ars În fiebințeala zilei, și ocoli un deal străjuit de altele două, pe șoseaua care-l ducea Înapoi În miezul ținutului. Mergea pe drum, Îndurerat din cauza greutății pe care o căra. Drumul urca În mod constant. Era greu să urci. Îl dureau mușchii și ziua era fierbinte, dar Nick era fericit. Simțea că lăsase totul În urmă, nevoia de a gândi, nevoia de a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Patapievici, noi nu valorăm nici măcar cât o turmă). Această revelație am avut-o mai ales în ultimii ani, când jigodii de marcă a jidănimii trăitoare aici, aruncă lături cu toptanul în mioriticul nostru popor. Când toată această țară românească era îndurerată de pierderea unui mare patriot român, unul din cei mai mari poeți ai neamului, când toți deplângeau trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, cine credeți că s-a găsit chiar pe televiziunea națională să spurce amintirea poetului care nici măcar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a vocii, ca să creadă că glumesc sau că sunt numai răutăcios și astfel să-și pregătească un răspuns: "Tu ai să rămâi fată bătrînă" - "Asta pentru nimic în lume!" La o nouă întrebare, de data asta sinceră, căci eram prea îndurerat ca să nu fiu sincer: "Dar ce o să faci?", nu-mi răspunse nimic, dar nici nu fu în stare să repare ceva. Ce rost a avut vorba aceea (sau ce rost a avut întrebarea mea)? Și asta dacă nu la începutul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o găsesc străină, fără să fie dușmănoasă, dar nici prietenă, ca și cum suferința ei devenise prea mare ca să mai aibă nevoie de agitații. În mânia împotriva mea, pierde orice control al vorbelor, mă pedepsește cu orice simte instinctiv că m-ar îndurera mai mult, și nu o dată, în plină vehemență m-a comparat cu celălalt, cu toate că din pricina celuilalt fusese nenorocită o clipă mai înainte; ne găsește la amândoi același egoism bărbătesc sau alte asemănări, atrage și asupra mea unele cuvinte rele pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
țipă la fel, nu ne enervează decât uneori, căci nu o auzim decât rar. Hacik stă mult de vorbă cu noi și e deznădăjduit de boala lui Viky. N-am mai văzut un om de omenie mai perfect ca el, îndurerat de tot ce se întîmplă rău în jurul lui. Poți să-i spui toate necazurile fără nici o jenă. Ai impresia, indiferent de ființa lui umilă, că ești consolat. Ajungi la convingerea ca oamenii se împart numai în două categorii: cei răi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înmormîntare pentru Ahmed făcută cu tot dichisul. Dacă aș fi trăit în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în care toate animalele ar conduce la groapă un pisic. Ar fi îndurerate foarte toate lighioanele pământului, și chiar și lui s-ar fi crezut obligat să nu lipsească. Așa, la miezul nopții, eu singur a trebuit să organizez ceremonia. L-am găsit pe Hacik și apoi, împreună, am trezit, pe Cadîr. Într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
călare și înarmați până în dinți, își făceau drum cu slujitorii lor printre cetățenii galo-romani. Atmosfera generală era mai puțin sumbră decât s-ar fi așteptat Sebastianus; sfidând riscul de a se confrunta cu acte de violență din partea burgunzilor furioși și îndurerați de moartea lui Waldomar, negustorii și meșteșugarii își ținuseră deschise prăvăliile: cuptoarele și măcelăriile erau înțesate, iar șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe Via Pretoria și pe cele cu care aceasta se încrucișa se observau multe tarabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu pot decât să-mi exprim cele mai profunde condoleanțe și indignarea unui roman pentru această crimă oribilă. Sunt sigur că acum, mai mult ca oricând, vorbesc în numele lui Magister militum și al lui Augustus însuși, care vor fi neîndoielnic îndurerați la aflarea acestei vești. Oricum - adăugă, coborând vocea - trebuie să știi că o împrejurare norocoasă mi-a dat posibilitatea să cunosc numele vinovatului. Ochii lui Gundovek sclipiră. Aruncă în jur o privire fugară, apoi, prefăcându-se că îl îmbrățișează, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus se pomeni că surâde fără voie: Dacă învingem, atunci... ei bine, o să te întorci aici și o să bem împreună o cupă de vin. Acum du-te! Fugi! Tânărul șovăi o clipă: — Prefectule... eu... înțelegând că acel tânăr curajos era îndurerat fiindcă trebuia să se despartă de el și că îi era teamă că nu-l va mai revedea niciodată, îl bătu pe umăr cu afecțiune: — Adio, Vitalius, mult noroc! — Și ție, Prefectule! Acestea fiind spuse, soldatul întoarse spatele și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din umeri. — Miza era prea mare ca să-și facă... scrupule, așa ziceți voi, nu? Dar spune-mi, urmă el, punând-i o mână pe umăr, am aflat că fiul lui Waldomar e mort. Romanul zâmbi acid. — Văd că ești foarte îndurerat, observă cu sarcasm. în schimb, nu ați reușit s-o ucideți pe sora lui. Nu-i scăpă lumina unui viu interes pe care acele ultime cuvinte o aprinseseră în ochii lui Balamber; acesta, într-adevăr, îl descusu mai departe. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veni în întâmpinare, prompt, cu brațele deschise simplu, pregătite pentru o îmbrățișare. Așadar, îmi aduci vești de la Magister militum! Sebastianus îngenunche ca să sărute inelul episcopal și, ridicându-se, consideră că era de datoria sa să se scuze: — Da, Excelentissime, mă îndurerează să știu că ți-am întrerupt odihna, dar e vorba de vești importante. Ochii bătrânului prelat se luminară și, cu o forță nebănuită, prinse în mâinile sale mâinile romanului: — Deci, armata lui Etius a sosit? Sebastianus, din nou în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși a devenit o vizitatoare regulată a acestui ermit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Fielding mă conducea înapoi la masa noastră, i-am spus pe șleau unei chelnerițe apetisante cam ce aveam eu chef să-i fac, lucru care a înălțat-o în al nouălea cer de fericire, dar o trebuit să se întoarcă îndurerată la bucătărie și, când am dat buzna prin ușile batante să o consolez, am fost asigurat de doi bărbați în tricouri gri, largi că nu putem face nimic pentru sărmana copilă. Am dat un autograf. Doris era tare dulce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spunea lucruri ultime, de final. Noi sesizam mugetul greu al lanțului care tăia aerul, și șuieratul de oțel topit când fierul spărgea botul și spinările mașinilor prinse în blocaj, care urlau și se ghemuiau ca niște animale ce se zvârcoleau îndurerate în grajd sub izbitura de bici. Ne-am apropiat. Prin cacofonia bubuitoare se strecura acum chițăitul, ciripitul excitat al sirenelor, și iată doi polițiști dolofani care traversau strada în fugă. Și-au făcut apariția, ținându-și armele strâns. Maestrul lanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]