1,346 matches
-
turcește. Timpul trecea. Clipele zburau una după alta, focul duduia plăcut, buștenii se prăbușeau în sobă, cafeaua era naturală, pe geam se strecura lumina sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost prădate? — Prădate? - făcu îndurerată Fibbia. Puțin spus! Am fost pur și simplu deposedate de tot ce are omul mai bun în el: capacitatea de a ști cine ești ca să știi cu cine te-nsoțești. Dar ce s-a întâmplat, pentru numele Domnului? - făcu Tresoro. — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lucrurile dintr-un unghi diferit, înoată împotriva curentului și, dacă nu reușești, nu-ți face probleme, fiindcă, după părerea mea, asta-i o bătălie pierdută din start. Cum poți vorbi cu atâta indiferență? întrebă Nené Dupré, care părea într-adevăr îndurerat. — Dând tot ce am mai rău în mine și făcându-mi din asta o carapace, răspunse prietenul său cu voce obosită. La urma urmei, ce înseamnă cu adevărat aceste vieți? Adineauri, când am terminat de calculat prețul operațiunii aeriene, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
verifice dacă am murit sau dacă e nevoie să dea cu spatele peste mine. Poate aș fi reușit să arunc cu mâna descărnată peste acel cineva. Asta i-ar speria de moarte. Am încercat să mă ridic și am respirat îndurerată. —Sam, Sam, ești teafără? Sam! —Aaaaa! am urlat în stare de șoc. Corpul peste care stăteam întinsă pe jumătate a sărit în sus. Mi-am întors capul și l-am văzut pe Nat în fața mea. Se întâmplase totul atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un moment să recunoască conținutul. Unde erau? a spus. —în noua sculptură la care lucra. A numit-o Cutie poștală pentru scrisori de dragoste sau ceva de genul ăsta. S-a holbat la mine cu privirea chinuită. —Adevărat? a spus îndurerată. Lee nu voia să-mi arate la ce lucra. Vrei să spui că ținea scrisorile înăuntru? — O făcuse special pentru ele, din câte am văzut eu. Probabil voia să ți-o arate la final, când era gata. — Da. Gura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai auziră ceva timp, după care încetară de tot. No, vezi dom' șef? rosti țiganul îndurerat. De aia plecăm. Nu mai suntem în siguranță aici. Iar voi nu faceți nimic ca să ne ajutați. De unde știi că nu facem nimic? întrebă Toma, după câteva clipe de tăcere. Păi, ați mai aflat ceva? se arătă interesat starostele după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atît Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cît și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sale a fost atît de dușmănit și atît de hulit!) La un moment dat am luat hotărîrea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat, Îi presimțeam intențiile după țîrÎitul soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupînd legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „cînd perlele se rostogolesc pe scîndura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lua pulsul, se ițește pe deasupra abundentului râu de capete. Nimeni nu s-a dus la serviciu. Ziarele s-au epuizat la chioșcuri, toate aveau pe prima pagina perorația președintelui, pe lângă o fotografie făcută în timpul citirii acesteia, probabil, judecând după expresia îndurerată a chipului, în momentul în care spusese că vorbea cu inima deschisă. Puțini erau cei care pierdeau timpul citind ceea ce știau deja, ceea ce-i interesa mai presus de orice pe aproape toți era să se informeze asupra a ceea ce gândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru familie, Înainte să moară. Dar a fost părăsită, acum că fiul său, Guido, nelegiuitul, e surghiunit pentru partizanat, mai zise messer Duccio. Dante se limită să Încuviințeze din cap. El semnase ordinul de exil. Iar inima Îi era Încă Îndurerată. În biserică, o mulțime de bărbați și femei se Îngrămădea În naos, strivită, de pilaștri și de pereții aspru din piatră, de către cei ce continuau să intre. Între ultimii doi pilaștri se Întinsese un lanț de fier care tăia spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru e doar să stoarceți câțiva bănuți de la nătărăi? - Am aflat și eu de armele acelea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de pietre izbea În jur. În piața Îngustă, nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cel mai serios handicap Îl avea la educația fizică, dar de Îndată ce a descoperit că aceasta era un talisman al puterii și popularității printre elevi, a Început să depună eforturi serioase, persistente, de a excela la sporturile de iarnă. Cu gleznele Îndurerate și, În ciuda străduințelor sale, nesigure, patina cutezător pe ringul Lorelei În fiecare după-amiază, Întrebându-se peste cât timp va fi capabil să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
amuza imens și-l punea să recite poezie cu orele, În timp ce el stătea Întins pe sofaua lui Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat, ai are-o urmă purpurie Acolo unde sângele Îndurerat e-mpiedicat să iasă; Blând, blond, trup Înțepat mai palid cu o pată.“ — Grozav, spunea Kerry În șoaptă. Pe gustul lui Holiday ăl bătrân. Îmi Închipui că a scris-o un mare poet. Tom, Încântat că are un public, recita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește. Vorbește tare): Ah, Amory, ce ți-am făcut? (Undeva adânc, sub tristețea Îndurerată pe care timpul o va vindeca, ROSALIND simte că a pierdut ceva și nu știe ce, nu Înțelege de ce.) CAPITOLUL 2 EXPERIMENTE DE CONVALESCENT Barul Knickerbocker, deasupra căruia strălucea coloratul, jovialul „Old King Cole“ al lui Maxfield Parrish, era extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa o față îndurerată. Era convinsă că îi pare rău. Era dispusă să-l primească înapoi chiar și așa, gras și cu chelie. La urma urmelor până și doamna doctor era nefericită, și aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
trase din ea cu buzele strânse de parcă ar fi avut de gând să fluiere un cântecel. — Și știe că dacă vreodată ar rămâne cu adevărat fără bani, nu trebuie decât să vină să-mi ceară mie. I-am zâmbit, chipurile îndurerat: — Știu că nu sunt ceea ce s-ar putea numi drăguț, dar v-ați gândit vreodată să adoptați pe cineva ca mine? Ea râse când auzi asta. Am continuat: — Pare să fie un tânăr foarte norocos. — E foarte răsfățat, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să înghit nodul din gât cu câteva pahare de șnaps. — Cum se descurcă Heinrich? am zis, deloc în largul meu, auzind sunetul inconfundabil al vocii băiatului care cânta în dormitor. — Nu a vorbit despre asta încă, zise Katia, glasul ei îndurerat ei părând puțin încurcat. Cântă, cred, deoarece vrea să evite să înfrunte situația. — Durerea îi afectează pe oameni în mod foarte diferit, i-am zis, încercând să inventez o scuză. Dar nu credeam deloc că e adevărat. De moartea prematură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le dădea întotdeauna brichete oamenilor care îi făcuseră vreun mic serviciu. Le folosea așa cum o dădacă folosește dulciurile. Că veni vorba... a fost eliberat? am întrebat. Fața subțire a lui Nebe luă o expresie îndurerată: — Nu, nu încă, îmi răspunse el. — Știu că este considerat doar un mic detaliu faptul că nu a omorât, de fapt, pe nimeni, dar nu crezi că e timpul să i se dea drumul? Încă mai avem și noi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rău că Emmeline a trecut pe lumea cealaltă, dar, așa cum însuși Reichsführer-ul a spus, este o binecuvântare că acum puteți ști sigur. — Da, își trase nasul Hildegard. E mai bine să știi, cred. Rahn își micșoră ochii și păru ușor îndurerat în timp ce mă strânse de braț: — Cred că, de asemenea, cel mai bine ar fi ca, din motive evidente, să nu spuneți nimic poliției despre evenimentele din această seară, dacă vin să vă anunțe că într-adevăr au găsit-o. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg de ce este atâta liniște. În alb de zăpadă, vorbește Doar El !
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă... să râd, să plâng?! Referință Bibliografică: E toamnă! / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364387_a_365716]
-
fruntea cărora se aflau primul ministru Lascăr Catargiu , Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian, se porni spre Cimitirul Bellu. Pe o ploaie mărunțită pe tot parcursul drumului, în special în dreptul Universității, apoi la mormânt, s-au ținut cuvântări îndurerate și banale, după care pe înserat, coșciugul fu coborât în groapă între un tei și un brad. Astfel s-a stins al optulea lustru de viață cel mai mare poet român, pe care l-a ivit și-l va ivi
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]