400 matches
-
familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu alienarea fără leac, cu gesticulația invizibilă (pentru că nu are cine s-o vadă) a unui om pierdut în pustiu, dau un efect de scenă... metafizică și lasă jefuitorul pradă unui sentiment cosmic, pierdut "prin ceruri". Înecatul, Spânzuratul, prin tentativa lor de a-și domina destinul, domină ideea de univers (Gaston Bachelard): Ideea de univers se prezintă ca o antiteză de obiect. Pentru mine această idee este contemporană cu o destindere a obiectivării. Cu cât atitudinea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ele rămân reprezentative pentru modul în care realizează componenta thanatică a poeticii apei. în Daria există o bogată reprezentare psihanalitică, însă o imagine atrage mai cu seamă atenția, prin dubla ei semnificație: imaginea peștelui, a „pescuțului de argint” din nările înecatului, simbol al încastrării, (Durand), al Vieții și al Morții, totodată. Toposul vârtejului, al apelor tulburi, întregește semantismul acvatic nefast, însă îi accentuează componenta heraclitiană. Dinamica spiralată antrenează în sensurile ei toate elementele: focul, aerul (vântul), apa, pământul, mișcărilor stihiilor corespunzând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o. Bea Înainta Încet dinspre ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
obrajii lăsați, vrând să spună că dincolo de zâmbetul pe care-l afișează, n-a mai mâncat de ceva vreme. O cheamă Sonya, și-i poți lăsa bacșiș la sfârșitul fiecarui număr, dacă vrei. Se țin unul de celălalt ca doi înecați, târându-și picioarele în figuri obosite pe ringul de dans. Vorbește puțin despre stelele de cinema, despre familia ei care a fost bogată înainte de revoluție. Ruși albi. A mai auzit una bună! Ruși albi. Înțelegi? Nu, sigur că nu. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vreme, potrivit căreia România ar fi de acord cu o „largă autonomie” a provinciei Kosovo, eu adăugând: „Chiar nu suntem conștienți că avem și la noi în țară zone cu populație majoritar de altă etnie, ai cărei „lideri” așteaptă, precum înecatul o gură de aer, o asemenea luare de poziție oficială? Că...dăm apă la moară celor care, cu o tenacitate demnă de invidiat, dacă ar fi pusă in slujba unei cauze legale, urmăresc deschis, încă din 1990, obținerea autonomiei teritoriale
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
aproape nepăsător: „Și ce s-a găsit asupra dumneavoastră?”. „Nimic!”, mi-a replicat sec...Ancheta a continuat, pe această temă, aproape două ore. Rezultatul: Nimic! Întrebările și răspunsurile deveniseră stereotipe, doamna fiind, firește, tot mai nervoasă, iar eu așteptând, ca înecatul un colac de salvare, să intre cineva în cameră și să oprească acea total inutilă anchetă. În mod normal, după o vreme, am luat în calcul și presupunerea că doamna pe care o anchetam nu știa nimic, chiar în ipoteza
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
acum 6-7 ani te-am bătut la palmă? De ți-a dat sângele?» « Nu numai de asta; și fiindcă ai vrut să mă spânzuri - uite semnul, pe gât; și fiindcă ai necinstit-o pe soră-mea, Roza - de s-a-necat În iaz, acum un an; și fiindcă i-ai zmuls tatei barba, după ce ai spart geamurile casei; fiindcă... - las’, că găsim noi, n-ai grijă... Noi găsim tot...» Mă uitam la el - Îmi Înghețaseră picioarele. Știam că orice-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
burgheze?», fac eu. «Doar și tu ai citit burghezele acelea - și nu te-ai Îmburghezit, din contra! Le-au citit și mama ta și surorile toate, mai cu seamă Roza, cea pe care am necinstit-o eu și s-a-necat În iaz...» «Să nu ne-mpiedicăm În amănunte...» face Sapșa. «Mersul istoriei mereu-nainte...» Dar eu nu mă las. Zic: «Ce au burghez cărțile de Creangă și de Sadoveanu și de Tolstoi și de Pușkin și... dealtfel acum câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vlahuță. N-a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost vers pe care să nu ceară să i-l citesc, n-a fost faptă de care să nu știe...Mă agățam ca un înecat de gândurile neșovăielnice ale lui Vlahuță și mă ridicam deasupra undelor, de spaimă, sus, pe stânca nădejdii lui. Admirația lui, ne reamintește Ion Apetroaie mărturia lui Voiculescu făcută lui I. Valerian, constă și în aceea că bustul în ghips a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
alte zeci de amănunte, scăpate de ea la lectură. Găsirea lui era un fel de treaptă, un alt bilet de intrare în casa profesorilor. În tot cazul ea nu dori să-și precizeze, să-și conștientizeze intenția. Se agăță, ca înecatul, de un nume auzit de multe ori, pomenit de Alexe și Nina în contexte oarecum favorabile. Din acel moment ea se cuplă, senzorial și afectiv, spre această direcție. Săptămâni întregi răscoli bibliotecile, librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text după text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își freca palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu găsesc nici dram, am pățit și eu ca în poezia aia, când e sare nu-i mălai să dea naiba în el de trai. Râse scurt, păi nu-i așa? Era varză câtă lumea și pământul numai el, ca înecatul, hai acum, hai, s-a răcit și mămăliga și brânza asta a fost realizarea zilei, că le-am mâncat pe toate reci... Viorel Angelescu își scoase batista, o duse la nas. Când suflă simți o înțepătură alarmantă în inimă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două Românii: pe stânga curgeau declarațiile politice, pe dreapta apă tulbure. În subtext: le-a luat Dumnezeu mințile! Sau: țara arde și conducerea se piaptănă. Impresia e că politicienii se preocupă de soarta lor, nu a țării. Imaginea unui biet înecat, cu degetul mijlociu înțepenit în sus, a făcut ocolul presei ca un semn la adresa puterii. Nu este așa, dar imaginea contează. Puterea comunică puțin și slab, iar opoziția profită de inabilitatea acesteia și de apa căzută din cer. Efectul cumulat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
răspunde robotul. Ce mesaj să-i lase ? „spune-i că treci spre seară pe la ea.” — trec spre seară pe la tine. Da ? te sărut... X se sperie de propria sa voce. o voce înfricoșătoare. abia și-o recunoaște. o voce de înecat. Coardele sale vocale par calcinate de timp. alege alt creion și desenează mai mult cercuri pe cîteva din paginile dosarului. Decide apoi să deschidă televizorul. telecomanda funcționează, dar ecranul nu captează decît linii orizontale și puncte în dezordine. X apasă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Hei. Vino și cuibărește-te aici. Încă mă ai pe mine și eu o să fiu aici întotdeauna, să știi. Își promise să petreacă mai mult timp cu fiul lui, cu sau fără ziar. Murray Nelson n-avea decât să moară înecat. De preferință cu exemplare vechi din Express. Dar Ben își trase nasul cu zgomot și îi întoarse spatele. Jack ar fi putut să jure că plângea. — A fost oribil, tată. Ralph e prietenul meu și n-au vrut nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sunt aici, o nuvelă fină, construită cu o mână de bijutier.“ (N. Manolescu) Folclorul oral susține că tânărul Nicolae Labiș a fost atât de impresionat când a citit în volum povestirea, încât a scris în replică poemul Moartea căprioarei. Înecatultc "Înecatul" Aveam în lunca de sălcii și plopi de dincolo de apă niște vite. Din când în când, mă scoboram din sat de la Barboși, trecând Siretul și mă duceam să le văd. Umblam pe cărările umede, printre ramurile împletite, stârnind sturzi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lunca de sălcii și plopi făcea zid neclintit, zimțuit de vârfurile ascuțite ori rotunde ale copacilor. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit, spre aburii depărtați, din fund, ai Siretului. Pe apa lucie, aproape de malul cestălalt, venea domol înecatul, la linia undelor. Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cangea asta înecați? Cei doi tovarăși cu pălării rotunde își întoarseră iar capetele spre străinul neclintit. Bătrânul ridică ochii spre mine. Să vezi când vine apa mare... Dumneata, boierule, nu ești de mult prin partea locului, nu știi... Vin mulți înecați, saracii... Pe unii îi cunoști, pe alții nu-i cunoști. De unde să știi parcă atâta lume? La început aveam o groază... pe urmă m-am deprins. Acuma știu că așa-i apa... Cere ea om... Când am venit întăi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plecară. Așa stăturăm o vreme. Soarele asfințea departe, deasupra Siretului, luminând pâcla zării, împrăștiind pe luciu și înaintea noastră ca o pulbere aurie. Podarul se sculă, scuipă într-o parte, apoi se dezbrăcă de suman. Cu luare-aminte se plecă spre înecat, îl întoarse pe spate și-i îndreptă capul cu fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre zarzavaturile lui. Rămăsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridicase și el de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă pod. Era vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit stătea încremenită pe cer. Apa Siretului se umpluse de o lucire tainică, ajungând până la mal, unde sta înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 9 din 25 februarie 1907. În Convorbiri, nr. 6 din 15 martie 1907, Mihail Dragomirescu a publicat un articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de Emil Gârleanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un sat, odată 17 Hanul Boului 29 Cânele 37 Păcat boieresc 45 În pădurea Petrișorului 83 Înecatul 93 Fântâna Hazului 101 O istorie de demult 111 Mergând spre Hârlău 119 Fiorul 131 Codrul 143 Povestea cu Petrișor 155 Hoțul 163 Haia Sanis 171 Bordeienii 231 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... 301 Pe Deleleu 313
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poștă, ofițeri și trupă română și aliată. Simțim nevoia să facem bae, deoarece avem impresia că circulă ceva străin pe noi. Pornim la Nistru să ne spălăm dar nu suntem în largul nostru deoarece ne deranjează cadavrul unui soldat bolșevic înecat. 6 Sept. <1941>. Sosirea trenurilor în gara Tighina este evenimentul stagiunii. 10 Sept. <1941>. Escadrila Albă e silită de împrejurări să îmbrace culoarea verde-cenușie. Inamicul devine îndrăzneț. Într-o incursiune nocturnă ajunge la terenul de bază al escadrilei, lansând bombe
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]