3,818 matches
-
STAȚIE Ușile se închiseră automat și Delia se trezi în lumina puternică de neon. Cu o mână aranjă cutele celofanului în care stăteau strânse garoafele sugrumate de degetul opozabil. Din difuzor veni anunțul cu stația următoare, iar mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum și Delia se învoise să aducă florile. În spatele ei, instalat pe bancheta roșie, un domn
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vară și îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie că o să fie înghițit de arbuștii de lângă pat. Voia să facă să înceteze ploaia, însă picăturile continuau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu știu de ce motivul compozițiilor mele nu se schimba niciodată. Desenam, totdeauna, un chiparos sub care era ghemuit un bătrân adus de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața lui, o fată îmbrăcată în negru se apleca mult spre el să-i ofere o floare de nufăr - un pârâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul câte unul firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat un om cu fața înfofolită într-un fular. Ținea sub braț un obiect înfășurat într-o batistă. Mă privi și spuse: - Sigur voiai să mergi în oraș și ai pierdut drumul, ha? Fără îndoială că te întrebi ce pot să fac în cimitir la ora asta din noapte. Nu-ți fie frică, trăiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
intenția să i-o dau bătrânului vizitiu drept recompensă pentru serviciile sale. Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ea alunecă și căzu în apă. Au scos-o de acolo și au dus-o după chiparos, să-și schimbe hainele. Am urmat-o. Ca să o văd dezbrăcată. Zâmbea, mușcându-și în joacă degetul de la mâna stângă. În sfârșit, au înfășurat-o cu o eșarfă albă, iar rochia ușoară de mătase neagră i-au întins-o la soare. M-am lungit pe nisip, sub bătrânul chiparos. Auzeam apa fremătând, iar murmurul ei mă făcea să meditez la cuvintele incoerente pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban. Era așezat sub chiparos, iar în mâini ținea un fel de sitar. În fața lui, o tânără frumoasă care semăna cu baiadera, dansatoare în templele Indiei. Încheieturile mâinilor ei erau încărcate cu lanțuri și părea constrânsă să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Din gură, două picături de sânge le căzuseră, la fiecare, pe haine. Celor pe care îi atingeam li se detașa capul, care râdea. În fața unei măcelării, văzui un om care semăna cu bătrânul negustor de mărunțisuri, vecinul nostru; avea gâtul înfășurat într-un fular și ținea în mână un cuțit mare. Mă privea cu ochii săi roșii de parcă i-ar fi tăiat cineva pleoapele. Am vrut să-i iau cuțitul, dar capul i se detașă de trup și se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări ciudate. Ține în mână o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai bem? Mi-am spus în sinea mea: „Dacă voi cădea în mîinile poliției?“ Dintr-odată, mă simțeam plin de-o forță supraomenească. Fruntea nu-mi mai ardea. M-am ridicat. Îmi aruncai pe umeri abaua gălbuie și mi-am înfășurat fularul de două-trei ori în jurul capului, îndoindu-mi spatele. În sfârșit, m-am dus să iau cuțitul cu mâner de os pe care-l ascunsesem în caseta cea veche; în vârful picioarelor, mă îndreptam spre camera târfei. La ușă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de Ragheh pe care mi-l dăduse, la cimitir, bătrânul vizitiu. Nu mai era. Am privit în jur. Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două. Nu, era un bătrân cocoșat, cu capul și fața înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
domn Petrică. Din prima țâșniră câțiva gândaci care se aburcau rapid spre clanța ușii de la micul depozit. Legară o sfoară de ea, iar restul trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază. Masa trupei începu să tragă de primul și lațul se strânse în jurul recipientului. Desfăcură sfoara în fâșii, astfel încât de ea să se prindă cât mai mulți. Apoi începură din nou să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuia să recunosc că nici lumea oamenilor nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc și mă așezam la masa de joc! Până și mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe Băși îl iertasem demult pentru micile sale răutăți. Ei, da, lumea oamenilor era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la armată. Apoi, cu mare îndemânare, a înfășurat capul lui Hliboceanu. După ce i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat: Cine l-o fi lovit și de ce? Asta nu se întâmpla dacă nu ar fi vrut să-i ia ceva - a presupus Alecu. Ca urmare, Cotman
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul cu pânza pregătită. Fâșia albă scotea și mai mult în evidență frumusețea bărbătească a chipului lui Hliboceanu. În timp ce își admira opera, buzele lui Hliboceanu au îngăimat un singur cuvânt: „Apăăă!” Cotman a luat de pe masă ulcica cu apă, i-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În timp ce duhul lui nobil era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat-o la fugă În sus pe scări, ajungând la ultimul nivel al mallului, rezervat restaurantelor, și am blocat toate căile de acces În urma noastră. Afară se Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-un vânt diafan. Sprijinit cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc? Poate, ne gândeam, cu prosoapele albe Înfășurate În jurul taliilor și cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îndepărteze de mal. După o vale de silicon, America are acum și o insulă de silicon. 16 aprilie, ora 08:17. Un calendar maya e descoperit Într-o mezelărie din Tecuci, printr-un noroc chior. Vânzătorul tocmai se pregătea să Înfășoare o bucată de telemea de vacă În hârtie, când un specialist În sfârșitologie de lume din Peru, aflat din Întâmplare În respectiva mezelărie, unde intrase cu gândul să cumpere două sute de grame de mușchi țigănesc, s-a năpustit asupra vânzătorului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al exegezei. și nu aruncă aceste calificative din vârful buzelor. Argumentația prealabilă e amplă, demonstrația își urmează etapele fără acele sofisme și scurtcircuite oportune ce le îngăduie altor comentatori, cu înclinații "eseistice", să treacă senini mai departe. Meticulos, minuțios, autorul înfășoară și desfășoară cu încetul cartea pe care o analizează și pe care, bineînțeles, recenzenții dinainte au comentat-o superficial. Din păcate pentru Cornel Regman, aplicația și subtilitatea criticii sale, ascuțimea ei, se împiedică într-un limbaj ciudat, trudnic, cu o
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
de renumitul Vern Cameron, este alcătuit dintr-un tub de metal laminat de 7 cm, avînd la un capăt o coardă de pian de aproximativ 22 cm. Coarda este Întinsă pe o lungime de 5 cm, apoi are 6 spire Înfășurate În sens invers acelor de ceasornic. SÎrma urmează o linie dreaptă pe o lungime de Încă 15 cm și are la capăt o bară metalică lungă de 5 cm cu vîrf ascuțit. Aurametrul este ținut ușor cu degetul mare și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a scăpat doar cu atît, se gîndește privind la pata de sînge uscată de pe mînecă. Barmanul îi aduce paharul cu rachiu pe o tavă ovală și, înainte de a-l servi, șterge în grabă masa cu șervetul pe care îl are înfășurat pe antebraț. Roja îi mulțumește scurt și trage o înghițitură mică strîmbîndu-se, uite că cel puțin eu nu m-am schimbat așa peste noapte cum au făcut-o alții, își continuă dialogul său la distanță cu Bătrînul, dîndu-și seama că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]