418 matches
-
ghiduși zăpăcitori & consumatori ai celor cinci simțuri, de talia lui Emil Brumaru, laolaltă cu cavaleri înzăuați ca Neagu Djuvara, inși misterioși bucătărește și surprinzători papilar, precum Mircea Cărtărescu, Livius Ciocârlie, Radu Paraschivescu, Vlad Zografi și Marius Chivu, împreună cu felurite, baroc înfășurate doamne, în veci necorelabile deopotrivă cu ideea de gătit și cu cea de găteală: Ana Blandiana, Antoaneta Ralian, Grete Tartler, Adriana Bittel, Adriana Babeți, Oana Pellea, Monica Pillat, Ioana Nicolaie. Titlul ideal presupus de mine era „Mâncăruri cu gust de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Am acționat-o de câteva ori prin aer, privind cum se încalecă în partea anterioară cele două lame dințate, bine unse, apoi am așezat metalul rece pe fruntea Ancăi și am defrișat o primă fâșie până în creștet. Bucla a căzut înfășurată grațios, art-nouveau, în poala fetei, doar câteva fire de păr i-au rămas atârnate de geană, de unde și le-a scuturat cu un clipit. Am continuat, urmând atent bosele țestei, împrăștiind pe jos zulufii moi, până ce întreaga frunte s-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămâne din tine la întîlnirea cu tine cel viu, ca să poți avea revelația, ca să poată urma contopirea? E miezul trandafirului morții noastre, fiindcă acolo-n centrul corpului nostru carbonizat, între petalele de scrum ale ficatului și creierului și bojocilor noștri, înfășurate strâns, ca un boboc abominabil, acolo-ntre granulele scuturate ale măselelor noastre, între bețele de chibrit arse până la alb ale oaselor noastre, se mai află ceva, și-n acel ceva este totul. Când tunelul intră în linie dreaptă și gura
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
comande ferm, să aibă credință, să nu se-ndoiască. Parcă ordonam muntelui să se azvârle în mare. Și venea noaptea în care, după ce, în fine, puteam adormi, mi se părea că mă trezesc și mă ridicam în capul oaselor, încă înfășurat ca o mumie-n cearceafuri. Nu-mi trezea nici o suspiciune faptul că mă vedeam de sus, din preajma plafonului, ca și când două entități gemene din conștiința mea s-ar fi dezbrățișat și s-ar fi depărtat la câțiva metri distanță, una dintre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unele uși, deschise, am văzut din nou scene coșmarești: paturi albe, acoperite pe jumătate cu mușama, pe care zăceau bătrâni cu canule ciudate înfipte în burtă, alții defecând prin anusuri artificiale, cu robinet nichelat... copii cu poliomielită, cu osul femural înfășurat direct în piele, fără nici un fel de pulpă-mprejur, pedalând din greu pe biciclete medicinale... grase dezvelite, masturbîndu-se cu ochii dați peste cap... Nu m-am oprit până-n salonul nostru, luminat prin toate geamurile de un amurg mistic, dovadă că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
colindând ca într-o levitație noroasă camerele atât de știute ale apartamentului nostru. Cinci dimineața, soarele ca o bilă stacojie deasupra Morii Dâmbovița, părinții mei dormind transpirați sub păturile vraiște, un val de dragoste pentru mama, apropierea de silueta ei înfășurată complet în cearceaf ca o mumie, apoi întoarcerea-n patul meu dm camera de la stradă, automată, fără nici un gând... Și trezirea cu totul debusolată, mersul la baie, micile gesturi absurde, tremurul din tot corpul, de animal încolțit... De zeci de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
maidanele revelației, privind tânjitor spre izvorul de flăcări din depărtare. Pentru că nu poți intra în etern gradual. Minunea nu se dă în pași succesivi. Dincolo de ziduri sânt alte ziduri, și dincolo de ziduri alte ziduri, și minunea e perspectiva nesfârșitelor ziduri înfășurate strâns unu-n altul, cum trandafirul nu e miezul lui, ci înfășurarea înmiresmată de petale, de margini, de suprafețe. Și trandafirul de cristal îl vei rupe deodată de pe codița lui de iridiu, căci nu-i de nici un folos să-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
obscurizată de stranietate. E ca și când tot ce mi se-ntîmplă, ca să poată să mi se-ntîmple, trebuie ca deja să mi se fi-ntîmplat, ca și când totul ar exista deja-n mine, dar nu umflat și întreg, ci pândind, în foițe zbârcite, rudimentare, strâns înfășurate unele-n altele acolo-n structurile creierului - dar și-n glandele și-n organele și-n crepusculul meu, și-n casele mele-n ruină -, așteptând acolo o confirmare și-o hrană dinspre flacăra modulată a existenței, la rândul ei neîmplinită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piciorușe subțiri ca ațele rotind încet viermele înaripat, pregătindu-l pentru desprindere și zbor. Abia atunci, înconjurat de slava rotundă a Shahasrarei, marele fluture va zbura deodată în toate părțile, în cele patru dimensiuni vizibile și-n cele șapte strâns înfășurate, până ce puterea și culorile lui vor umple țeasta fără tâmple și frunte, craniul fără etmoid, sfenoid și occipital al Dumnezeirii. Îmi imaginam uneori mântuirea ca pe o ejaculare de fluturii levitînd cu miliardele într-o spermă de aur. Din miliarde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai fi) până ce sabia, fulgerând o ultimă oară prin fața căpitanului, atinse podeaua de agat cu un zdrăngănit mult peste putința urechii de a-l îndura. Copleșit de o dragoste care-i dizolva ca arsenicul organele interne, el apucă hotărât minerii înfășurat m piele, mulțumi și, în fața Părinților ce zâmbeau hieratic, frânse pâinea trupului său, despărțind grâul de neghină. Trupul fără viață al căpitanului Vasile Badislav fu găsit a doua zi după defileul în cinstea Majestăților lor, în odaia sa cu chirie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cât cincizeci de foi albe cusute una de alta e cearceaful de larg - mai păstrează, poate, aidoma altui giulgiu, dârele delicate ale membrelor tale, umezeala feselor, ambra omoplaților, mirosul brun al labei piciorului, căci ai dormit de curând, la prânz, înfășurat strâns în el, ca un cocon, așa cum doarme întotdeauna și mama, așa cum ai dormit mereu, oricât de cald ar fi fost în odaie. Dar mirosurile nu se reflectă-n oglindă, ci mai curând sânt ele însele oglinzi întunecate, unde vedem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zare, înecate-n vegetație, sau doar o parte din oraș, tot mai puțin, tot mai înghesuit spre orizont pe măsură ce blocul de vizavi se înalță, cu cofrajele lui de beton și fier forjat, cu marile mosoare de lemn pe care sânt înfășurate cabluri, cu excavatoare și buldozere, sau doar blocul de vizavi, mai înalt ca al nostru, cenușiu, imbecil și frustrant, dincolo de care e orașul pe care n-am să-l revăd niciodată. Și sper că nu sânt nici într-un vis
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apă susținute de atlași și gorgone de piatră, zâmbind cu ochi albi și cu mușchii jucîndu-le sub piele, fabrici cu structura de rezistență din fier forjat, răsucit ca să-nchipuie lujeri și inflorescențe delicate), se ridicau pe acoperiș, așa încît moara înfășurată strâns în cerul albastru părea un turn Babei iregular și absurd. De la-nălțimea de unde priveam, curtea din față părea mult mai adâncă și mai pustie, iar camionul cu prelată încremenit pe-o latură a ei se mai vedea doar ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peliculă. Dar viermii care sîntem în grosimea timpului, cei ce au drept cap embrionul și drept coadă muribundul, pot simți dintr-o dată feromonii cumpliți ai Dumnezeirii. Sânt vezicule singuratice venind perpendicular din miezul trandafirului, străbătîndu-i petalele, refractîndu-se-n retinele sale groase, înfășurate strâns una-n alta. Sânt atât de rare, încît aproape că nu-i cu putință să se-ncîlcească vreuna în enormele noastre antene penate, dacă asta nu ne e dat, dacă un deget al grației (sau al damnării? este unul și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau aleși, de regulă, din rândul fraților, al surorilor sau chiar nașii de botez. Nunta ținea trei zile. La nuntă se cântau cântece specifice, nefiind permisă muzica. În cazul decesului, mortul era spălat pe paie, îmbrăcat în costumația specifică și înfășurat în pânză albă și așezat pe laiță, cu capul spre icoană. Se aprindea candela și se citea Psaltirea. În ziua înmormântării, era scos din casă dimineața și dus la biserică, unde se oficia Sfânta Liturghie, apoi Parastasul. În timpul Parastasului se
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
după ce slăbise șaua, să dea jos pătura de pe cal și să și-o pună pe umeri, apoi se lăsă să cadă în iarba încă umedă. Sfârșit, alunecă într-un somn adânc. 17 Lumina zilei îl găsi pe Balamber închircit și înfășurat în pătură ca un copil. Trezirea, salutată de cântecul melodios al unei privighetori, nu fu, însă, deloc plăcută fiindcă aproape imediat mâna rănită începu iarăși să-l doară, retrezindu-i amintirea neplăcută a tot ceea ce i se întâmplase cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
da! o văd departe, Din insule bogate cu mari grădini de laur Sfâșiind apa iese o luntre scrisă cu-aur Și lebede-argintoase, aripele-ntinzînd, Se-nhamă lin la dânsa ș-o trag încet, cântând. {EminescuOpVIII 306} Bătrânul e... în manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe placa mării-l trag, Pe fruntea-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cumcă este al mării
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E putred aci în Danemarca"... Asta nu i-o spune-o neci unul de ai noștri ca el. OFIȚERUL Enfin, mon ami!... Se cunoaște că nu e de-ai noștri... Se cunoaște că e străin. SCENA X PRECEDENȚII. HISTRIO (vine înfășurat în manta și șade pe banca de piatră) [HISTRIO] Neciodată nu mi-a părut drumul așa de lung până aci... și, pe când bietele mele picioare se munceau așa de rău mintea mea aprinsă alerga iute înaintea lor, ceea [ce] mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un metru pătrat să tot fi costat doi, trei franci, acum ar trebui să plătească sigur o sută. Șapca lui avea cozoroc și era pusă mai mult pe-o ureche, geaca de piele o purta descheiată, o eșarfă îi sta înfășurată lejer în jurul gâtului și Hans Saner își întinse buzele, deschizând gura larg și arătându-și dinții cu dezinvoltură. Cu o seriozitate acompaniată de un gest ce exprima regretul, spuse: Oricum trebuie să-ți folosești banii. W., care mergea alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în stare să înghită. Are în nas un tub pentru hrănire. În această dimineață deschide ochii. Ceea ce-l înconjoară e straniu, iar chipurile pe care le întâlnește sunt ostile. Închide ochii din nou și zace în tăcere. Are trupul strâns înfășurat într-o pătură din bumbac. Vântul din nord șuieră noaptea prin curte. Doi copaci bătrâni, înalți dar desfrunziți, din careul mărginit de clădiri, stau ca doi nebuni care se ceartă. Ce e în mintea lui Liu? Soția lui a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
O apăsare colosală, binefăcătoare care Își sporește În fiecare clipă intensitatea până când poate deveni sufocantă, ucigașă. Și atunci, această spaimă subțire ca peretele unui balon de săpun se sparge și apăsarea reîncepe ca o trecere printr-o infinitate de lumi. Înfășurat ca un cocon, cu mâinile lipite de corp, fără putința de a le mișca după voie, fără putința de a-ți atinge fața ca să te scarpini. Nu ai putința să cercetezi această amorțeală, acest amestec de bine și de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un sunet ciudat. Am știut imediat că e moartă. Sunt unele lucruri pe care nu ai cum să le greșești. Ochii lui Lee priveau goi înspre cerul alb ca hainele ei, alb ca și pielea. Jacheta pufoasă în care era înfășurată, confortabil și protector, nu-i mai ținea de cald. Era vânătă și înghețată ca marmura, pielea și corpul ei erau țepene; inflexibile, reci, toate păreau să fie la locul lor, la prima vedere, dar ea nu mai era deloc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă un duș. Revine în cameră cu prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva momente stă nemișcat lângă pat, acolo unde Smaranda, lungită pe burtă, mângâie ușor cu palma stângă perna ce păstrează încă forma umerilor lui. Se întinde peste trupul gol și depune cu voluptoasă bucurie un sărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de arahide) și, În cele din urmă, la haine. Purta o rochie tinerească, scurtă, verde și cu franjuri de-a lungul tivului. Pantofii erau din satin verde asortat, cu paiete În vârf și barete delicate la glezne. Pe umeri avea Înfășurată un boa din pene negre, iar pe cap o pălărie În formă de clopot, cu pandantive de onix atârnându-i deasupra sprâncenelor pensate. Îl mai lăsă câteva secunde pe Lefty să se bucure din plin de imaginea ei spilcuită, americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată drumul s-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]