10,960 matches
-
prospere comunități de oameni din lume. Normal ar fi fost ca monumentul Zeiței înveșmîntată în straiul ei grecesc clasic și înfățișînd ideea modernă a libertății să fi fost înălțată în cinstea revoluției franceze de la 1789. Totul îndreptățea acest lucru. Ideea, înfățișarea clasică, pînă și executanții, - creatorii - fii ei înșiși ai lui 1789. Istoria universală a vrut însă ca generozitatea franceză, din acele timpuri, să-și fi pierdut o dată cu cele aproape trei secole scurse, înțelesul originar și să fi devenit în zilele
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
cărți/ pe care nici n-ai visat-o vreodată" (Poesia mirabilis - variantă). Proza (relatarea obiectivă) pe care și-o asumă versurile de o asemenea factură, pentru a-și exprima aderența la fața ingenuă a lumii, nu le împiedică a denunța înfățișarea prozaică, id est denaturată, a lîncedei vieți cotidiene, văduvite de orice orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
en papier". Sau în altă variantă: "A Jean Cocteau âges, ans, coqs, taux de nos châteaux de cartes". Ne aflăm pe un teren extrem de lunecos, pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
gogoliană de elemente anodine și proiecții fabuloase minează coerentă interioară a funcționarului de la întreprinderea de produs chibrituri. Diavolul va apărea, deloc întâmplător, în ipostaza unui birocrat intransigent, Kalsoner, ce va proba o capacitate ieșită din comun de a-și schimba înfățișarea. Ritmul narațiunii e trepidant, existând un rafinament al metamorfozelor ce subminează ordinea birocratica, anticipând ravagiile produse de Woland și tovărășii săi în Maestrul și Margareta. Totul se pierde într-un foc de artificii, lupta finală a tovarășului Korotkov cu demonii
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
spirituală, ca Ioan Alexandru, și nici nu izbutește să facă din poezie un narcotic, asemenea lui Cezar Ivănescu. "Biserică" să este un castel de gheață. Oamenii care apar în poezia lui Nichita Danilov nu sunt individualizați, și nici măcar nu au înfățișarea generica a unor oameni. Poetul îi reprezintă prin ideea de verticalitate, ceea ce înseamnă un grad maxim de abstractizare. Omul este ceva care aspiră spre înălțime - asa sună definiția ființei umane din "dicționarul" poetului. Recunoaștem aici un mod expresionist de a
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
lumea e doar/ o mică vietate înfometata" (Un strat violet). Focul sacru nu s-a stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
inseparabil cu volumul decupat subtil sau cu suprafața șlefuita și patinata meticulos pînă cînd textura capătă culoarea verzuie a unui bronz scitic sau abstracția unei oglinzi. Fără a fi interesat în mod special de figurativism, sculptorul caută chipul livresc sau înfățișarea arhaica, fără a fi retoric, el caută semnele unei civilizații vagi și coordonatele unui Cosmos comprimat, după cum, fără a ceda spontaneității excesive, comentează nonșalant apariția formei din propria să energie interioară. La o privire atentă și lipsită de prejudecăți, calmul
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
model. Dar tocmai astfel, susține Choay, ea își dezvăluie alteritatea. Este o alteritate similară cu aceea a cărților Antichității, care stau mărturie pentru un trecut încheiat, care poate fi invocat, dar nu copiat. Admirat, dar nu reprodus intact. Formă și înfățișarea monumentelor române care solicită atenția umaniștilor renascentiști este prin esență ei destinată nu unei sensibilități vizuale, ci mai degrabă menită să confere legitimitate memoriei literare. Monumentul este pus astfel în slujba textului. Inversul "efectului Petrarca" este ceea ce autoarea numește "efectul
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
de pericolul păcatului, eroul abandonează totul și se călugărește, dar sperînd că, totuși, catedrală e pe cale de a fi isprăvita și altcineva, măi vrednic, vă sluji în ea. Tema păcatului, atît de frecvență în literatura lui Galaction, a căpătat o înfățișare romanesca. Păpucii lui Mahmud, din 1932, dovedește, înainte de toate, precipitarea autorului în creația romanesca, anunțînd chiar, la apariția Roxanei, că va căpăta înfățișarea unei trilogii, proiect, din fericire, abandonat. Noul român se deschide cu scena unui chef, la o cîrciuma
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
vrednic, vă sluji în ea. Tema păcatului, atît de frecvență în literatura lui Galaction, a căpătat o înfățișare romanesca. Păpucii lui Mahmud, din 1932, dovedește, înainte de toate, precipitarea autorului în creația romanesca, anunțînd chiar, la apariția Roxanei, că va căpăta înfățișarea unei trilogii, proiect, din fericire, abandonat. Noul român se deschide cu scena unui chef, la o cîrciuma din Roșiorii de Vede. Prilejul e constituit de victoria de la Plevna, despre care tot povestesc participanții la bătălie, ajunși aici, victorioși, cu un
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
și la două decenii de comunism. Nici S. Cioculescu, P. Constantinescu ori Vladimir Streinu n-au gîndit altfel. Abia în 1939 o propoziție a lui G. Călinescu pune capăt acestei interpretări a lucrurilor: "În realitate, critică și istorie sînt două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg". Și: "...Adevărată critică de valoare conține implicit o determinatiune istorică", după cum "nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic." Din acest moment, conceptul de istorie literară își capătă plenitudinea. O dată
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
de o bună bucată de timp. Pînă la proba dispariției soțului, Teibele rămîne prizoniera legămîntului căsătoriei. Ros de pasiune, bănuind că în spațiul realului nu ar avea nici o șansă, Alchonon își trece iubirea în fantastic și-și ia o nouă înfățișare nocturnă: cea de demon, un demon al dragostei. I se abandonează pînă la urmă total, devorata de iubire, femeia-model a sătucului, Teibele, cea căreia demonul Hurmita îi reda dreptul la viață. Deghizatul Alchonon vrea să cucerească nu doar nocturnul, ci
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
să avem. Ne închipuim cum ar fi fost, dacă n-ar fi fost... * Vorbea despre scriitori că despre niște frați mai mari plecați de mult în străină țațe și care trebuiau să se înapoieze o dată si-odată , avînd, sigur, alte înfățișări, cu toții, nu numai de trecerea timpului, dar și din pricina a ceea ce le fusese dat să vadă acolo. Ar fi fost prin urmare alții. Cu totul alții. De nerecunoscut. Încarcați de idei sau de amintiri că de niște daruri nemai pomenit
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
candelabre aprinse pe mai multe mese din jur. Balzac nu spunea nimic mergînd de la un fascicul de lumină la altul, continuîndu-si mimica. Îmi venise mie rîndul să aplaud interpretarea textului. Arlette îl citise foarte emoționată, cu pauze și repetări, în ciuda înfățișării ei sigure pe șine. Îmi arătase apoi lampă astrala de care Balzac era atît de mîndru, construită după recomandările lui, si care nu arunca nici o umbră, sau vreo dunga de întuneric. Părea acționata de un fluid cosmic, inca nedescoperit, de
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
memoria subtilă a întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul a traversat-o în anii din urmă. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația proaspătă a unui act existențial decît înfățișarea severă a unui eveniment cultural. Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoziția lui Ilea apare că
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
s-a distanțat, prudent, chiar și de boema artista că de-o formă de dezordine, de incurie, de culpabila "neîngrijire", asadar de nedemnitate. Pentru a vorbi în termeni marxiști, "proletarul intelectual" Arghezi s-a străduit a-și depăși condiția, însusindu-si înfățișarea și comportamentul "dușmanului de clasă", măi atractioase și mai eficiente. Fidel, în același timp, obîrșiei sale, Tudor Arghezi se aplecă, cu un simpatetic interes, asupra muncitorului manual (făcuse el însuși parte din tagma), mîndru nu doar de priceperea lui, mergînd
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
îi judeca pe toți... Dar cel mai interesant personaj pe care l-am cunoscut datorită poetului este acest Wilhelm Brenner - eroul de roman - preot, și care mi-a arătat la Sebeș catedrala lor de pe la 1230. Un sas brunet cu o înfățișare de sfînt sau de martir de lemn, avînd ochii mari, negri și fața suptă, o fizionomie mai curînd de moț. Sunt dator acestui ținut ales al țării, - Sebeșul, - cu istoria lui săsească, cele câteva pagini sincere din romanul mai vechi
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
opuse atît ideii de ceremonial, cît și suspendării previzibile într-o încremenire hieratică. Revolta nu este însă niciodată la Corneliu Baba o stare pură și o acțiune sălbatică. Dublată întotdeauna de durere, de o anumită descompunere lăuntrică, ea capătă, simultan, înfățișarea pierderii de sine, a disperării și a spaimei. O asemenea scenă, fără nici o trimitere către social sau către convulsiile istoriei imediate, este compoziția întoarcerea de la înmormîntare (1948). Fără a fi vreo legătură directă, de natură epică sau de oricare alta
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
exista geniu fără demonic. Goethe atribuia geniului trăsăturile contradictorii ale umanului potentat, exaltat, inconvertibil, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea". Demonicul nu e opus divinității, căci prin forță să creatoare nu e decît o înfățișare a acesteia, capabilă a se reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu satanicul, exclusiv negator, steril. Atît Goethe cît și Blaga relevă valentă pozitivă a demonicului. Un citat din Blaga: "Demonicul nu
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
lucrurile au o fizionomie particulară. Ea exprimă voința încercării și deziluzia eșecului. Fără lucruri ce-ar fi lumea? Un imperiu al absenței, căci lucrurile fac lumea. Lucrurile sunt prezentul însuși, gândirea formelor și a fizionomiei lor. Pentru că forma este o înfățișare, aproape aceeași a unui anumit lucru, pasivă. Dar în clipa următoare când se mișcă, fie că vorbește sau nu, fie că privește la mine sau în altă parte ea începe să exprime ceva destinat desigur înțelegerii mele. Altfel n-aș
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
nici un pret s-o iau de la capăt. Onorabilii apreciază această stare complexă de satisfacție unită cu spaimă devenirii și o transmit prin mască fixă a lipsei de gandire. Fizionomia "raționalistului" exprimă o pace aparentă, ea amintește fața unui orb. Aceeași înfățișare, a unui obraz care poate privi în orice direcție pentru că de fapt nu se uită nicăieri. El poate sfătui pe aproape oricine dacă acela îl asculta cu atenție. Sfatul lui nu este destinat cuiva anume, si de aceea ei nu
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
de conceptul de bine și, estetic, de conceptul de frumos. Adevărul este, în schimb, indiferent, daca nu insuportabil. Cu toata vigoarea realistă a artei din ultimele secole, cînd au fost înlăturate multe dintre barierele și obstacolele ce stăteau în calea înfățișării adevărului vieții, gustul dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
Luminița Marcu Cel mai recent număr al revistei Secolul 20 și-a ales un subiect cu două înfățișări distincte: pe de-o parte, metaforă locului și a locuirii, spre satisfacția eseiștilor și a scriitorilor, pe de altă parte, problemă gravă a poluării mediului, abordată cu maximă seriozitate de specialiști în domeniu. Printre cei care au răspuns la prima
Loc-Locuire Poluare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17536_a_18861]
-
Dobre este pictor pur și simplu. Unul cu o privire interiorizata și reculeasă care, mai înainte de a-i dezvălui ochiului existența unui obiect, a unui reper, îi semnalează conștiinței faptul că miracolul și iluzia joacă, asemenea flacărilor deasupra comorii, dincolo de înfățișarea frusta a materiei. Și tot pictură, atunci cînd nu transcrie texte sacre sau cînd nu scrie altele nedescifrate încă, face și Ruxandra Grigorescu. În lumea ei mică, delimitata sever prin geometria suportului și prin delicatețea gestului, ea se mișcă asemenea
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
și magicul Corb/ așezat pe pervazul ferestrei rosti pentru ultima oară/ THAKATIMUNU SIPEDI/ prin livadă cu vișini depărtîndu-se/ printre zarurile și tomberoanele nopții/ depărtîndu-se/ în timp ce repetăm zăpăcit/ ăGhnoti Seautonă ăZopediă ăImunuă ăKatimosă aSpre Undea/ ăEsti Viața ești Moartea?a ăEsti înfățișarea Ruinei?a THAKATIMUNU SIPEDI, THAKATIMUNU SIPEDI/ Dincolo de bine și de rău așteptînd zorii" (Pasărea neagră). Astfel versurile iau o turnură psihedelica. "Morală" poemului se pierde în aburii halucinației solemne. O a treia ipostază a lui Daniel Corbu o alcătuiește tranziția
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]