584 matches
-
și, totodată, ponoasele demografice, economice, politice, culturale, când, dintr-un teritoriu firesc și, în majoritate covârșitoare, românesc, la 1774, s-a ajuns în 1914 la un mozaic de 14-15 grupuri etnice și 10 confesiuni religioase; în cazul Bucovinei (1774-1918) trebuiau înfățișate, pe cât posibil, cu documente istorice specifice muzeologiei, eforturile permanente ale bucovinenilor pentru păstrarea, afirmarea și apărarea ființei lor naționale, dar și a legăturilor îndeosebi culturale, cu românii din celelalte provincii românești, în general, cu Moldova și apoi cu vechiul regat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
reușit să pătrundă și în studiourile lor, dirijându-le firava producție. Spre exemplu, în filmul „Tinerețe nemuritoare” sunt prezentați că organizatori ai acțiunii de rezistență din timpul războiului „elementele burgheze.” Mai mult, în filmul „Poporul acesta va trăi” țărănimea este înfățișata că „forță conducătoare în lupta de eliberare”, iar muncitorii că o „clasa de lumpenproletari, de vagabonzi și de hoți”. Pentru ultimii ani este reclamata editarea a sute de mii de exemplare „dintr-o literatura triviala și bulevardiera, după modelul broșurilor
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
simțisem pentru Georgie - veselă, tandră, senzuală. Și totuși, cât de superficiale mi se păreau acum aceste sentimente prin comparație. Puterea care mă stăpânea acum nu avea nimic în comun cu ceea ce simțisem înainte; și îmi reveni în minte imaginea Iubirii înfățișate de Dante. El m'ha percosso in terra e stammi sopra. Mai târziu mi-am dat seama, ca de un lucru remarcabil și surprinzător de frumos, că în acele momente nu mi-am pus nici o clipă problema că starea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stârnească Încercări pe care nu le putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă să frământe chipul Celui ce Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pentru a realiza acest fapt, un nou proces trebuie Început: „Ca urmare, voi cugeta acum din nou ce anume am socotit altă dată că sunt, Înainte de a fi căzut asupra gândurilor de față; de unde voi Înlătura, apoi, ceea ce prin argumentele Înfățișate poate fi clătinat oricât de puțin, ca astfel să rămână până la urmă doar ceea ce e sigur și neștirbit”. În continuarea acestui text din Meditații, Descartes prezintă cu multă grijă, și cu temere parcă, Întreaga argumentare care Îl va conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
evidentă dintre toate cele pe care le-am avut Înainte. Iată de ce voi analiza din nou ceea ce credeam că sunt Înainte de a fi intrat În aceste ultime judecăți; și din vechile mele păreri voi Înlătura, apoi, aceea ce, prin argumente Înfățișate, poate fi clătinat oricât de puțin, astfel Încât să nu rămână decât ceea ce e sigur și neîndoielnic. Prin urmare, ce anume am socotit până acum că sunt? De bună seamă om. Dar ce este un om? Voi zice că e un
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
trădarea mamei incestuoase, căsătorită în grabă cu un unchi ipocrit și asasin, dincolo de dileme metafizice și prietenii durabile sau efemere, Hamlet ne relevă și această dulce povară a reabilitării memoriei ultragiate a regelui. Fiindcă înainte de a fi răzbunat, el trebuie înfățișat conștiinței colective așa cum a fost: un rege bun, dar sever, purtând mereu pe chip lumina adevărului și a devotamentului față de femeia iubită pe care "...nu lăsa nici vântul să o bată/Prea aspru în obraz." În optica lui Hamlet, tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
naive din România, Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag.19; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, TârguMureș, 2002, pag. 8, 9, 204. Pavel Biró Păsări „Dragostea de natură ar fi tema principală pe care se desfășoară creația lui . „Natura” înfățișată este însă mereu o scenă încărcată de întâmplări din viața animalelor pădurii, a păsărilor de câmpie sau de munte, descrise cu competența unui specialist care le-a studiat metodic; poate tocmai de aici, patosul pledoariei, sinceritatea, tandrețea cu care propune
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
naiv” contrafăcut, cu gesturi căutat inocente; uimirea sa în față feeriei naturii era totala, de nimic condiționată. A pictat cu egală bucurie și om și cer și floare și pasăre, felurite jivine și în toate, dăruirea a fost una, minunile înfățișate făcându-l părtaș la propria lor puritate...”. ( ziarul „Renașterea bănățeană” Timișoara, 27 sept. 1993, articolul Pictorii naivi bănățeni de Andrei Medinski) „Cristea nu a părăsit nici un moment sensul predominat liric al imaginii, pe care-l purta cu sine, ci și-
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
și să inspire. Într adevăr satul românesc Brusturi, în care s-a dezvoltat o școală de pictură naivă, în a cărei construcție Rodica Nicodin își află un binemeritat loc, păstrează încă în adâncul său zăcăminte insondabile care sânt trezite și înfățișate ochilor noștri în sclipirea uluitoare a culorilor de pe pânză.”( Ioan Meițoiu - Stare de dor. Poeți și pictori țărani, Ed. Sport - Turism, București 1983, pag. 251). Nicola Nicolae Pictor Localitatea: Târgu Jiu, județul Gorj Studii: Muncitor Bibliografie și reprezentare grafică: Arta
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
geografie, activitatea de recenzent al manualelor școlare fiind onorată de Eminescu cu o deosebită competență profesională (pedagogică) și angajare cetățenească. El cerea cărții școlare să transmită nu numai cunoștințe (acestea, cum am spus, trebuie să fie cu pricepere selectate și înfățișate), ci să dea „regulă și normă cugetării teoretice”, să formeze „cugetarea practică” și pe „cea morală” deopotrivă. În cazul instrucției primare și secundare deci, „calitatea celor știute stă în proporție inversă cu cantitatea”. Numai cunoștințele deplin înțelese, transmise pe cale intuitivă
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această atitudine erau privite și înfățișate ca monstruoase, cum este cazul mamei sultanului, sau comice, situație ilustrată sugestiv de târgoveața din Bath: opoziția teologică dintre rebela Evă și smerita Fecioară era prelucrată și reprodusă în forme literare.” 34 Deși există o multitudine de opinii exprimate în legătură cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Hansen, Introduction to Chaucer and the Fictions of Gender, University of California Press, 1992, pp. 1-25, passim. 192 personajele sale feminine: a fost sau nu admiratorul lor? Este oarecum ciudată poziția pe care o adoptă naratorul chaucerian vis-à-vis de eroinele înfățișate: personajele puternice ori malefice, cum ar fi Cleopatra sau Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de implicațiile pe care povestirile sale le aduc și astfel, amuzându-se pe seama lui Cupidon, îi oferă un poem al cărui efect se opune așteptărilor cerute de zeul tiran. Poemul dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
conjugală. Urmărit de patosul și grandilocvența personajelor, îndeosebi tragice, pe care le întruchipa pe scenă (Nero, Lear, Othello, Karl Moor), el are ambiția de a compune drame și tragedii. Mai puțin preocupat de adevărul istoric și chiar de verosimilitatea celor înfățișate, mizează pe efecte menite să impresioneze și să zguduie. Astfel, eroul din Ion Vodă cel Cumplit (piesă jucată în 1896) amintește oarecum de Ivan cel Groaznic. Traian și Andrada, concepută (și publicată) în 1893 împreună cu Grigore Ventura, plasează o intrigă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
o caracteristică a oamenilor. Un romancier adevărat este acela care reușește să redea oamenii exact așa cum sunt ei, adică inautentici. Chiar dacă se va proceda așa, totuși, acest tip de roman, este de părere Eliade, nu va stârni interes, pentru că oamenii înfățișați vor simți și vor vorbi ca în orice alt roman. Este fatal, continuă Eliade, ca într-un roman care vrea să surprindă cursul ascuns al vieții interioare a fiecărui personaj, oamenii care sunt redați să pară învechiți, cunoscuți, neutri. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
într-un text pornografic. Doi soți care-și îndeplinesc a minima îndatoririle conjugale sau prestația unui bărbat care ejaculează precoce nu sunt activități care să intereseze codul pornografic, chiar dacă asemenea activități nu se petrec în public: activitatea sexuală care este înfățișată trebuie, într-un fel sau altul, să fie spectaculoasă, iar acest lucru trebuie înțeles în două sensuri: a) trebuie să constituie un spectacol; b) nu trebuie să fie banală, ci să fie performantă din punct de vedere sexual. Trebuie să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ceea ce exprimă să se desfășoare. Acest fapt rezolvă în mod deosebit de economic constrângerile la care este supus dispozitivul pornografic. "Eu" prescrie automat cititorului punctul de vedere pe care trebuie să-l adopte și, fiindcă este vorba despre fantasme, orice operație înfățișată este obligatoriu susținută de o subiectivitate doritoare. Nu este așadar nevoie să se multiplice mărcile subiectivității, pentru că nu se pune în scenă decât ceea ce unicul actor/voyeur/aranjor dorește. "Îi leg numai mâinile de un scaun și încep să-i
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în unele privinți, să răspundă, în sfârșit, unui fond potrivit”. De la constatarea justificată a necesității istorice, dar și a caracterului binefăcător, stimulativ al împrumuturilor formale, Lovinescu ajunge, după alți trei-patru ani, la o întreagă și complexă construcție teoretică, pe larg înfățișată și argumentată în Istoria civilizației române moderne. Aici criticul în ipostază de sociolog găsește un sprijin oportun în concepția pishologistă și finalistă a gânditorului francez Gabriel Tarde cu privire la rolul imitației în viața socială. Invențiile se produc mult mai rar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
chipuri, Înconjurați de slujitori Îngerești. La dreapta lui stă Zoe, la stînga Îngerul MÎniei (piangelos ente torge), În dreapta lui e Viața (Zoe), În stînga lui Nedreptatea (adikia). După cum a observat F.T. Fallon, Sabaot este aici Dumnezeul Vechiului Testament, din nou Înfățișat ca o putere pozitivă și sustras oprobriului rezervat lui Ialdabaot 157. În cartea a patra din PS, Sabaot face obiectul unei duble dedublări: o dată În Micul Sabaot-Zeus (Planeta Jupiter) și În Marele Sabaot cel Bun (agathos), o putere „din dreapta” care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
epoca geto-dacă ori daco-romană? frică de strigoi? colind-baladă-bocet? Toate acestea la un loc și mai mult decît atît. Dacă operăm din definiție în definiție, Miorița întruchipează, în ultimă instanță, o metafizică a morții. Să nu ne oprim la suprafața lucrurilor înfățișate. Avem de-a face cu o multitudine de pretexte care țin de tehnica limbajului în asociere cu parcursul suitor al gîndirii, așa cum se întîmplă în orice domeniu al artei, indiferent de oralitate sau de cultura alfabetă, savantă. Problematica ce interesează
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sau viața la curțile din tăutești-Borzești, un conac În care boierii luminați din familia Romano au animat o viață socioculturală semnificativă. Dar, pe lângă această istorie, viața În localitățile de pe Jijia a produs destine personale, evoluții semnificative, realizări deosebite, ca cele Înfățișate mai sus. Dacă ne gândim că cei din acest colț de țară s-au născut Într-un spațiu social care nu oferea premisele articulării la modernitate, constatăm că pământul acesta sterp și condițiile vitrege au zămislit identități efervescente. Împreună cu câțiva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
că ar fi fost realizată direct după trăsăturile Preacuratei, fiind cea a Sfântului Evanghelist Luca -, respectiv între redarea simbolică a acesteia, într-o manieră care să nu excludă în totalitate ideea asemănării fizice, punând accentul asupra portretului spiritual al modelului înfățișat. În mod asemănător, istoricul de artă Glenn Peers punea problema figurării vizuale a îngerilor în arta bizantină. Descriind caracterul imaterial și atemporal al acestora, el observa unele deosebiri fundamentale între modalitatea de redare artistică a îngerilor și cea de înfățișare
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
greco-romane. Comparativ cu arta egipteană, care caută să extragă esențialul formelor vizibile potrivit canoanelor consacrate, arta greco-romană parcurge un drum invers, urmărind să descrie, mai ales în portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele psihologice ale modelului înfățișat. La nivelul redării imagistice a sacrului, aceste amănunte accentuează aspectele specifice viziunilor artistice ale acestor civilizații, punctând importanța lor în contextul istoriei artei. În definitiv, în Antichitate, formele de reprezentare vizuală a sacrului reflectă în mod fidel credința în existența
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
iconodulilor și reinstaurarea cultului icoanelor, o importanță majoră în acest context având-o și hotărârile Sinodului Ecumenic de la Niceea 384, din anul 787, care clarificaseră posibilitatea venerării icoanelor 385 pe argumentul că acestea erau considerate a fi reprezentări asemănătoare prototipului înfățișat, și nu identificări efective cu acesta 386. Analizând zbuciumata perioadă iconoclastă, reiese faptul că relevanța acesteia s-a datorat, pe de o parte, unei serii de factori negativi, cauzați de numeroasele distrugeri ale unor opere de artă de o valoare
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]