322 matches
-
până la Adjud, pe Siret și până la Huși, pe Prut. El a cerut să se îndeplinească propunerile sale și el primul va „porni caice spre a să coborî zahere la Galați”. Nu cunoaștem dacă proiectele lui Atanasiu au fost sau nu înfăptuite. La 19 noiembrie 1835, Vistieria a anunțat că Sfatul cârmuitor a hotărât să se întreprindă adunarea „științelor” necesare în vederea stabilirii măsurii în care Prutul și Siretul pot fi făcute navigabile. Cercetările au stabilit că Siretul putea susține caice (de 5-6
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost declarat navigabil fără să fie. De altfel, nimeni nu credea că măsuri de genul celor propuse de Atanasiu ar fi fost suficiente pentru a reda navigației Siretul, cu atât mai mult cu cât nici n-au fost respectate și înfăptuite. Spătarul Ventura, de pildă, în ciuda interzicerii construcțiilor de mori pe râurile Prut și Siret, și-a făcut două mori pe Prut, declarând că „dacă se vor ridica toate morile, le va ridica și el”. Că acele cercetări au fost într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
viruși și felurite toxine", care proliferaseră în timpul celor "cinci sau șase ore de schimb salivar" cu Leslie. Fără a avea niciun risc de sifilis, suferința tânărului scriitor este așadar legată de felul în care "păcătuise": sărutul, erzaț al relației carnale înfăptuite. De la semi-virgină la semi-emancipată Maladie a flirtului, perversitate a ațâțătoarei, înșelăciune nerușinată, conflict amoros și "mic război între sexe". Regăsim în acest episod din Alegerea Sofiei toate temele dezvoltate cu cincizeci de ani mai devreme de moraliștii francezi ai perioadei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să-și afirme apartenența la omenirea de rînd, ca și cum s-ar teme că ar umbri idealul pe care-l slujesc. Atitudinea lor rămîne sobră, iar autoritatea discretă în toate împrejurările. Tind să se facă mai mici, conștienți de fragilitatea operei înfăptuite, fără vreo iluzie în ceea ce privește soarta oricărei întreprinderi a omului. Despre Moise ni se spune în Biblie: Omul era smerit, mai smerit ca oricare altul pe pămînt". Această trăsătură de caracter a devenit criteriul după care se judecă tăria unui mare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acesteia de către nevinovați. Fiecare apare aici în felul lui ca martir al unei cauze: cel care ia asupra lui o crimă nefăptuită de el și cel care îl acuză de nelegiuiri imaginare pentru a salvgarda valorile comune ale unei revoluții înfăptuite împreună. Un măreț sacrificiu, spun în mod firesc unii. O represiune funestă, răspund ceilalți. Dar de ce oare acuzații nevinovați mărturisesc vinovăția? De ce le este frică? Cu siguranță, nici cruzimile polițienești, nici pedeapsa supremă, cum se susține uneori. Toți acești oameni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acesteia, așa cum doreau Rusia și Marea Britanie care o presau să declare război și Spaniei 148. Deoarece, nu dorea să lupte pentru realizarea unor obiective care nu erau și ale sale, ci doar ale aliaților săi de conjunctură și care, odată înfăptuite, ar fi putut să se repercuteze și asupra poziției internaționale a Imperiului Otoman. Ca urmare, Poartă Otomană se arătă preocupată de orice inițiativă diplomatică a Rusiei care i-ar fi consolidat poziția în cadrul Coaliției antifranceze și i-ar fi permis
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
parte, pentru că răul este ca și cancerul: sapă tot mai adânc În organismul bolnav, făcându-l să fie tot mai vulnerabil la rău.) Cine sapă gropa altuia cade singur În ea. (Sunt numeroase proverbele care arată că nu numai răul Înfăptuit, dar nici cel doar plănuit nu rămâne nepedepsit: „Sabia ucigașului rămâne fără stăpân”; „Rău faci, rău găsești/primești” etc.) „Un om care se gândește să se răzbune Își ține deschisă propria sa rană, care altfel s-ar vindeca și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Amorul-propriu este cel mai mare lingușitor.” (La Rochefoucauld) „Îi lăudăm pe semeni pe măsura stimei care ne-o poartă.” (Montesquieu) Eu domn, tu domn, cine mai mulge vaca? Când două orgolii, la fel de mari, se ciocnesc, un lucru care se cere Înfăptuit rămâne neînceput sau neterminat.) Din păcate, mulți oameni cred că valoarea lor este dată de poziția socială pe care o au la un moment dat: „Mulți oameni, ca și cifrele, poartă valoare numai prin poziția lor” (Napoleon I Bonaparte). Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l obținem prin noi Înșine. Μ Fuga de credința religioasă o realizează mai ales cei care simt că rigorile ei morale le limitează stările de mulțumire sau de fericire egoistă În care ei se complac. Μ Păcatul care este repetat Înfăptuit exprimă o stare de Îmbolnăvire a sufletului; el a reușit să ne schimbe modul obișnuit de a gândi, lăsând ca răul să devină stăpânul nostru! Μ Un alt paradox: putem să vedem bine cu ochii trupului, dar să fim orbi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, se supune unui efort curajos de a-și schimba vechile obiceiuri de a gândi totul numai din perspectiva unor beneficii personale egoiste. Nu există iertare sau Înălțare de sine decât prin propria ispășire a greșelilor Înfăptuite (fiecare culege ce a semănat: nu poți recolta, de exemplu, bunătate, dacă În suflet ai simțit numai ură sau dacă te-ai hrănit numai cu invidii!). Μ Cineva se joacă cu cuvintele și-i spune unui cunoscut de-al său
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
seama că apariția lor În viața noastră și-a avut temeiul (de exemplu, descoperim că s-au conexat cu acele aspirații din trecutul nostru care, pe moment, nu s-au concretizat, dar pe care am dorit mult să le vedem Înfăptuite). Μ Unui copil mai mult i se dă; unui tânăr mai mult i se pretinde; unui bătrân mai mult i se iartă. Μ Deși se pretinde că ar fi făcută spre binele omenirii, clonarea umană reprezintă În realitate un act
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dintre erorile pe care le facem se explică prin faptul că ceea ce am plănuit, mintea noastră a și realizat În forul ei interior (desigur, În formele sale specifice: simbolizate, ideale), iar spiritul nostru este grăbit să vadă cât mai rapid Înfăptuită și forma materială a proiectului imaginat. Μ Puterile transformatoare ale „extazului”, mai ales ale celui mistic, sunt greu de Înțeles, fiind relativ frecvente relatările despre oameni care, sub influența lui, au realizat cunoscutele suferințe fizice ale lui Iisus pe cruce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ele Însele pentru a-i face fericiți). Μ Poate că nu este exagerat atunci când afirmăm că o comunitate dovedește că este evoluată sub raport psihologic și moral atunci când este capabilă să resimtă sentimentul de vinovăție nu numai În raport cu o crimă Înfăptuită, la un moment dat, de către unul dintre membrii ei, dar și În raport cu fapte mai puțin dramatice, cum sunt: hoțiile, tâlhăriile, violurile, calomniile repetate etc. Față de acestea se manifestă Însă tendința de a se găsi doar o responsabilitate individuală, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
crimei și-i demască pe vinovați. Datina înmormântării și pedepsirea ucigașilor vin dintr-o credință străveche a poporului și sunt împlinite după legi nescrise, pentru că "cine ucide om nu se poate să scape de pedeapsa dumnezeiască". Odată împlinită datoria și înfăptuită dreptatea, viața reintră în normal, "ne-om întoarce iar Ia Măgura ca să luăm de coadă toate câte le am lăsat". În acțiunea sa, Vitoria dovedește spirit justițiar, inteligență, luciditate, stăpânire de sine, devotament și neclintire în împlinirea tradițiilor și datinilor
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Bisericii Unite cu Roma catolică, Ioan Inocențiu Micu-Klein - considerat de Lucian Blaga „cel mai de seamă om politic pe care l-a dat neamul românesc din această țară transilvană” -, întocmește planul de întemeiere la Blaj a mai multor școli, plan înfăptuit, din 1752, de succesorul său, Petru Pavel Aaron, dezvoltat de următorii episcopi, care extind rețeaua școlilor în limba română pe tot cuprinsul principatului. Elevii eminenți aveau să își continue studiile la școli superioare, unii, precum Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
226). Și în acest teritoriu locuit de români, ca pretutindeni unde se afla populație românească care putea să învețe în limba maternă, școala menținea trează conștiința națională și punea în centrul preocupărilor sale educative pregătirea spiritelor pentru unirea ce trebuia înfăptuită. 5.2. Pedagogia tendințe spre desprinderea de herbartianism În pedagogia românească din această perioadă se constată, în general, aceeași preocupare ca și în celelalte țări europene, de a se depăși rigiditatea școlii tradiționale de tip herbartian, de a se organiza
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în omăt ("era noapte, ger"), însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se împluse lumea că trebuie să fie un sfânt"). Împins de remușcări pentru păcatul înfăptuit, boierul merge la locul unde abandonase copilul și află povestea negustorilor. După ce-l răscumpără din nou, boierul pune băiatul într-o raclă și-i dă drumul pe apă. Deasupra raclei scria: " Cine va deschide această raclă va muri." Copilul supraviețuiește
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
conceptul finalității și este identificat modelul de reconstrucție a umanului pe care ea îl cuprinde. Apoi, pe temeiul analogiei dintre determinismul prin finalitate și structura formală a conceptului kantian al finalității, sunt dezvăluite: a) justificarea formală a determinismului prin finalitate (înfăptuită, în filosofia lui C. Rădulescu-Motru, prin conceptele de timp și destin); b) întemeierea sa "materială" (constând în "istoria" formelor personalității); c) confirmarea sa deplină (posibilă prin conceptul vocației). În final, vor fi semnalate deosebirile dintre monismul energetist al lui W
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalității, idealul constă într-o proiecție non-naturală (a unui act, a unei stări etc.) în viitor. Modelul de comportament pe care îl activează un ideal este un plan de acțiune ale cărei consecințe sunt anticipate. Întrucât cultura reprezintă orizontul anticipației înfăptuite, al idealului întruchipat în operele muncii, discuția despre cultură trebuie să pornească de la conceptul de ideal. Eul însuși ajunge la desăvârșire în ideal. Pornit de la simpla reacție afectivă în fața unei primejdii viitoare, sau de la anticiparea unei stări sufletești, eul se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a fi, ca la Kant, condiție a priori a acestora, având astfel, pentru ele, un rol constitutiv. Realitatea temporală apare apoi ca "substanță sufletească", destin: "el (destinul) este însăși viața, pornită din ritmul unor motivări adânci"159; este timpul realizat, înfăptuit, "pozitiv", adică dat pentru o anumită unitate de existență; este timpul interior unității organice și specific ei pentru că, socotește C. Rădulescu-Motru, fiecare unitate sufletească își are propriul său destin. Realitatea temporală ca timp condiționează posibilitatea prevederii fenomenelor "fizice"; originea ei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
patru ani prin vot universal, egal, direct și secret. Președintele beneficiază de asemenea de un mandat de patru ani și este ales prin vot universal direct. Articolul 42 din Constituție garantează dreptul de proprietate 1. Și iată că, odată tranziția înfăptuită, normalitatea democratică este recâștigată: Ion Iliescu nu era îndreptățit să declare Revoluția încheiată pe 25 decembrie 1989! Prin această declarație, care își propunea să restabilească ordinea sub conducerea Frontului și, încheind zilele din decembrie, inaugurează o etapă revoluționară de ruptură
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1. Cadrul politic La 1922, în nou construita Catedrală a Încoronării de la Alba-Iulia, regele Ferdinand I ("Întregitorul") și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Unitatea statal-națională, aspirația mitică ce a obsedat imaginarul politic românesc, era astfel înfăptuită. Euforia colectivă a primit un recul odată cu agravarea crizei economice din 1929-1933, care a afectat creșterea economică și industrializarea în curs de intensificare în perioada interbelică. Scena politică interbelică se radicalizează prin apariția partidelor de extremă dreapta și stânga. Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statală a românimii, urmărit încă de la ctitoria Țării Românești de către Barasab, s-a împlinit, efemer, trei secole mai târziu, prin Mihai Viteazul: "Unitatea țărilor române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii, între un naționalism critic și un fanatism naționalistic. Această dualitate discursivă afectează și chestiunea unității. De exemplu, există un consens aproape unanim asupra faptului că Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
singură politică" în timpul Primului Război Mondial, "aceea a liberării fraților subjugați pentru a crea o Românie unită" (Tafrali, 1935, p. 405). Instinctul național a împlinit destinul istoric al neamului românesc: "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Apoi, deși se specifică explicit că "ideea unirii [...] nu se naște decât în secolul al XIX-lea", în rândurile aceluiași manual găsim formularea: "Ferdinand I a împlinit visul milenar al Românilor: Unirea lor subt acelaș steag
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pasaj al lucrării este demonstrată cu maximum de detașament emoțional și luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură didactică a interbelicului se zbate pentru a acomoda această tensiune inconciliabilă între ispita naționalismului angajat și constrângerea detașării critice. Soluția de compromis la care se ajunge este un adevăr relativ național controlat parțial de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]