378 matches
-
devine Îngândurată și, fixând un punct, dincolo de orice percepție vizuală, acel punct aflat mereu În Întunericul unui gol În care se concentrează toată dezamăgirea lumii. Ceva care s-a Întâmplat și n-ar fi trebuit să se Întâmple. Ceva groaznic, Înfiorător. Prin perdeaua subțire, doar vântul, doar vântul pătrunde În cameră și Împreună cu liniștea Învăluie mobilele vechi și bibelourile așezate pe mileuri ovale. Porțelanurile fine Închid În albul lor strălucitor, amorași colorați, păsări exotice zburând pe ceruri infinite, cocorul scoate dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
falopiene blocate. E tare puțin probabil să fii Însărcinată. —Ei bine, sunt, spuse Ronnie. În mai mult de patru luni. Am făcut două ecografii. Vă arăt imediat radiografiile. M-am simțit oribil cât nu puteam să vă spun. A fost Înfiorător, dar a trebuit să așteptăm până primeam rezultatele de la testul de lichid amniotic. Tocmai au venit și totul e perfect În regulă. Dar, ce s-a Întâmplat cu tuburile tale? Ronnie dădu din umeri. Doctorul zice că unul din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
te puteai baza pe el. Mai era și ieftin. Abia când Ivan s-a apucat de treabă, și-a dat și Ruby seama de ce lucra așa de ieftin. Făcea treaba extrem de Încet. Și nu era doar domol. Ivan lucra Îngrozitor, Înfiorător, de Încet. Era atât de Încet Încât ar fi putut să sape un tunel până În Ucraina mai repede. Se părea că prietena lui Ronnie nu fusese prea deranjată de treaba asta din cauză că era o femeie În vârstă și era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am auzit un zgomot ciudat în urma noastră și m-am uitat panicată în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria era perversul care respira greu, chinuindu-se să meargă pe niște tocuri înfiorător de înalte, respirând repede și greu. Crezi că ai putea să încetinești până nu fac o criză de astm sau o întindere de ligament? gâfâi ea. Uitasem că Maria era un adult care purta încălțăminte de adult și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmi dădeam seama ce oribil suna. Pentru o clipă, o voce dinăuntru mi-a spus să nu mă încred în ce simțeam. Dar eram pe cale de a surzi poate pentru că infecția îmi ajunsese la urechi, care-mi vibrau și zumzăiau înfiorător. — Iar arzi, Jen. Îmi doream să-mi pun pe față un plasture din aceia cu gel rece, dar simțeam că era un pic cam mult pentru prima noastră noapte împreună. Ar fi fost ca și cum l-aș fi lăsat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
intrase În comă și murise Înainte de ivirea zorilor. Violența morții dădea Însă credibilitate teoriei că totul se petrecuse Într-un moment de nebunie temporară. Nu era cu putință ca o persoană Întreagă la minte să aleagă un sfârșit atât de Înfiorător, atât de dureros. Sau atât de șocant și de Întristător pentru familie și prieteni. Când Alice suferise cea de-a doua criză, la sfârșitul anilor ’70, și Își Întrebase tatăl dacă greșea gândindu-se la sinucidere, bătrânul Îi răspunsese senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu se va mira și nu se va supăra dacă anula dineul planificat În cinstea actorilor, dar el insistase să ducă lucrurile până la capăt. Fusese Înfiorător. Doamna Saker trimisese scuze - Alexander mormăise o explicație de neînțeles cu referire la pălărie. Câțiva alții pretextaseră câte ceva pentru a pleca mai devreme. Făcuse toate gesturile pe care le face o gazdă, Întreținuse conversația - deși nu Își amintea ce spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chem. Helene Willfüer de Vicki Baum. În romanul acesta, care declanșase un scandal încă înainte de ‘33, e vorba despre o studentă pe cât de ambițioasă, pe atât de lipsită de mijloace, precum și despre dragoste și dor de moarte, pe fondul vieții înfiorător de idilice dintr-un orășel universitar, despre moașe de ocazie și doftoroaie, așadar despre - conform paragrafului respectiv din Codul Penal - avort ilegal. E de presupus că mama nu a însoțit-o pe brava studentă la chimie, în calitate de cititoare, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
foarte aproape. — Isuse, șopti Barnes. Este chiar afară, aproape de noi. O bufnitură sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher sângerând la frunte - când resimțiră al doilea impact. Norman fu azvârlit lateral, către peretele despărțitor. Se auzi un clanc metalic când se izbi cu capul de perete, simți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în vis, devine Justițiarul. Cel în fața căruia nedreptatea nu mai poate exista. Cel care răspunde violenței sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe, e înfiorător ca în vis să te pomenești față în față cu o ființă trează. Dușmanul se bîlbîie, ar vrea să fugă dar pare țintuit. Își cere iertare în lacrimi cuprins de remușcare și-l copleșește cu promisiuni și jurăminte. Justițiarul îl
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
altă țintă. Fiecare spre propriul său spital. Trupul lui V. întins pe pat tresare ritmic căci asta e clipa. Și nebunul de centralist a uitat să-mi spună dacă frumusețea ta e o excrocherie sau adevărul e chiar atît de înfiorător. Ce păcat că tu n-ai cum să vezi în viitor!... Adineaori mi-ai spus „-Adio, comerciantule de fum!” Iar eu, sugrumat de celălalt fir, uit că împreună, pe o navă în carantină, am zărit înotînd în adîncuri himera. Acum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În general, conform crezului mortal al lui Puiu, fiind creație, nici filmul lui Pintilie nu putea ajunge la Înălțimea stupefiantă a realității: prin urmare este artificios, enervant, prea lung, prea tîrziu. Cu toate că abundă În sute de amănunte dintre cele mai Înfiorător banale, din ele nu se ridică nimic, deoarece extrasele din realitate nu sînt emblematice, nu există o alternare a mareei de detalii realiste cu nici măcar o singură proiecție În imaginar, și, În sfîrșit, amănuntul derizoriu apare cu atîta insistență, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am vărsat după aia trei zile dîrdîind sub pături cu blonda pe care-abia o cucerisem părăsindu-mă dezgustată de tîrÎtul meu aproape neîntrerupt spre WC, pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu voi pleca niciodată nicăieri, Într-un peisaj pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu eram convins de verosimilitatea lor, a mea, sau a Mașei. Care dormea liniștită În patul de jos. Era Înfiorător de frumoasă. Pe culoar, apoi În aglomerata gară cehească unde picam de oboseală, noi, cei cîțiva români care mergeam spre Bruxelles, ne-am transmis mici semnale de recunoaștere, ce-au devenit tot mai insistente, ne-am organizat În grup spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știe că se află într-un salon de reanimare și știe că doar mintea ei ultraexcitată de anestezice deformează sau falsifică lucrurile din jur, dar nu mai are timp să se gândească la ea, pentru că toate se învârt atât de înfiorător de repede, încât e mai mult decât amețită și alunecă dintr-odată, nu alunecă, nici nu are timp să înțeleagă ce se petrece, se prăbușește pur și simplu în ceva fără fund. Dar cum să spună? Ce să spună mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta, când am reușit să-mi târăsc încet picioarele până la oglinda venețiană Îpentru că în cea din dormitor nu mai văd bine) și m-am observat mai puțin palidă Își nu era lumina mai slabă de vină) și nu chiar înfiorător de slăbită Își nu era rochia asta de casă foarte largă de vină), și parcă nu aveam atâtea cearcăne Își nu faptul că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vină), și parcă nu aveam atâtea cearcăne Își nu faptul că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se părea cam exagerată cochetăria mea bătrânească). „Draga mea fiică, mă simt excelent, nu trebuie să-ți faci griji, dacă ești aici, bucură-te de toți prietenii și colegii pe care nu i-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
două decenii, dar toate astea le-ar fi spus în zadar atunci și, prin urmare, le-a ținut în ea. Trăgând fumul țigării adânc în piept, ștergându-și la răstimpuri cu dosul palmei broboanele de transpirație de pe frunte, în noaptea înfiorător de fierbinte în care până și cămașa subțire i se părea prea mult pe ea, asculta respirația gravă a nopții, dar și respirația mamei sale amestecată cu rare gemete, pe care le auzea chiar de acolo, din prag, de unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate să creadă în ce spun prietenele ei stafidite când se încumetă să o viziteze, aducându-i fructe ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu era nevoie să se apropie. În buzunar avea scrisoarea știută, în urechi îi răsuna glasul știut, memoria lui avea să rețină toate amănuntele. Nu s-a apropiat nici când doamna Cecilia Beldiman a început să icnească și să strige, înfiorător de ascuțit, într-un acces de isterie, numele surorii sale, până au îndepărtat-o de lângă cavou și i-au dat niște săruri. A mai auzit glasul de bariton spunând câteva vorbe, apoi meșterii zidari au închis mormântul. Asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-l sprijine, nu peste o lună sau o săptămână, ci mâine. Întrebându-se cum să-i înfrângă indiferența. Cum să treacă peste reticențele sale. Cum să-i ceară ceva ce pare foarte firesc, dar lui, Andrei Vlădescu, îi e înfiorător de peste mână. A avut altă idee nefericită: să ceară sfatul noului birou de partid. Al oamenilor cu care discuta despre orice, oricând. S-au strâns toți trei să-l asculte, dintr-odată oficiali, da, desigur, care-i problema - iarăși cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape deasupra lor și liniștea s-a fărâmat în mulțime de cioburi. „E înfiorător“, a zis Ioana Sandi, prinzându-l cu amândouă mâinile de braț și strângându-se lângă el, cu capul pe umărul lui. „E foarte frumos și atâta liniște și lumina asta înghețată și cenușie, parcă ar fi dintr-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
liniște și lumina asta înghețată și cenușie, parcă ar fi dintr-o altă lume. Niciodată n-o să vezi lumina și n-o să auzi liniștea asta fantastică a lucrurilor care dorm, decât iarna“, a zis Andrei Vlădescu. „E frumos, dar e înfiorător“, a spus din nou Ioana Sandi, strângându-i brațul. Cum făcuse în noaptea trecută, se gândea el, când dansa cu capul pe umărul lui și cu brațele-i lungi și goale înnodându-i grumazul sau și mai târziu, când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vedere, cureaua lată și usturătoare sau, mult mai primejdios, el să fie închis, pentru o oră sau două - cînd se stăpânea să plângă sau să ceară iertare sau să se poarte ca un copil - în magazia de lemn din curte, înfiorător de întunecată, în care i se spunea că noaptea mișună, chițcăie șoareci și chiar șobolani. Faptul că se stăpânea să nu plângă și să nu-și arate, mai ales, frica, încât trebuia să-și muște buzele - în vreme ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
precum consulul lui Malcolm Lowry. Deși în fond nu se bea decât votcă. N-avea de ce să ne surprindă discuțiile cu el, de obicei foarte inteligente, erau exagerat de încărcate cu autori, persoane, concepte literare și estetice, termeni specializați, unii înfiorător de rari. Yvonne Alexa se entuziasma de fiecare dată, îi adopta pe loc. Cred că și eu făceam la fel, deși îi uitam imediat și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]