560 matches
-
Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-a făcut sănătos. În această situație umilitoare, m-am văzut cu vărul Gheorghe la sărbătorile Crăciunului, eram elev la seminar, purtam uniformă, și am surprins în ochii mamei Ileana
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care stau câteva bucățele microscopice de somon afumat, învelite în frunzulițe de salată. Sau trifoi, nu știu sigur. Poate că e salată, dar e mai mică decât orice trifoi pe care l-am văzut. În fiecare bucățică de somon stă înfiptă câte o scobitoare în formă de sabie. Săbiuțe de plastic, de diferite culori. Chelnerul ne invită să servim. Rapid, număr bucățelele de somon. Doișpe. Îi spun chelnerului să nu se formalizeze și-i iau tăvița din mână. Chelnerul face ochii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
un colț al restaurantului, câțiva pescari cu fețe mohorâte beau în tăcere, iar în celălalt capăt al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa lui, se duse la tejghea, de care se sprijini în coate, și întrebă dacă șeful de gară nu trecuse pe acolo. Nu, Hector tocmai plecase în căutarea lui. Locotenentul ardea de nerăbdare să facă stânga
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
știm), lucru care a grăbit, desigur, degradarea. În 1919, un alt trecător cu o memorie vizuală remarcabilă redă, cu exactitate, amănunte revelatorii: căsuța de zid pe jumătate ruinată, cu păreții dărăpănați, cu urma unor privazuri de ferestre în care stau înfipte gratii ruginite, un acoperiș care așteaptă gata să se prăbușească și cu o curte plină toată de buruieni ce cresc în liniște și se usucă; coșerul de păpușoi din spatele casei parcă-ar fi un semn de întrebare pentru nepăsarea stăpânului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
musculoasă care semăna cu mama lui când era tânără a dispărut, copilul cu păr negru și ochi cenușii a dispărut, iar marea nici pomeneală să fie agitată. Stă în fața lui, etalându-și nepăsătoare goliciunea, fremătând alb, cu valuri mici și înfipte. Deodată, Eduard zărește o mișcare nelămurită în valuri, departe, și tresare. Să fie adevărat ce vede? Oare chiar înoată cineva în mare pe vremea asta? Se uită concentrat spre mare. Da, e cineva care înoată. Acum zărește ceva mai bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
déinui veșnic. Și noi trebuie sé fim mîndri cé tréim În Uniunea Sovieticé... Șasa Își péstré un balon În buzunar că sé-l umfle acasé. Oricum avea sé i le spargé cineva cu o bucéțicé de sticlé sau cu un ac Înfipt chiar În vîrful béțului de care erau legate baloanele, așa cum féceau béieții mai mari. Se puteau sparge baloanele chiar și cu un ban, dacé era aruncat cu putere. Dar trebuia sé fii atent sé nu te vadé Nadejda Petrovna sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pa-a-a-s... s”. „Și pas cu pas”, bolborosea Șasa, „pa-a-a-s... s...” cu degetele În urechi, Închizînd din cînd În cînd ochii și ridicînd puțin capul, de parcé s-ar fi ferit sé vadé, chiar și așa, cu ochii Închiși, cu coatele Înfipte În cartea lui de citire. „Și pa-a-as cu pa-a-a-s/ Și ceas cu ce-a-a-s... s/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum... Și pas cu pas/ Și ceas cu ceas/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
că nu este lacom - și chiar așa și era. În fond, nu lua totul, ci doar un sfert din ce conținea magazia spitalului, încât după el mai luau și alții, activiști mai mărunți, inspectori, directori, șefi de secție, doctori mai înfipți, asistente și infirmiere, ca să nu mai punem la socoteală magazionerul, contabilul și casierul, care și ei erau oameni și încă unii foarte importanți. Așa că toată lumea era mulțumită. Până să apară Zogru. Intruziunea lui în sângele lui Mitică a schimbat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uitase că oamenii aceia, deja trebuiau să fie la măturat străzile orașului, asculta și el cu gura întredeschisă de la colțurile căruia un fir de salivă își croia încetișor drum spre bărbie, el nu spusese nimic și rămăsese așa cu mâinile înfipte adânc în buzunarele pantalonilor. Crăcană s-a apropiat de grup, nimeni nu-l luă în seamă, nici când s-a apropiat de Lăscărică și zise tare: “Eu l-am omorât” . Mai repetă odată și Lăscărică deodată se poticni în cuvintele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întuneric, fixați într-un loc anume și, în ciuda faptului că-și vorbea încontinuu, fetița nu putea să nu și-o închipuie pe Baba-Cloanța stând ascunsă în spatele ei, pândind-o dintr-un ungher numai de ea știut. Îi simțea, parcă, ochii înfipți, ca un cuțit, în spate și o fracțiune de secundă avu senzația că-i aude respirația. Își strânse genunchii din ce în ce mai tare și-l blestemă pe Dan pentru nepriceperea de care dădea dovadă. Sesiză, deodată, un chițcăit și abia atunci realiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase spre lectură atâtea cărți minunate. Fata se așeză pe un colț de scaun, în timp ce rudele ei, înfipte bine în locurile lor, o priveau cu superioritate. Anda vorbi prima. Părea că nu se simte bine pentru că tot sorbea, suspinând, dintr-un pahar cu apă. Luana, te-am chemat să-ți spunem că suntem profund nemulțumiți de tine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luăm atitudine împotriva ei. De fapt, de asta am și venit. Întâi de toate, vreau control absolut asupra doamnei Noia. Năucit de vorbele ei, bărbatul o privi interzis. Ghionoaia, departe de realitate, cu părul tapat exagerat și cu o pălărie înfiptă deasupra, continua să turuie. Vreau s-o mutați la mine în birou, acolo unde, de altfel, îi e locul. Peretele, ăla, despărțitor, n-are nici un rost, trebuie să dispară. Să stăm la aceeași masă, cot lângă cot, să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i inspiră acel obiect. Voi descoperi, astfel, infinite definiții ale unui obiect care, la început, părea banal, cu o singură denumire. Aș crea în acest fel un mecanism cu capabilități de inovare, sau creație, cum vreți să-i spuneți, bine înfipte și un avantaj pentru produs greu de egalat. Ideile non-liniare aduc progres și bunăstare, era mesajul articolului și eu sunt de acord cu el. Avem nevoie de varietate, chiar dacă aceasta, uneori, provoacă erori. Dumneavoastră nu permiteți greșeli. Le penalizați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sexului slab dispun de aceste calități. O femeie aflată într-o astfel de situație, văzând reclama la televizor, va face, involuntar, aceeași legătură și nu va cumpăra produsul. Nu sexul echipei a fost problema, ci faptul că nu avem bine înfiptă convingerea că ceea ce promovăm e pentru toți. Nu trebuie să privim un obiect prin prisma eului nostru ci al celor care-l cumpără. Dacă aș lucra la un proiect legat de un aparat de ras, care mie, personal, îmi provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce dau pe dinafară și se-ncalecă una peste alta, Și totuși, tabloul lui nu-i numai o masă amorfă de vopsele, prinde contur, pare să se lege, chiar dacă ochii lui au pierdut măsura exactă a luminii, roșul de sânge înfipt ca un cuțit netrebnic în galbenul de soare, Autoportretul unui orb, așa am să-i spun, vorbește el cu amărăciune, Nu! protestează întreaga mea ființă, Nu, adresat nu numai cuvintelor lui, ci și, Doamne iartă-mă! se roagă iute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Împietrirea materiei, stare În care aceasta poate fi studiată. Centrifuga poeziei funcționează exact invers : ia tot ce e „solid“ și face materia fluidă. Dar cu ce drept face poezia asta ? CĂci inefabilul stă Înșurubat În materia grea așa cum gaura stă Înfiptă În șvaițer, remanență a bulelor de aer din vremea furiei fermenților. El, inefabilul, transformă definitiv realitatea așa cum fermenții din brânză Îi schimbă acesteia permanent gustul și consistența. Tânjești după ruperea de materie prin topirea și curgerea spre alte Înțelesuri, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
venit tovarășii tăi? — De unde să știu? Mitsuhide se așeză pe o mică pagodă de piatră, În spatele templului. — Se apropie a doua jumătate a Ceasului a Câinelui. Dacă lipsești numai tu, vor intra În alertă. Lancea lui, pradă bătăii vîntului, stătea Înfiptă chiar În fața picioarelor lui Hiyoshi. — Du-te și arată-te! Hiyoshi fu nevoit să recunoască: Încă de la bun Început, Mitsuhide se aflase cu un pas Înaintea lui. — Mergi și spune-le că Akechi Mitsuhide așteaptă aici și că ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adevăratele sale stări emotive. Își Împreunase palmele peste piept și Îngenunchea respectuos În fața lui Nagamasa; se vedea limpede că gestul acesta izvora dintr-o sinceritate deplină. Nagamasa Închise ochii, ascultându-l În tăcere. Își Încrucișă brațele, stând cu picioarele bine Înfipte În pământ. Arăta Întocmai ca o statuie Îmbrăcată În armură din cap până-n picioare. Hideyoshi părea să murmure o rugăciune spre sufletul lui Nagamasa, care părea să fi devenit, așa cum declarase Hideyoshi la intrarea În castel, un cadavru viu. Inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
iluzie optică. Mă mișc pentru a vedea dacă percepția mi se schimbă. Mă apropii. Îl Întreb pe tovarășul meu dacă vede același lucru. Impresia mi se confirmă dacă se aude și un mormăit, iar dacă Îi simt duhoarea și gheara Înfiptă În spate, nu mai Încape Îndoială: este un urs. Persistența percepției și confirmarea venită pe diferite căi senzoriale sunt demne de crezare; reprezintă un mecanism eficient pentru a ne adapta la realitate. Totuși, odată cu apariția limbajului, lucrurile se schimbă. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Ameliorator: Substanță încorporată în sol în scopul de a-i îmbunătăți structura și proprietățile fizice. Compostul și gunoiul de grajd sunt amelioratori ai solului. Arabil: Este arabil un pământ care se lucrează ușor. Arac: Tijă de lemn, plastic sau metal înfiptă în sol cu scopul de a susține o plantă sau un grup de plante. Aromatic: Se spune despre o plantă cu miros plăcut și puternic folosită cu precădere în bucătărie, în industria cosmetică și de parfumuri. Asolament: Practică ce constă
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
de granit roșu de Suedia. într-un singur moment, însă în unul greu, pătruns de un patriotism demn de anvergura umilinței de dinainte, primarul Pădure a înfipt acolo un tricolor, tricolor care se mai poate vedea și în zilele noastre, înfipt, de această dată, de un cu totul alt primar. în rest, s-a mai făcut prin preajmă ceva grevă a foamei, s-a mai urcat cîte unul să vadă cum e să fii statuie atunci cînd statuia nu mai e
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
nevoie de un ochi asemănător gropilor ce se cască-n conștiința muritorilor, din care se ridică „un suflu rece”, semn că „oaspetele mult așteptat”, menit să absolve lumea de păcate, „e pe aproape.” El e Nimicitorul ce-și are „rădăcinile” înfipte adînc „în viețile ce nu se întorc”. Sosirea lui anihilează patimile, stîrnind un vîrtej nostalgic de aduceri aminte în sufletele celor sortiți pierii. „Acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul/ atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi/ tu ai gura închisă”, pecetluită de
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
pe gît și-mi aleargă prin bronhii ca prin codru/ mama și tatăl cărei lumi este mama și tatăl căror vedenii/ se-ntîmplă să fie tu știi numai tu știi numai tu/ poem totcuprinzător tu tigru și leu deopotrivă cu colții/ înfipți sfidător în propriul grumaz în propria beregată/ mărturisește-mi și mie" (șasesprezece). Aidoma naturii, năzdrăvanul nostru poet are oroare de vid. Drept care nu lasă nici un spațiu nehașurat, la îndemîna abstracției, a entității conceptuale, umplînd la nevoie ,pustiul" cu deșeurile ce
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
noapte de introspecție la Podge 6, cu Faith 7. Faith, un tip curios de extravertită ce domină conversația, cu aceeași subțiere stridentă a vocii (atunci cînd vrea să intervină în discuție și să acopere pe toată lumea) ca și dl Confidential, înfiptă și băiețoasă, dezvăluie lucruri despre asceticul ei tată, pentru care spune că uneori își face griji. Podge și Eileen sînt un duo perfect: în armonie sau în dezacord absolut. Pe parcursul serii (cum mă simțisem rău toată ziua, avînd și oarece
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Tudorel Urian Daniel Vighi este fără îndoială unul dintre cei mai originali și seducători prozatori din generația optzecistă. Spre deosebire de mai toți colegii săi de contingent literar, Daniel Vighi are rădăcinile creației înfipte ferm în literatura mitteleuropeană. Acesta este dublat, în chip original, de un temperament cehovian, mereu capabil să intuiască adâncimile sufletului omenesc în gesturile cele mai banale sau în simpla enumerare a obiectelor care compun universul cotidian al personajului în cauză
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]