551 matches
-
el coroane, În el puteri. Hurah! {EminescuOpVIII 36} [SCENA I] [DECEBAL, BORIS, PATER CELSUS, PAGIU] (s-aud faurii de arme) DEC[EBAL] Auziți, auziți, cum inima d-oțel A Daciei se zbate cu putere! În van mă-nvingeți, în zadar înfipt-ați Vulturul de aur în pământul negru Și sânt al Daciei vechi... Victoria voastră Din ce în ce mai mari puteri îmi dă! O, zimbru al Moldovei, capul crunt În noapte[a]-istoriei îl ridici cu fală Și-nfricoșat îl scuturi. Vie! Vie! Este
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am deschis ochii / Era prea târziu, / Cu pumnii încleștați în pământ / Mă rugam să mai fiu, / Dar cine să m-audă / Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început să aștept / Să trec înapoi în somn / Cu mâinile adânc înfipte / În carnea sa, / Știind că numai acest vis de mort / Mă mai poate salva” (Pradă visului meu). Rezistența la rău ca aspirație etică persistă și în Urcarea muntelui (1985), unde poemele, pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
generație care Își construiește memoria, care trăiește memoria ca fenomen de aculturație. Doru Pop: Aș reveni puțin pentru o nuanță. Ce se Întâmplă? Vreau să afirm tranșant că generația ’80 e bine merci, În sensul că e sănătoasă, e bine Înfiptă acolo unde este. Începând de la oamenii care sunt la Institutul Cultural Român până la cei care domină editurile - să nu uităm că principalele edituri din România sunt controlate de generația ’80 -, principalele canale media (culturale și nu numai). Dacă trebuie să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru a fi apoi contracarate În secolele al XIX-lea și XX, care reflectau rădăcinile paternaliste și colectiviste ale Europei. Lumea Nouă devine astfel o sintagmă oarecum improprie. Noi, americanii, continuăm să trăim un vis ale cărui rădăcini se află Înfipte adânc În trecutul Europei, multe dintre doctrinele și presupunerile centrale ale căruia nu mai au influență Într-o lume aflată la mare distanță În spațiu și timp față de condițiile istorice care l-au generat. 6. Invenția ideologiei proprietății Schimbările vaste
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Această a doua identitate e posibilă numai acolo unde „cuvintele tribului și-au păstrat intactă inocența lor aurorală”. La sfârșiturile de cicluri culturale cuvintele sunt „ori bete de-a binelea și umblă pe șapte cărări, ori sclerozate, pur și simplu, înfipte ca niște bețe fără vlagă în inima unei realități care curge pe lângă ele total lipsită de linii directoare”. Pentru a funcționa cu eficacitate, cuvintele trebuie „înmlădiate”, ajutate. E singura modalitate de a împiedica atrofierea spiritului creator. Evoluției artistice normale îi
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
armă de foc În urmă cu câțiva ani. Deși omul nu acuza dureri În zona respectivă și cu toate că nici un corp străin nu era perceptibil În vreo parte a membrului său, acesta continua să susțină cu Îndârjire că glontele Îi rămăsese Înfipt undeva În șold. Chirurgii cetății se străduiseră, ce-i drept, să-l convingă că, fie și În condițiile În care afirmațiile lui erau adevărate, ei tot nu l-ar fi putut vindeca. Pentru mine problema era una de decizie: dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o altă orânduire”. El locuiește acum într-o sferă vidă și simte teroarea inconsistenței pe măsură ce simțurile cresc alarmant: ochii se deschid, unul câte unul, din talpă, din degete etc. Apar păsările, într-o imagine emblematică a înlănțuirii: „Fluviu de păsări înfipte / cu pliscurile una-ntr-alta”, și îngerii cu lănci în mână, și ochii („o gârlă de ochi verzi”) și, în fine, privirea acaparatoare de care stă suspendată lumea. Viziune teribilă, de un onirism negru: „Sîntem fructificați. Atârnăm/ de capătul unei
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
la cărțile din bibliotecă și la râșnița de piper, în timp ce el fabrică obiecte „în formă de ...”: o lampă în formă de poștaș, o solniță în formă de pește. În fine, un administrator de bloc moare, cu vena jugulată de basca înfiptă prea adânc pe cap ș.a.m.d. În prozele lui T. alienarea are cauze cu precădere absurde: doi gemeni se căsătoresc cu două gemene și fiecare din cei patru va tânji fără sens după perechea celuilalt. Sentimentele sunt sistematic fisurate
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
legate de aceeași saulă, fiecare prin propria-i parîmă; scopul urmărit este de a le azvîrli pe amîndouă, dacă se poate, aproape simultan, în aceeași balenă, astfel încît, dacă unul dintre ele ar ieși din trupul ei, celălalt să rămînă înfipt. în felul acesta, șansele se dublează. Se întîmplă însă foarte adesea ca, din pricina fugii năprasnice, instantanee a balenei lovite de primul fier, harponistul să nu poată, oricît de fulgerătoare i-ar fi mișcările, să înfigă și cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pierdut pare-se cîtuși de puțin masivitatea; e la fel de colosal. Lunecă încet, tot mai departe, pe apa spintecată și tulburată de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Stubb, le urmăriră mai departe. Cu mare trudă, Tashtego izbuti în cele din urmă să-și înfigă un harpon; dar balena atinsă continuă să fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i Sfînta Treime, văzută într-un simbol terestru, nedeslușit. Dumnezeu ne împresoară astfel, în această Vale a Morții, iar deasupra întunericului nostru strălucește mereu soarele Dreptății, ca un far dătător de speranță. Dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se lăsau lin pe apă, din zborul lor capricios. Iar pe spinarea albă a balenei se înălța, aidoma bastonului de pavilion ce se ridică din coca vopsită a unei nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
blonda moale și dispusă și alcoolică, căreia nu-i pasă ce pune pe ea, atâta vreme cât e de nurcă, și nici unde merge, atâta vreme cât e vorba de un local elegant, unde curge gârlă șampania demisec. Mai e și blondina mică și înfiptă, care e nițeluș palidă și vrea să nu rămână nimănui datoare, și e plină de raze însorite și de bun-simț și se pricepe strașnic la judo, fiind în stare să arunce peste umăr un șofer de camion fără să scape
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu cerculețe alburii. Mâncarea o aducea nurorile, bucătărese fiind două femei cu figuri greoaie, din topor. Sora mortului, o bătrână slabă și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți, era vădit obișnuită cu îmbrăcămintea neagră. Cu dinții înfipți sănătos în alveole, o femeie zâmbea deschis ascultându-și vecinul, un om cu ochii apropiați în fața lată, căruia o chelie nehotărâtă îi cruța în creștet un triunghi zburlit și impudic de păr. Mestecând, cu ochi oblici înfundați și o ciudată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tăia totul în jurul său și nu era deloc incomodat de ocazionalele gloanțe care treceau prin el ca prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din două mișcări pe locotenent și trecu lama neagră prin trădător chiar atunci când era pe cale să tragă și ultimul cartuș. Se simțea ciudat de împlinit. Govar își căscă ochii a surpriză și uimire. Nu-i venea să creadă că avea înfiptă în el o bucată de metal rece și că în curând avea să moară. Gura i se lăsă în jos, dar nici un cuvânt nu reuși să iasă din gâtlejul său. Corvium o scoase pe Eterna din corpul trădătorului, îl apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
germanilor nu și-ar putea găsi altminteri liniștea. A învățat să-și respecte dușmanii, chiar și pe cei ce nu acceptă cultura și dominația Romei. Alături de oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte capete de oameni. Când ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai vrei să bem ceva? ― Da, da. Sigur. Bine. Ne vedem curând. ― Mai dă-mi o dată adresa. Așa și fac. ― Doamne, tu chiar îl placi, nu-i așa? spune Sophie, care stă pe canapea făcându-și unghiile. În cap are înfipte tot felul de obiecte țepoase și poroase, părul îi e înfășurat în noduri strânse și mici - se pregătește pentru diseară. Dau din cap fericită, când deodată, realizez ce se va întâmpla când va veni Ben: așa cum arată ele acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise. Convoiul se opri. În așteptarea morții, osândiții nu mai aveau strop de sânge în obrajii bătuți de vânt. În mijlocul gardului din pari stăteau proaspăt înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se ridicau drepți întocmai ca niște călăi înalți de stat. Pe când temnicerii legau din nou mâinile celor trei, slujbașul de la judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu, luă băiatul paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unul de celălalt și le ridică, cu mâinile atingându-se și cele două banderillas alcătuind două linii roșii descendente; aplecându-se Înainte, Între coarnele taurului, Îi Înfipse cele două cârlige În umăr și, ajutându-se de cele două bețe acum Înfipte, pivotă, cu picioarele lipite și trupul curbat pentru a-l lăsa pe taur să treacă. — Olé! se auzi mulțimea. Taurul Încerca sălbatic să agațe ceva, sărind ca un păstrăv, cu toate picioarele În aer. Cele două bețe Înfipte-n el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apucă cu mâna dreaptă. Ținând muleta În jos cu mâna stângă, Îl strigă. Taurul Își strânse picioarele, cu ochii pe muleta. „Acum vine“, se gândi Manuel. Huh. Se balansă Într-o parte, trecând muleta prin fața taurului, ținându-și picioarele bine Înfipte În pământ, sabia urmând o traiectorie curbă, ca un arc strălucitor În lumina reflectoarelor. Taurul atacă din nou când se Încheie pase natural și Manuel ridică muleta pentru un pase de pecho. Cum nu se dădu Într-o parte, taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori pale Își aveau rădăcinile Înfipte În scorburile și adânciturile pline cu pământ ale copacilor. Păsările țipau Încercând parcă să-i avertizeze. Undeva În depărtare, se auzi cum se rupe o creangă sub greutatea unei viețuitoare nevăzute, poate o maimuță. Ținându-și respirația, prietenii mei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]