610 matches
-
a mortificării și a încercărilor autoprovocate 20. Între ideea suferinței valorizate în sine și înțelepții care refuză să sufere, diversitatea comportamentelor este mare. Și, fără îndoială, trebuie să vedem aici o voință de a tempera zelul care ar fi putut înflăcăra unele spirite în perioade propice unor asemenea vehemențe. S-a spus că "martiriul așa cum a fost inventat și cum este înțeles în zilele noastre este o forță la fel de puternică în Biserica care l-a creat ca și în islam, deși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care să fie dominați în sufletul lor de acel sentiment al Cuvîntului care forma caracterul primi-lor Sacerdoți; de acel sentiment care, umplînd întreaga inimă, o desprindea de lumea trecătoare și o făcea să trăiască în cea veșnică de unde spiritul se înflăcăra și răspîndea flacăra sa în toată lumea. Numai oamenii mari, repet acest lucru, pot forma oameni mari; și pentru a judeca ce diferență exista între ucenici, este de ajuns să facem comparație între învățători. De o parte se situează vechii Episcopi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
potriviți pentru aceasta, să aleagă înfrânarea, fecioria, călugăria și orice alt mod al desăvârșirii evanghelice, totuși, în exercițiile spirituale este mai potrivit și mult mai bine ca, în căutarea voinței divine, Însuși Creatorul și Domnul să se împărtășească sufletului evlavios, înflăcărându-l întru iubirea și lauda Sa și predispunându-l pentru calea pe care ar putea să-I slujească mai bine în viitor. Așadar, cel care propune exercițiile să nu se abată, nici să nu încline mai mult într-o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze în toată lucrarea cea bună. 316. A treia regulă, despre consolarea spirituală. Numesc consolare atunci când în suflet este cauzată vreo mișcare lăuntrică ce ajunge să înflăcăreze sufletul de iubire pentru Creatorul și Domnul său; și, prin urmare, nu poate iubi în sine, nici o creatură de pe fața pământului, ci numai întru Creatorul tuturora. La fel, când șsufletulț varsă lacrimi care îl mișcă spre iubire pentru Domnul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
gura închisă. O, suflete al meu, ridică-te mai sus decât clopotnițele și caută să știi mai bine ce te învață: „Îngerul Domnului”. Istoria acestei rugăciuni este strâns legată de primele începuturi ale franciscanismului, când frații, ca și acum, erau înflăcărați de o mare evlavie către prea Sf. Fecioară Maria. Să-i fie laudă și laudă veșnică Seraficului Doctor, Sfântul Bonaventura, care, la cele trei Bucură-te, Marie recomandate de Urban al II-lea pentru dimineața și seara și pentru amiază
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am murit de durere. Iată, Brigita, cât a suferit din dragoste către tine dumnezeiescul meu Fiu. Ai fi foarte nerecunoscătoare dacă nu ai corespunde cu o iubire temeinică la o dragoste atât de mare». Propunere Spune des: Inima lui Isus, înflăcărată de dragoste pentru noi, aprinde-ne inima de dragoste către tine. Pr. Dominic Neculăeș (trad.), din Luna Iunie, Pr. Vicențiu Remer, ziua XXIV, pp. 65-67. 31. PR. DUMITRU PASCAL autobiografie Subsemnatul Preot Dumitru Pascal, OFMConv., născut în anul 1916, ziua
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cer, spre zări! Cum s-a-ntins a ta iubire Peste țărmuri, peste mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie”, Mama sfintelor poteci! Cine-a mai iubit vreodată Ca și tine-nflăcărat Pe Cristos, Om-Dumnezeul Pentru noi crucificat!? Cum ai vrut cu El asemenni Umilit, sărac să fii! Bine și virtuți să sameni Și să naști atâția fii! Pe Alvernia schimbată În Golgota, Răsărit, Pe-a lui cruce-n răni și sânge
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
La trecutu-ți mare, mare viitor!/ Fiarbă vinuncupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc/ Căci rămâne stânca, deși moare valul,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc.» Aceste versuri le-a scris în anul 1876 și i-au înflăcărat pe ostașii români în războiul de independență, din 1877, așa ne spunea domnu’ Obreja; − Intr-adevăr, așa este, confirmă Costache emoționat. Soarele se apropia tot mai mult de pădurea „Lui Iftenie”, semn pentru Maria și Maricica ce aduseseră „de-ale
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sub o formă sau alta, în cultură), atașantă îmi pare doar figura lui Eugeniu de Savoia, ca întruchipare fermecătoare a barocului. Fanatic nu poți fi decât lumește: iată de ce cruciații, atât de interesanți creatori de istorie, nu izbutesc să mă înflăcăreze (mai degrabă maltezii lui Schiller), oricât de aproape-l simt pe Frederic al II-lea de Hohenstaufen, în schimb călugării cistercieni trapiști (de care am auzit întâia oară dintr-un reportaj dedicat lor de revista L’Illustration) îmi stârnesc mereu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aer", temeinicite cu ideile și sufletele scriitorilor "închiși" în marea bibliotecă, dar și ale celor care au participat la saloanele amintite. O, ce minunat e să fii stăpânul unei lumi mirabile de hârtie și cuvinte! Sufletul tresare, se uimește, se înflăcărează, pulsează o dată cu bucuria de fiecare zi a cunoașterii, cea tescuită între filele cărților pe care le credem nepieritoare. Și cum să fie altfel? Cărțile sunt mărturii ale lumii, sunt rănile frumoase ale credinței că supliciile nu fac decât să pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lavra cea mare ridicată lângă apa Nemțișorului, spre a se întâlni întru binecuvântată împărtășire de spirit, mai întâi ieșeni cu nemțeni și apoi români cu români, nu e decât un singur sens, acela al orașului-cetate Iași, semn scris cu slove înflăcărate pe marea cupolă a neamului nostru. (Constantin DRAM) Să nu uităm că Iașul reprezintă și Cetatea cărților. Zilele faste în sensul latin al cuvântului sunt mai ales cele în care apar cărțile și sunt lansate în diversele spații admirabile ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de Tezeu. Acolo, viitorul dascăl de la curtea regelui Filip al Macedoniei se formase, după cum profesase aproape două decenii, iar faptul că în noul așezămînt de instrucție și educație elevii marelui gînditor se numeau λύκειοι περιπαηηηικοί [lýkeioi peripatetikoí] / „[tineri] care se înflăcărau [în timpul conversației din mers cu maestrul] ca niște lupi“ convine de minune elevilor români. în măsura în care și ei se pot socoti urmașii unui popor ce se revendică de la lup atît prin nume (în lat.: Dăcus, iar în gr.: Δάκος [Dakos], cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se ridica în picioare, ridica și sticla asemeni unui drapel și, pătruns de însemnă ta tea zilei respective, care, de altfel, tocmai se încheia, rostea dîrz : „Să mergem la mormîntul lui Nichita !“. Eu, comod cum sînt, făceam mofturi. Bazil se înflăcăra dintr-odată și-mi spunea : „Nu ești demn de Nichita !“. Eu acuzam o durere groaznică de cap sau de burtă, iar ei nu mai stăteau la discuție și o porneau, călăuziți de-un ideal, pe jos, către Bellu. Pînă la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că bine nu avea să le fie copiilor cu un tată vitreg ; că străinul nu are habar de durerile fetelor ; și, apoi, ce-ar fi zis gura satului dacă doamna învățătoare ar fi făcut una sau alta ? Privirea i se înflăcăra, iar cînd termina, respira precipitat de fiecare dată. După o viață de chin, avea cel puțin acum mulțumire, pentru că fetele i se realizaseră, făcuseră facultate, se mărita seră, aveau toate trei mașini, iar una dintre ele îl avea pe Daniel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de altfel foarte restrânsă numeric (mai făceau parte din delegație doar ministrul justiției, Lucrețiu Pătrășcanu, ministrul educației, Ștefan Voitec, și generalul Dămăceanu, subsecretar de stat la Departamentul de Război). 14 martie 1947 - Discursul anticomunist al președintelui american Harry S. Truman înflăcărează opinia publică mondială; se speră ca SUA să pornească un război contra URSS-ului. 21 martie 1947 - I.V. Stalin este proclamat de guvern „cetățean de onoare al României“. Mai 1947 - Încep „epurările“ în instituțiile de stat. În universități se impune
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Panait Istrati la sărmanul Ștefan Baciu În insulele Hawai, de la Horia Stamatu care a trăit nu departe de Heidegger, la Freiburg, la Eugen Ionescu ce-și descoperă târziu, deconcertat, rădăcini evreiești, dar, În loc de a medita cu calm asupra lor se Înflăcărează, se hrănește, aș putea spune, nesățios din ura față de tatăl său Român și, răsturnând totul, dă o lecție magistrală avangardismului francez compunând câteva construcții dramatice cu sunet genial, Le roi se meurt sau Les chaises. Petru Dumitriu, un spirit „blestemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
observație interesantă și anume că există un eros deturnat și sublimat în discursul politic și că energiile sunt captate prin discurs atât la nivelul maselor studențești cât și a publicului gazetei. „Coriolan îi strângea rândurile, o organiza, o îmbărbăta, o înflăcăra și o ducea - la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil ; dar aci, la statuia eroului de la Călugăreni, era prodigios. Cuvântarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acuzații aveau un efect surprinzător. Iuliu Maniu vorbea banal și monoton, nu spunea nimic deosebit, dar impunea printr-o superioritate care nu se putea defini. Vorbea rece, fără elan, redus în ce privește cultura literară, fatal, mijloacele lui oratorice erau reduse. Nu înflăcăra și nu cucerea, dar paradoxal impunea. Nimeni nu poate spune că a citit o singură pagină din discursurile lui Iuliu Maniu, care să depășească o foarte redusă mediocritate. Nu avea comunicativitate, căldură, nu avea idei, dar impunea. S-ar putea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
roșie de toată frumusețea, Ana Gluvacov, gospodină din Turda, mândră de brigada de femei „Elena Pavel”, Niloș Ilona, țărancă maghiară de la Vișia-Cluj, care uimește sala prin siguranța și darul vorbirii, Cosma Aurora, muncitoare de la Vâscoza Românească - Lupeni, care rostește cuvinte înflăcărate despre ridicarea producției, Maria Voluntaru, artistă a Teatrului Național, care și-a exprimat bucuria că poate procura ore de înălțare și destindere oamenilor din popor cu arta ei și, în sfârșit, Maria Crețu din Păltinești, Tecuci, care în graiul moldovenesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Inspectoratul Școlar Județean Iași. Profesorul doctor Puiu-Filip Filipescu a reușit să dea o importanță deosebită relației elev-profesor, remarcându-se prin talentul persuasiv, rigoarea și claritatea ideilor, pe care știa să le expună magistral. Nu era un temperament romantic, nu se înflăcăra, și nu te cucerea prin patetismul logosului, ci prin luciditatea și raționalitatea argumentelor sale. Harul său la catedră, dobândit printr-o însemnată experiență didactică și pedagogică, timp de peste patru decenii, l-au ajutat în formarea a numeroase generații de elevi
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
comesenilor tăi, dacă se întâmplă să fii deseori văzut în tovărășia lui, că "merită să-l cunoști". Socrate pune întrebări, răspunde, ascultă, discută politicos. Isus își pune sec preopinenții la punct. Dintre acești doi magiștri ai Antichității, care ne-au înflăcărat imaginația, condamnați la moarte și unul și celălalt, pentru fanfaronadă și impietate, de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
respectaseră frumoasa înșiruire a sălilor boltite pictate de Poussin, Dominicanul și alți artiști reputați. Amintirea contesei de Santa Croce, prietena cardinalului de Bernis 123, mai plutea în aer. Proprietara actuală, descendentă a ei, fusese una dintre ultimele persoane care-l înflăcăraseră pe regele Umberto 124, iar cancelaria Legației oferea privirii o decorațiune modernă cu o grămadă de amorași bucălați ce evocau distracții mai puțin mohorîte decît acelea de a clasa documente în diferite dosare. Pe scena politică evoluau aproape aceiași actori
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fără a se fi tras sfori prin culise, căci regina Maria accepta cu greu să nu facă parte din ea și de a nu mai juca un rol activ, după anii de neutralitate și de război, în cursul cărora a înflăcărat inimile, fiind un stindard de rezistență și de credință patriotică neîmblînzită. Chiar și atunci cînd sănătatea i-a fost zdruncinată și s-a zbătut împotriva unei boli incurabile care a răpit-o în 1938, energia, dorința de a trăi și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dușman înverșunat al Bisericii. Art. 7 al Constituției a fost folosit pentru lipsirea Bisericii de mijloacele ei materiale, sub pretextul "separării Bisericii de Stat". 171 Iritați de afacerile care compromiteau în mod recurent clasa politică, francezii au fost, scurtă vreme, înflăcărați de demagogia patriotardă a generalului Boulanger, care a abandonat politica în favoarea unei doamne, cu care a plecat în străinătate în momentul în care lupta pentru putere îi deschidea drumul către Președenția Franței. 172 Datoriile de război impuse Germaniei de către Franța
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Danone, ce producea o „genială” cremă de zahăr ars! „Destin”, „ideal”, „genial”, iată noțiuni compromise de victoria burgheziei sau, poate, mai ferm, de psihologia, triumful și limitele aproape „palpabile” ale epocii noastre postindustriale, postmoderne. „Destin” contra „carieră”, iată ce a Înflăcărat mintea și energiile tânărului care am fost; deși, apărându-mi „cariera” de romancier, cum am făcut-o pe zeci de pagini, pare că mă contrazic! „Dacă mă contrazic, cu atât mai bine!” exclamă Într-un vers romanticul american Walt Wittman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]