410 matches
-
moartea, tentativa de a o amâna sau de a o mistifica, prin ritualuri doar în aparență ludice; jucăria mortului este în esență un ceremonial de raționalizare a fricii de moarte, prin convertirea ei într-un fel de fetiș mai puțin înfricoșător: "(am scos câteva oase/ de sub saltea și/ am făcut o morișcă/ în timp ce morișca se învârtea mi-am/ împachetat capul/ într-o coală de hârtie)". Doar că tentativa de îmblânzire a neliniștii pretha-natice eșuează din start. Cu o lentoare sadică, perversă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
abia zece ani mai tîrziu!). Peste încă un deceniu, publică și The Little Friend. În interviuri, Donna Tartt abordează jocular această elaborare lentă a prozelor sale. Spune, de exemplu, la un moment dat, că "nimic nu i se pare mai înfricoșător decît editarea unei cărți pe an", activitate similară "iadului pe pămînt". Altădată, afirmă că, dacă ar publica mai des, ar risca "să-și piardă multitudinea de fani" (din întreaga lume), loiali numai în condițiile "lungii așteptări a capodoperei". În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin nesupunere la propria lume, făcînd imposibile schimbarea și progresul, regresînd. De ce anume se teme omul modern? Credem, suntem convinși că un scandal precum cel al sîngelui contaminat poate foarte bine să se reproducă. Nu-i așa că posibilul noastru este înfricoșător? LUMEA CA ÎNTREPRINDERE Peste tot în lume, administrația publică, armata, primăria, clubul de fotbal, asociațiile umanitare, partidele politice trebuie își doresc chiar să se modernizeze, să se organizeze ca o întreprindere. Nici o activitate umană nu poate, nu trebuie să scape
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de vedere o inventează; imaginea este realitatea. Acesta este postulatul epistemologic la care face apel teoria noastră. Dacă putem spune că posibile și imposibilele noastre sunt reprezentările noastre, noțiunea de reprezentare are acest sens extrem de precis. UN ANIMAL SUBLIM ȘI ÎNFRICOȘĂTOR: ALTFEL SPUS, CONSTRUCTIVIST A adopta o poziție epistemologică riguros constructivistă înseamnă a refuza expresiile "cîmp de posibilități" și "arie de posibilități". A crede că posibilele și imposibilele noastre decurg din nenumăratele constrîngeri exterioare (legate de împrejurare, de context, de structurile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu mai poartă efigia națiunii. Dacă în cazul politicienilor rămași din generația interbelică prezența unor astfel de elemente ideologice este de înțeles, surpinzător este radicalismul din producțiile unor politicieni aparținând unei generații mai recente. De exemplu, un mesaj radical, aproape înfricoșător pentru un european de la începutul de secol XXI, a fost compus de liberalul Varujan Vosganian (2001, 300): "atașamentul față de ființa națională, față de valorile tradiționale, etno-culturale, precum și responsabilitatea față de destinul național sunt componente ale conștiinței naționale". Și etnicismul nu se oprește
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
meu răspuns la întrebarea implicită despre irezonabila eficiență a matematicii este că abordăm situațiile cu un asemenea aparat intelectual, încât, în multe cazuri, putem găsi doar ceea ce ne așteptăm să găsim. Acest lucru este pe cât de simplu, pe atât de înfricoșător. Ceea ce am fost învățați despre bazele științei ca fiind experimente în lumea reală este doar parțial adevărat. Eddington a mers și mai departe; el a susținut că o minte suficient de înțeleaptă ar putea deduce toată fizica. Eu sugerez doar
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
luptat cât a putut împotriva comunismului care îi amenința averea și libertatea. Umbla noaptea cu lampa de vânt din casă în casă și-i încuraja pe oameni să nu se treacă la colectivă. A fost prins de securitate și chinuit înfricoșător încât omului îi era teamă să mai iasă din casă. În cele câteva zile când gloata invadatoare „a încheiat colectivizarea” (în scurt timp Gheorghiu Dej, Primul secretar P.M.R., și șeful statului român anunța încheierea cu succes a transformării agriculturii) oamenii
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Papa și Preda Brâncoveanu, Io Constantin Șerban Vodă, Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul de la Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
considerabile a generației din 2006. Acest centru de detenție ar fi trebuit închis cu mult timp în urmă. Cât despre Abu Ghraib, a fost cel mai mare dar pe care îl puteau primi propagandiștii Al Qaeda. Ceea ce este cu adevărat înfricoșător este faptul că mulți dintre cei care au fost torturați par a fi nevinovați sau dețin puține informații. Nu există nimic mai urât ca spectacolul gardienilor americani care fac tot posibilul să-i umilească și să-i rănească pe arabi
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
care, ororii de a muri, i se adaugă regretul că ar fi putut trăi fericit, spuneți-mi ce îi lipsește acestui subiect pentru a fi demn de Tragedie? Extraordinarul, miraculosul, spui dumneata? Și oare nu poate fi văzut acest miraculos înfricoșător, în trecerea rapidă de la onoare la oprobriu, de la nevinovăție la crimă, de la dulcea speranță la disperare, într-un cuvânt, în excesul de nefericire cauzat de o slăbiciune?" (Seara a 11-a)48 De aceea, Lessing refuză reprezentarea unor personaje stoice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în aceeași serie cu Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov este justificată prin distanța temporală, viziunea estetică diferită și deosebirea referențialității. Între Caragiale și Eugen Ionescu, de pildă, există o deosebire atitudinală. Ionescu a creat deliberat "un absurd rizibil și înfricoșător totodată". El dilată "limitele posibilului" la maximum, pentru a crea "un univers absurd, terifiant, de nesuportat, ca și disperarea din care provine". Prin revers, Caragiale extrage absurdul din realitatea extralingvistică. Prin reiterare și detașata obiectivitate ce-i ascunde "amărăciunea și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se vrea raportată, nu mai seamănă cu aceasta decât printr-o translație complicată. Am putea reduce raportul dintre absurditatea caragialiană și cea ionesciană la relația dintre natural și artificial. Caragiale nu se străduiește să creeze un absurd rizibil și înfricoșător totodată, așa cum deliberat procedează Eugen Ionescu, ci se mulțumește să-1 extragă din realitatea în care-l surprinde existând din abundență. Receptându-1 cu luciditate și amărăciune, îl supune atenției celor care trec pe lângă el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în sus către cer ăuind, de te cuprindea frica, dar și mila și jalea văzându-l... Schilav, de șale îndoit și cu un singur ochi, așa cum a scăpat cu viață de sub grinzile casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
violentă, izbi, parcă, gata să smulgă din țâțâni ușa de la tindă, și, ca și cum din acel uragan s-ar fi prelungit... un țipăt se slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că-i de copil; un fel de ăuit înfricoșător. În acelaș timp un urlet sălbaic se auzi în ceardac. Când pădurarul se uită... un cap mare de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l luă în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari, îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sfâșia inima. - Lupul! tresări moșierul. - Mda!.. fu de aceeași părere Anton, calm, cu un zâmbet în colțul gurii. După o vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apare în goană al treilea... apoi, și încă unul, și încă unul, la fel trecând pe lângă primii, așezându-se și ei, înșirați pe creastă, profilâdu-se pe cerul auriu cinci siluete, neclintite... ca ireale. Era ceva măreț... ceva maiestos, dar, și înfricoșător. - Trebuie să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au trecut Prutul înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
auzea Anuca strigând, din casă, printre lacrimi. De parcă ar fi înțeles îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
La o aruncătură de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase legat de unul din cei doi salcâmi înalți, care țineau loc de poartă. Anuca, urmată de Pârvu, intra în cimitir, cu bunul simț al țăranului, cu respectul românului pentru morți. În cimitir, vântul mângâia ierburile și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
seamă, o liniște poruncitoare, care parcă paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu lăcomie se apropie încet 2-3 pași spre ea... îl vede clar. Înfricoșător de clar. Capu‟i masiv, puternic, începu să iasă înspăimântător în lumina lunii, luciul dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Îi plăcea această imagine severă. Era o avertizare pentru cei din jur să nu se pună cu ea. Costumul său negru, cu fusta mulată și sacoul făcut la croitor, peste o cămașă gri-cărbune, toate acestea o făceau să arate aproape înfricoșător de eficientă. Iar asta îi plăcea. Era mai bine decât să arate frumoasă. Vorbise odată cu mama ei despre avantajele frumuseții, resemnată fiind cu faptul că fetele frumoase aveau parte de mai multă atenție, de tipii cei mai de treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tu jonglezi cu toate. Nu că aș avea vreun talent special, spuse Anna sec. Dar nu prea am de ales. Ce mai face Meryl? întrebă Darcey după un moment de tăcere. —Minunat, spuse Anna. Crește foarte repede, ceea ce e destul de înfricoșător. Să vezi ce liste de doleanțe are în ultimul timp! Ridică din umeri resemnată. Ca să fiu sinceră, Meryl e motivul pentru care mă îngrijorează preluarea. Cunoști reputația celor de la InvestorCorp. Dacă se descotorosesc de mine? — De ce-ar face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Poftim? —M-ai auzit, spuse Neil. —Știu, te-am auzit, dar... nu sunt sigură că te-am auzit bine. Sigur că m-ai auzit bine. —Bun. Ai zis că nu m-ai uitat. Ceea ce e puțin cam ciudat și cam înfricoșător. —Știu. Dar e adevărat. Nu te-am uitat, Darcey. Când mă gândesc la tine, încă am durerea aceea sfâșietoare în piept, iar câteodată mă cuprinde și mânia. Nu vreau să desfigurez pe nimeni, dar mi-e cunoscut sentimentul. —Neil! —Bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Desigur. Ține capul plecat și stai nemișcat. Stai nemișcat! Picioarele ferme, brațul stâng întins și lovește! Când Lisa a primit într-un final permisiunea să intre, Barry și Calvin stăteau în spatele unei mese din alun, lungă de un kilometru. Păreau înfricoșător de puternici. — Ia loc, Lisa, înclină grațios din capul său ca un glonț de argint Calvin Carter. Lisa s-a așezat. Și-a aranjat părul de culoarea caramelului, lăsând să se vadă șuvițele blonde gratuite care o avantajau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]